Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a II-a din Post

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a II-a din Post
  • 03 Mar 2018
  • 657

Duminica a 2-a din Postul Mare

(Vindecarea slăbănogului din Capernaum;

a Sfântului Grigorie Palama).

4 martie 2018

Sfântul Gherasim de la Iordan (+475).

(V 6; L 6; Liturghia Sfântului Vasile cel Mare;

Ap Evrei 1,10-14;2,1-3; Ev Marcu 2,1-12)

 

Vecernia

La : Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 6, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 6 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Biruinţă  având,. Hristoase, asupra iadului, pe Cruce Te-ai înălţat, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Cel ce eşti între morţi liber; Cel ce izvorăşti viaţa din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Astăzi Hristos, moartea călcând, a înviat, precum a zis, şi bucurie lumii a dăruit; că toţi glăsuind cântarea, aşa să zicem: Izvorule al vieţii, Lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

De Tine, Doamne, Cel ce eşti în toată făptura, unde vom fugi noi păcătoșii? În cer? Însuţi locuieşti. În iad ? Moartea ai călcat. Întru adâncurile mării? Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, înaintea Ta căzând, ne rugăm: Cel ce ai înviat din morţi, indură-Te spre noi.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

În crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm şi învierea Ta o cântăm şi o preamărim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răbdând crucea, cu moartea pe moarte ai zdrobit.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Mărire puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cel ce avea stăpânirea morţii; înnoitu-ne-ai prin crucea Ta, dăruindu-ne viaţă şi nestricăciune.

 

Apoi, 4 Stihiri ale Sfântului, vers 2.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Cu ce cântări de laudă vom lăuda pe Ierarhul? Trâmbiţa teologiei, gura cea însuflată de focul darului, cinstitul locaş al Spiritului, stâlpul Bisericii cel nemişcat, bucuria cea mare a lumii, râul înţelepciunii, sfeşnicul luminii, steaua cea luminoasă, care luminează făptura.

 

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Cu ce cântări de laudă vom lăuda pe Ierarhul? Trâmbiţa teologiei, gura cea însuflată de focul darului, cinstitul locaş al Spiritului, stâlpul Bisericii cel nemişcat, bucuria cea mare a lumii, râul înţelepciunii, sfeşnicul luminii, steaua cea luminoasă, care luminează făptura.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Cu ce flori de laude vom încununa pe ierarhul? Pe apărătorul adevăratei evlavii şi potrivnicul nelegiuirii, pe ocrotitorul cel călduros al credinţei, pe marele conducător şi învăţător; lira cea plină de bun sunet a Spiritului, limba cea strălucitoare ca aurul, izvorul care izvorăşte ape de vindecări credincioşilor; pe marele şi minunatul Grigorie.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Cu ce buze, noi pământenii, vom lăuda pe ierarhul? Pe învăţătorul Bisericii, pe vestitorul dumnezeieştii lumini, pe cunoscătorul tainei celei cereşti a Treimii. Podoaba cea mare a călugărilor; pe cel ce a strălucit cu fapta şi cu gândirea la cele de sus; lauda Tesalonicului, care are în ceruri pe cel din aceeaşi cetate, pe izvorâtorul de mir, dumnezeiescul şi preaminunatul Dimitrie.

 

Mărire…, vers 6.

Cuvioase de trei ori fericite, preasfinte părinte, păstorule cel bun şi ucenic al Maimarelui păstorilor, Hristos, cel ce ţi-ai pus sufletul pentru oi; însuţi şi acum Grigorie de Dumnezeu purtătorule, părintele nostru, cu rugăciunile tale cere să se dăruiască nouă mare milă.

 

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 6  .

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce fără de ani din Tatăl a strălucit, Fiul cel Unul- Născut, Acelaşi din tine, cea curata a ieşit, în chip de negrăit întrupându-se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe vers 6.

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri; şi pe noi, cei de pe pământ, învredniceşte-ne cu inimă curată să Te preamărim.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Porţile cele de aramă sfărmând şi încuietorile iadului frângând, ca un Dumnezeu atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta, şi noi lăudând grăim: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Din stricăciunea cea de demult vrând Hristos să ne îndrepteze, pe cruce s-a pironit, şi în mormânt a fost pus. Pe Care femeile purtătoare de mir cu lacrimi căutându-L, plângând au grăit: Vai nouă, Mântuitorul tuturor, cum ai primit a Te aşeza în mormânt? Şi aşezându-Te cu voia, cum Te-au furat, cum Te-ai mutat? In ce loc au ascuns trupul Tău cel de viaţa purtător? Ci Stăpâne. precum ai făgăduit, arată-Te nouă şi fă să înceteze tânguirea noastră cea cu lacrimi. Dar încă plângând ele, îngerul către dânsele a strigat: Plângerea potolindu-o, Apostolilor spuneţi că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire şi mare milă.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Răstignindu-Te, precum ai voit, Hristoase, şi moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat cu mărire, ca un Dumnezeu,dăruind lumii viaţă fără de sfârșit şi mare milă.

 

Mărire…,  vers 8.

Limba cea trează spre învăţătură, răsunând în urechile inimilor, ridică sufletele celor nepăsători, şi prin cuvintele tale cele grăitoare de Dumnezeu scară se află, suind pe cei de pe pământ la Dumnezeu. Pentru aceasta, Grigorie, minunea Tesaliei, nu înceta rugându-te lui Cristos, să lumineze cu dumnezeiasca lumină pe cei ce te cinstesc pe tine.

 

Și acum…, a Născătoarei, vers 8.

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai născut cu trup, Maica Dumnezeului celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curățire de greșeli; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

 

 

 

La Tropare

Troparul Învierii, vers 6.

Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

 

Mărire..., al sfântului, vers 8.

Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba călugărilor, apărătorule cel nebiruit ale teologilor; făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururi să se mântuiască sufletele noastre.

 

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

 

Utrenia

 

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 6:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 6.

Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

 

Mărire..., al sfântului, vers 8.

Luminătorule al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba călugărilor, apărătorule cel nebiruit ale teologilor; făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururi să se mântuiască sufletele noastre.

 

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 6.

Mormântul fiind deschis şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii ce erau ascunşi: Ieşiţi lucrătorii viei; vestiţi cuvântul învierii. Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Mărire…,

Doamne, Maria Magdalena a stat înaintea mormântului Tău şi s-a tânguit plângând; şi crezându-Te pe Tine a fi grădinarul, a zis: Unde ai pus Viaţa cea veşnică? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul Heruvimilor? Că cei ce-L păzeau, de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine împreună grăiți: Cel ce ai fost între morți şi morţi i-ai înviat, mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Mai înainte a vestit Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu curată, cu totul fără prihană: că s-a coborât ca ploaia pe lână, Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, pe Mântuirea lumii, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de dar.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 6.

Viaţa în mormânt a zăcut şi pecetea pe piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos; şi pe vrăjmașii Săi cu orbire lovindu-i, a înviat Domnul.

 

Mărire…,

Mai înainte a însemnat Iona înmormântarea Ta, iar Simeon a tâlcuit învierea cea dumnezeiască, Cel ce eşti fără de moarte, Doamne; că Te-ai coborât ca un mort în mormânt, Cel ce ai stricat porţile iadului; şi ai înviat fără stricăciune, că un Stăpân, spre mântuirea lumii, Hristoase Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, Cel ce de bunăvoie s-a pironit pe cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Cu moartea Ta cea de bună voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult; şi înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.

 

Treptele, vers 6.

Antifonul I.

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte: Miluieşte-mă, că să viez Ție.

Ai milă de noi nevrednicii, făcându-ne vase de folos, Ție, Cuvinte.

 

Mărire…, Şi acum…,

Prin Sfântul Spirit este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din cele ale pământului, îl avântă, îl înalţă, şi sus îl aşează.

 

Antifonul II.

De n-ar fi Domnul întru noi, nimenea nu ar putea învinge viclenia vrăjmașului; că cei ce biruiesc, de aici se înalță.

Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvinte. Vai mie! Cum voi scăpa de vrăjmași, iubitor de păcate fiind?

 

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

Antifonul III.

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, vrăjmașilor le sunt înfricoșători, şi tuturor spre minunare; că spre cele de sus privesc.

Spre fărădelegi mâinile nu şi le întinde cel ce are partea drepţilor, ajutor pe Tine avându-Te, Mântuitorule.

 

Mărire…, Şi acum…,

Sfântului Spirit se cuvine stăpânirea peste toţi. Acestuia se închină oştile cele de sus cu toată suflarea celor de jos.

 

Prohimen, vers 6.

Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi (Ps 79,2).

Stih: Cel ce paști pe Israel ia aminte (Ps 79,1).

Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi.

 

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe versul 6:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia a şasea a Învierii (Luca 24,36-53).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

 

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.

 

Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.

Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

 

Urmează cântarea Canonului.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

 

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

După Ectenia mică, Condac, tropar vers 4.

Acum s-a arătat vremea cea de lucrare, lângă uşi stă judecata; să ne ridicăm dar postind, să aducem lacrimi de umilinţă, împreunate cu milostenie, strigând: Greşit-am mai mult decât nisipul mării. Ci iartă, Făcătorule al tuturor, ca să luăm cununile nestricăciunii.

 

Apoi, sedealna pe antifon vers 4.

Înşelătoria celor rău credincioşi ai ars-o, înţelepte, şi credinţa dreptcredincioşilor bine ai arătat-o şi ai luminat lumea. Pentru aceasta purtător de biruinţă te-ai arătat, stâlp Bisericii şi arhiereu adevărat. Deci nu înceta rugându-te lui Cristos, să ne mântuiască pe noi toţi.

 

Mărire…, Și acum…, a Născătoarei,  acelaşi vers.

Primeşte degrab rugăciunile noastre, stăpână, şi le du Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă cu totul fără prihană. Stinge supărările hulitorilor, doboară vicleniile şi surpă, Preacurată, îndrăzneala celor rău credincioşi, care se înarmează asupra servilor tăi.

 

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

 

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

 

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 8.

Pe tine, organul înţelepciunii, cel sfinţit şi dumnezeiesc, trâmbiţa cuvântării de Dumnezeu cea strălucită, cu un glas te lăudăm, Grigorie de Dumnezeu grăitorule. Ci, cel ce stai ca o mintea înaintea Minţii celei dintâi, către El îndreptează mintea noastră, părinte Grigorie, ca să strigăm ţie: Bucură-te propovăduitorule al harului.

Icos

Înger te-ai arătat pe pământ, vestind oamenilor cele dumnezeieşti, ce nu se pot grăi. Că având minte omenească şi trup, cu glasuri ca ale celor fără de trupuri ne-ai făcut pe noi de ne-am minunat, de Dumnezeu grăitorule, a striga ţie acestea: Bucură-te, cel prin care a fost alungat întunericul; Bucură-te, cel prin care a venit lumina; Bucură-te, vestitorule al Dumnezeirii celei nezidite; Bucură-te, văditorule al celei zidite şi nebune cu adevărat; Bucură-te, cel ce ai spus că firea lui Dumnezeu este înălţime neajunsă; Bucură-te, cel ce ai zis că lucrarea Lui este adâncime care nu se poate lesne vedea; Bucură-te, că preamărirea lui Dumnezeu ai binevestit-o; Bucură-te, că părerile făcătorilor de rele le-ai mustrat; Bucură-te, luminătorule, cel ce ai arătat Soarele; Bucură-te, paharule care dai băutură nemuritoare; Bucură-te, prin care străluceşte adevărul; Bucură-te, prin care s-a întunecat minciuna; Bucură-te, propovăduitorule al harului!.

 

Catavasia VII

Înţelepţii  lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

 

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată  lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile (a 6-a), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Arătând, Mântuitorule, că eşti om după fire, după ce ai înviat din mormânt, din mâncare Te-ai împărtăşit, şi, în mijloc stând ai învăţat să vestească pocăinţa; şi degrabă la Tatăl, cerescul Părinte, Te-ai înălţat, şi învăţăceilor a le trimite pe Mângâietorul le-ai promis. Preadumnezeiescule Dumnezeu-omule, mărire învierii Tale.

 

Mărire...,

Bucură-te, lauda părinţilor, gura teologilor, sălăşluirea tăcerii, casa înţelepciunii, căpetenia învăţătorilor, adâncul cuvântului. Bucură-te, organul lucrării, înălţimea gândirii la cele de sus, vindecătorule al bolilor omeneşti. Bucură-te, locaşul Spiritului, viu fiind şi după moarte, părinte.

 

Şi acum..., a Născătoarei.

Doamnă , a tuturor stăpână, apucă înainte întru primejdii, sârguieşte întru necazuri, fii de faţă în nevoi; ca să nu ne apuce pe noi în ziua sfârşitului nici satana, nici iadul, nici pieirea. Ci să stăm toţi nevinovaţi înaintea înfricoşătorului scaun al Fiului tău, o, Maica lui Dumnezeu, stăpână! Că pe câte le voieşti le şi faci.

 

Îndată, pe versul 6, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 5, pe versul 6, propriu-zis.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este poporului Tău; și într-însa nădăjduind, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Cu Tatăl şi cu Spiritul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către Dânsul să strigăm: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta, Te şi măreşte neamul omenesc şi laudă învierea Ta.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Doamne, mare şi înfricoşătoare este taina învierii Tale; că aşa ai ieşit din mormânt, ca un mire din cămară, cu moartea pe moarte stricând, ca pe Adam   să-l mântuiești. Pentru aceasta, în ceruri îngerii saltă şi pe pământ oamenii preamăresc milostivirea Ta ce s-a făcut cu noi, Iubitorule de oameni.

 

Apoi, 3 stihiri ale sfântului, vers 1.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Fericită viaţă ai petrecut în lume, şi acum te veseleşti împreună cu mulţimile celor fericiţi, şi pe pământul celor blânzi ca un blând locuieşti, ierarhe Grigorie. Îmbogăţindu-te de la Dumnezeu cu darul minunilor, care dai celor ce te cinstesc pe tine.

Stih: Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui va grăi judecata (Ps 36,30).

Dogmele dreptei credinţe le-ai sădit, tăind, fericite, spinii relei învăţături, şi sămânţa credinţei bine înmulţindu-o, cu ploaia cuvintelor tale spic însutit ai adus lui Dumnezeu, ca un plugar iscusit.

Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps 48,1).

De strălucirea vieţii tale celei fără prihană s-au mirat mulţimile îngerilor şi ale oamenilor, fericite; că de bunăvoie te-ai arătat tare nevoitor şi pustnic şi arhiereu şi vrednic slujitor lui Dumnezeu şi prieten adevărat.

Stihira Triodului, vers 6.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Celor ce umblă întru întunericul păcatelor, ai răsărit lumină, Cristoase, în vremea postului. Arată-ne nouă şi ziua cea vestită a patimii Tale, ca să strigăm Ţie: Scoală-Te, Dumnezeule, ai milă de noi.

 

Mărire..., Stihira Triodului, vers 6.

Celor ce umblă întru întunericul păcatelor, ai răsărit lumină, Cristoase, în vremea postului. Arată-ne nouă şi ziua cea vestită a patimii Tale, ca să strigăm Ţie: Scoală-Te, Dumnezeule, ai milă de noi.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 6.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș