Este frumos să-I cântăm imnuri Dumnezeului nostru,
Este plăcut să-I înălțăm laudă.
Domnul reconstruiește Ierusalimul,
Îi adună pe cei risipiţi ai lui Israel;
Vindecă inimile zdrobite
Și leagă rănile lor.
El numără stelele
Și le cheamă după nume pe fiecare.
Mare este Domnul nostru,
Mare este puterea Lui;
Înțelepciunea Lui nu se poate socoti.
Domnul sprijină pe săraci,
Însă coboară până la pământ pe cei răi.
Cântaţi Domnului cântare de mulțumire,
Pe alăută cântaţi imnuri Dumnezeului nostru.
El acoperă ceruri cu nori,
Pregătește ploaia pentru pământ,
Face să răsară iarba pe munți,
Dă hrană animalelor,
Puilor de corb care strigă.
Nu prețuiește puterea calului,
Nici nu-i face plăcere viteza omului.
Domnului îi este plăcut cel care se teme de El,
Care nădăjduiește în iubirea Sa.
Aleluia.
Este frumos să-I cântăm imnuri Dumnezeului nostru, este plăcut să-I înălțăm laudă. Sfântul Eusebiu interpretează primul verset al psalmului astfel: „cu adevărat este frumoasă și foarte plăcută Domnului lauda care îi vine de la un suflet spiritual și curat. Dumnezeu se bucură și primește cu plăcere această roadă a sufletului omenesc”.
Vindecă inimile zdrobite și leagă rănile lor. Sfântul Augustin explică felul în care Dumnezeu se îngrijește de fii Săi: „El vindecă inimile zdrobite și nu le disprețuiește; zdrobește inimile mândre, poate pentru a le putea mai apoi vindeca, odată zdrobite”.
Domnului îi este plăcut cel care se teme de El, care nădăjduiește în iubirea Sa. Sfântul Atanasie ne spune că „Domnul îi îndrăgește pe cei care nădăjduiesc în milostivirea Sa și nu pe cei care se cred drepți; ca și exemplu avem parabola vameșului și a fariseului”.
