«Pentru acest Advent 2019 m-am gândit să ne încredinţăm în întregime Maicii Domnului. Nimeni mai bine decât ea nu ne poate predispune la celebrarea spirituală a naşterii Mântuitorului». Astfel a explicat părintele Cantalamessa alegerea temei, evidenţiind că Preacurata "nu a celebrat Adventul, ci l-a trăit în propriul trup", deoarece "ca orice femeie însărcinată ştie ce înseamnă să fii 'în aşteptare' şi poate să ne ajute şi pe noi să aşteptăm, în înţeles intens şi existenţial, venirea Mântuitorului nostru. "O vom contempla pe Maica lui Dumnezeu în trei momente în care însăşi Sfânta Scriptură ne-o prezintă în centrul evenimentelor: Bunavestire, Vizita la Elisabeta şi Naşterea Mântuitorului.
Referindu-se la momentul Buneivestiri şi la "da"-ul Mariei, părintele Cantalamessa a scos în evidenţă valoarea eternă şi de neapus a acelui act.
P. Cantalamessa: «Lucrul măreţ care s-a petrecut la Nazaret, după salutul îngerului este că Maria "a crezut" şi a devenit astfel "Maica Domnului". Nu există îndoială că faptul de a fi crezut se referă la răspunsul dat de Maria Îngerului: "Iată, slujitoarea Domnului:fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38). Cu aceste puţine şi simple cuvinte s-a consumat cel mai mare şi mai decisiv act de credinţă din istoria lumii. Acest cuvânt al Mariei reprezintă culmea oricărui comportament religios în faţa lui Dumnezeu. Cu acest răspuns al său – scrie Origen – este ca şi cum Maria i-ar spune lui Dumnezeu: "Iată-mă sunt o tăbliţă de scris: Scriitorul să scrie ceea ce vrea, să facă din mine tot ceea ce vrea Dumnezeul a toate". El o compara pe Maria cu tăbliţa cerată care se folosea, pe vremea sa, pentru a scrie. Maria, am spune noi azi, se oferă lui Dumnezeu asemenea unei pagini albe, pe care El poate scrie ceea ce vrea.»
Predicatorul Casei Pontificale a pus accentul pe ajutorul Maicii Domnului în găsirea şi trăirea credinţei, "nu o credinţă doar subiectivă ci o credinţă care să însemne o abandonare lui Dumnezeu în intimitatea propriei conştiinţe". Evidenţiind că nu este suficientă nici o credinţă obiectivă şi dogmatică, deoarece riscă să devină "o credinţă moartă", părintele Cantalamessa ne-a îndemnat să o imităm pe Maria:
«Toţi trebuie şi pot să o imite pe Maria în credinţa sa, însă în mod deosebit trebuie să o facă preotul şi oricine este chemat, într-un anumit mod, să transmită altora credinţa şi Cuvântul», a spus părintele Cantalamessa, explicând:
P. Cantalamessa: «Marele semn esenţial, ceea ce credincioşii observă imediat într-un preot este dacă "crede": dacă crede în ceea ce spune şi în ceea ce celebrează. Cine îl caută mai ales pe Dumnezeu de la un preot îşi dă imediat seama; cine nu-l caută de la el pe Dumnezeu poate fi cu uşurinţă înşelat şi poate în acelaşi timp să-l înşele pe preot, făcându-l să se simtă important, genial şi în pas cu timpurile în timp ce, în realitate, este şi el (…) un om "gol". Chiar şi cine nu crede dar se apropie de preot cu un spirit de cercetare, înţelege imediat diferenţa. Ceea ce-l va provoca şi-l va putea pune în mod salutar în criză, în general nu sunt cele mai docte discuţii despre credinţă, ci simpla credinţă. Credinţa este molipsitoare. După cum nu se face contaminarea doar auzind despre un virus sau studiindu-l, ci venind în contact, aşa este şi cu credinţa.»
