Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (18-25 ianuarie 2022)

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor

18-25 ianuarie 2022

„Am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să-L adorăm.”

(Matei 2,2)

Să căutăm unitatea de-a lungul întregului an

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor se celebrează, conform tradiţiei, în perioada 18-25 ianuarie a fiecărui an. Acest interval de timp a fost propus de către Paul Wattson în anul 1908, acoperindu-se astfel perioada liturgică dintre sărbătoarea Sf. Petru şi cea a Sf. Pavel, conform ritului roman. Prin urmare, alegerea acestei perioade de timp are o profundă semnificaţie simbolică. În emisfera sudică, însă, unde luna ianuarie reprezintă o perioadă de vacanţă, s-a preferat adoptarea unei alte date, în preajma sărbătorii Rusaliilor, o perioada, de asemenea, simbolică pentru unitatea Bisericii.

Luând în considerare această flexibilitate, fiecare comunitate creştină este invitată să caute şi să promoveze unitatea Bisericii, prin rugăciuni şi acţiuni specifice, de-a lungul întregului an, pentru a se înainta, astfel, pe calea unităţii depline dorită de Mântuitorul nostru Isus Cristos.

Textul biblic pentru anul 2022

Din Sfânta Evanghelie după Matei 2,1-12

„După ce S-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim niște magi din Răsărit și întrebau, spunând: «Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să-L adorăm». Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el. Adunându-i pe toți arhiereii și cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. Ei i-au spus: «În Betleemul Iudeii, căci așa este scris de profet: 'Și tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu ești cea mai mică dintre cetățile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieși stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel'». Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. Și, trimițându-i la Betleem, le-a spus: «Mergeți și informați-vă cu exactitate despre Copil și, când îl veți fi găsit, faceți-mi cunoscut și mie ca să merg și eu să-L ador!» După ce l-au ascultat pe rege, au plecat și iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era Copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinși de o bucurie foarte mare. Și, intrând în casă, au văzut Copilul împreună cu Maria, mama Lui. Apoi, căzând la pământ, L-au adorat și, deschizând tezaurele lor, I-au oferit daruri: aur, tămâie și smirnă. După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în țara lor.”

Textele biblice în limba română sunt preluate din Biblia,

Editura „Sapientia”, Iaşi, 2016

Introducere la tema anului 2022

„Am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să-L adorăm.”

(Matei 2,2)

Conform Sfintei Evanghelii după Matei (2,1-12), apariția stelei pe cerul Iudeei reprezintă un semn mult așteptat al speranței, care îi conduce pe magi și, într-adevăr, toate popoarele pământului la locul unde adevăratul Rege și Mântuitor este revelat. Această stea este un dar, o indicație a prezenței iubirii lui Dumnezeu față de întreaga omenire. Pentru magi era un semn că s-a născut un rege. Cu razele sale, ea conduce omenirea către o lumină mai mare, Isus, noua lumină care-l luminează pe fiecare om și care ne introduce în gloria Tatălui. Isus este lumina care a venit în întunericul nostru când, prin Spiritul Sfânt, S-a întrupat în Fecioara Maria și S-a făcut om. Isus este lumina care a mers și mai departe în întunericul lumii când, pentru noi și pentru mântuirea noastră, S-a golit pe sine și a devenit ascultător până la moarte. El a făcut acest lucru pentru a ne lumina drumul către Tatăl, astfel încât să-L putem cunoaște pe Tatăl și să cunoaștem iubirea pe care o are față de noi, iubirea prin care L-a dat pe singurul Său Fiu pentru noi, astfel încât oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Magii au văzut steaua și au urmat-o. În mod tradițional, comentatorii au văzut în figurile magilor un simbol al diversității popoarelor cunoscute la acea vreme și un semn al universalității chemării lui Dumnezeu care apare în lumina stelei ce strălucește din răsărit. Ei văd, de asemenea, în căutarea neobosită a Regelui nou-născut din partea magilor, toată foamea omenirii de adevăr, de bunătate și de frumusețe. Omenirea a tânjit după Dumnezeu de la începutul creației pentru a-I aduce laudă. Steaua a apărut când Pruncul Divin s-a născut la împlinirea timpului. A anunțat mult așteptata intervenție mântuitoare a lui Dumnezeu, care începe cu misterul întrupării.

Magii ne dezvăluie unitatea tuturor popoarelor dorită de Dumnezeu. Ei călătoresc din țări îndepărtate și reprezintă culturi diverse, totuși sunt conduși de aceeași foame de a-L vedea și cunoaște pe Regele nou-născut și, adunați în peștera din Betleem, Îl adoră cu simplitate și oferă darurile lor. Creștinii sunt chemați să fie în fața lumii un semn al unității lui Dumnezeu pe care o aduce cu El. Provenind din culturi, rase și limbi diferite, creștinii împărtășesc aceeași căutare a lui Cristos și o dorință comună de a-L adora. Prin urmare, misiunea poporului creștin este să fie un semn, ca steaua, care conduce dorința de Dumnezeu a întregii omeniri spre Cristos și să fie mijlocirea prin care Dumnezeu aduce unitatea tuturor popoarelor.

O parte din închinarea magilor constă în deschiderea comorilor lor, oferirea darurilor, care din antichitatea creștină au fost înțelese ca semne ale diferitelor aspecte ale identității lui Cristos: aur pentru regalitatea Sa; tămâie pentru divinitatea Sa; și smirna care prevestește moartea Sa. Prin urmare, diferitele daruri ne oferă o imagine a perspectivelor particulare pe care diferitele tradiții creștine le au despre persoana și opera lui Isus. Când creștinii se adună împreună și își deschid comorile și inimile pentru a se închina lui Cristos, toți se îmbogățesc pe măsură ce darurile diferitelor puncte de vedere proprii sunt împărtășite.

Steaua a apărut în răsărit (cf. Mt 2,2). Din Răsărit răsare soarele și din ceea ce se numește astăzi Orientul Mijlociu a apărut mântuirea Dumnezeului nostru, prin milostivirea Sa infinită, care ne-a binecuvântat cu Cel care Răsare din înălțime (cf. Lc 1,78). Dar istoria Orientului Mijlociu a fost și încă este caracterizată de conflicte și lupte; este pătată de sânge și întunecată de nedreptate și oprimare. Recent, de la Nakba palestiniană (termen arab cu care se denumește exodul populației arabe din Palestina în timpul războiului din 1948), regiunea a cunoscut o serie de războaie și revoluții sângeroase, precum și apariția extremismului religios. Povestea magilor conține, de asemenea, multe elemente întunecate, mai ales ordinele despotice ale lui Irod de a masacra toți copiii din jurul Betleemului, care aveau mai puțin de doi ani (cf. Mt 2,16-18). Cruzimea acestei relatări rezonează cu lunga istorie și cu prezentul dificil al Orientului Mijlociu.

În Orientul Mijlociu, Cuvântul lui Dumnezeu a prins rădăcini și a dat rod: de treizeci, de șaizeci și de o sută de ori mai mult. Din acest Răsărit apostolii au început să predice Evanghelia până la marginile pământului (cf. Fap 1,8). Orientul Mijlociu a dat mii de martori și martiri creștini. Chiar și astăzi, însăși existența micii comunități creștine este amenințată, deoarece mulți sunt determinați să caute o viață mai sigură și mai senină în altă parte. La fel ca lumina Pruncului Isus, lumina creștinismului din Orientul Mijlociu este din ce în ce mai amenințată în aceste momente dificile.

Ierusalimul este un simbol important pentru creștini, pentru că este orașul păcii în care toată omenirea a fost salvată și răscumpărată. Dar astăzi pacea a dispărut din Ierusalim. Diferite părți îl revendică, însă fără a ține cont de alții. Chiar și cultul și rugăciunea din Ierusalim au devenit obiectul unor măsuri politice și militare. Ierusalimul era orașul regilor, orașul în care Isus a intrat, aclamat ca rege (cf. Lc 19,28-44). În mod firesc, magii se așteptau să-L găsească pe noul Rege născut – așa cum le revelase steaua – în acest oraș regal. Cu toate acestea, relatarea evanghelică ne spune că, în loc să fie binecuvântat de nașterea Regelui Mântuitor, întregul Ierusalim a fost în tumult, la fel cum este astăzi.

Astăzi, mai mult ca oricând, Orientul Mijlociu are nevoie de o lumină cerească pentru a însoți poporul său. Steaua de la Betleem este un semn că Dumnezeu merge cu poporul Său, simte durerea sa, ascultă strigătul său și îi arată compasiunea Sa. Ne asigură că, deși se schimbă circumstanțele și vin dezastre teribile, fidelitatea lui Dumnezeu este infailibilă. Domnul nu doarme și nici nu se odihnește. El merge alături de poporul Său și merge în întâmpinarea sa atunci când este pierdut sau în pericol. Drumul credinței este acest mers cu Dumnezeu care veghează mereu asupra poporului Său și ne conduce pe căile complexe ale istoriei și ale vieții.

Pentru această Octavă de Rugăciune, creștinii din Orientul Mijlociu au ales tema stelei care a apărut în Răsărit din mai multe motive. În timp ce mulți creștini occidentali sărbătoresc Crăciunul, sărbătoarea cea mai veche, totuși sărbătoarea principală a multor creștini din Răsărit este Epifania, revelarea mântuirii lui Dumnezeu tuturor națiunilor la Betleem și la Iordan. Această concentrare asupra teofaniei (manifestării) este, într-un anumit sens, o comoară pe care creștinii din Orientul Mijlociu o pot oferi fraților și surorilor din întreaga lume.

Steaua îi conduce pe magi prin tumultul Ierusalimului, unde Irod planifică uciderea de vieți nevinovate. În prezent, și în diferite părți ale lumii, nevinovații suferă violență și amenințări, iar familiile tinere trebuie să fugă de tirani precum Irod și August. În acest context, oamenii caută un semn care să le confirme că Dumnezeu este cu ei. Ei îl caută pe Regele nou-născut, Regele blândeții, al păcii și al iubirii. Dar unde este steaua care îi conduce către El? Misiunea Bisericii este să fie steaua care luminează calea către Cristos, care este Lumina lumii. Fiind o astfel de stea, Biserica devine un semn al speranței într-o lume plină de necazuri și un semn al prezenței lui Dumnezeu cu poporul Său, însoțindu-l prin dificultățile vieții. Prin cuvânt și prin acțiune, creștinii sunt chemați să lumineze calea, astfel încât Cristos să se poată revela, încă o dată, tuturor națiunilor. Însă diviziunile dintre noi estompează lumina mărturiei creștine și ascund calea, împiedicându-i pe alții să-și găsească drumul spre Cristos. În schimb, creștinii uniți în adorarea lor adusă lui Cristos, deschizându-și comorile într-un schimb de daruri, devin un semn al unității pe care Dumnezeu o dorește pentru toată creația.

Creștinii din Orientul Mijlociu oferă aceste materiale pentru Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, conștienți de faptul că lumea împărtășește multe dintre necazurile și dificultățile pe care le trăiesc ei și tânjește după o lumină care să conducă drumul către Mântuitorul, unicul care poate învinge întunericul. Pandemia de COVID-19, criza economică ce a urmat și eșecul structurilor politice, economice și sociale în protejarea celor mai slabi și mai vulnerabili au subliniat necesitatea globală a unei lumini care să strălucească în întuneric. Steaua care a strălucit în Răsărit, în Orientul Mijlociu, acum două mii de ani, continuă să ne cheme să mergem la iesle, unde se naște Cristos. Ne atrage acolo unde Spiritul lui Dumnezeu este viu și activ, la realitatea botezului nostru și la transformarea inimilor noastre.

După ce L-au întâlnit pe Mântuitor și L-au adorat împreună, magii s-au întors în țările lor pe un alt drum, după ce au fost avertizați în vis. În același mod, comuniunea pe care o împărtășim împreună în rugăciunea noastră trebuie să ne inspire pentru a ne întoarce la viețile noastre, la Bisericile noastre și la lumea noastră, pe alte drumuri. A merge pe un alt drum este o invitație la convertire și la reînnoire a vieții noastre personale, a Bisericilor noastre și a societății noastre. Urmarea lui Cristos este calea noastră nouă și, într-o lume volatilă și în schimbare, creștinii trebuie să rămână la fel de fermi și determinați ca planetele și constelațiile. Dar ce înseamnă aceasta în practică? Slujirea Evangheliei astăzi are nevoie de un angajament în apărarea demnității umane, în special în cei mai săraci, mai slabi și mai marginalizați. Are nevoie din partea Bisericilor de transparență și responsabilitate în relațiile lor reciproce și în relațiile lor cu lumea. Aceasta înseamnă că Bisericile trebuie să coopereze pentru a oferi ajutor celor suferinzi, pentru a-i întâmpina pe cei strămutați, pentru a-i întări pe cei împovărați și pentru a construi o societate dreaptă și onestă. Acesta este un apel pentru ca Bisericile să lucreze împreună, astfel încât tinerii să poată construi un viitor care să fie în acord cu inima lui Dumnezeu, un viitor în care toate ființele umane să poată experimenta viața, pacea, dreptatea și iubirea. Noul drum dintre Biserici este drumul unității vizibile pe care o căutăm cu abnegație, curaj și îndrăzneală, până în ziua în care „Dumnezeu să fie totul în toate” (1Cor 15,28).

Pregătirea textelor pentru Octava de Rugăciune

pentru Unitatea Creștinilor 2022

Grupul internațional desemnat în comun de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor (CPPUC) și Comisia Credință și Constituție a Consiliului Mondial al Bisericilor în pregătirea textelor pentru Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor nu au putut să se întâlnească față în față anul acesta din cauza pandemiei actuale și, prin urmare, au trebuit să lucreze la aceste texte de la distanță.

CPPUC i-a încredințat Consiliului Bisericilor din Orientul Mijlociu (Middle East Council of Churches), cu sediul la Beirut, Liban, sarcina de a alege tema și de a pregăti proiecte de texte pentru Octava de Rugăciune 2022. Ei au ales tema „Am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să-L adorăm” (Mt 2,2). Mai mult ca oricând, în aceste vremuri dificile, avem nevoie de o lumină care strălucește în întuneric, iar această lumină pe care o vestesc creștinii s-a manifestat în Isus Cristos.

În această regiune a lumii, în care drepturile omului sunt în mod obișnuit călcate în picioare de interese politice și economice nedrepte, afectată de actuala criză sanitară internațională fără precedent și care suferă pierderi umane și materiale din cauza gravei explozii care a devastat Beirutul la 4 august 2020, grupul ecumenic local a făcut totuși toate eforturile pentru a prezenta rezultatele muncii sale participând la reuniunile online. Le mulțumim din toată inima și ne rugăm pentru creșterea unității între creștinii din Orientul Mijlociu și din întreaga lume și pentru ca aceste texte să contribuie la o viață mai demnă, dreaptă și pașnică pentru toți bărbații și femeile din timpul nostru și din vremurile viitoare.

ECTENIA DE PACE

A se intona la finalul fiecărei Sfinte Liturghii

în intervalul 18-25 ianuarie 2022

Iar şi iar, în pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să nu fie între noi dezbinări şi pentru ca să ne unim într-un gând şi într-o înţelegere, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca dragoste să avem, legătura desăvârşirii şi pacea lui Dumnezeu să stăpânească inimile noastre, la care suntem chemaţi într-un trup, şi Cuvântul lui Hristos să locuiască în noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin harul Spiritului Sfânt, porunca Legii celei noi să fie semănată, să încolţească şi să prindă rădăcini, ca să ne iubim unii pe alţii şi să nu căutăm voia noastră, ci mărirea lui Dumnezeu şi zidirea Bisericii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să piară sămânţa urii, a certei, a duşmăniei şi a tuturor patimilor ce ruinează unitatea Bisericii şi îi dezbină pe oameni şi pentru ca să fie semănată şi să rodească adevărata iubire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să odihnească peste noi Spiritul înţelepciunii şi al înţelegerii, Spiritul sfatului şi al tăriei, Spiritul cunoştinţei, al evlaviei şi al temerii de Dumnezeu şi prin harul Său să ne unim întru legătura păcii şi a dragostei, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să piară dezbinarea şi să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia ; apără, mântuieşte, miluieşte, uneşte-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule cu harul Tău.

Pe Preasfânta, preacurata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o; pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Ţie mărire Îți înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul sau preotul: Domnului să ne rugăm.

Credincioşii răspund: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apoi se rosteşte Rugăciunea prevăzută pentru ziua în curs:

Ziua întâi: Marți, 18 ianuarie

Rugăciune

Doamne, Dumnezeule nostru, luminează-ne calea cu lumina lui Cristos care merge înaintea noastră și ne călăuzește. Luminează-ne, Te rugăm, și locuiește în noi. Tu să ne conduci astfel încât să putem descoperi mica iesle din inimile noastre, unde încă mai doarme lumina. Făcătorul al luminii, Îți mulțumim pentru darul stelei veșnice, Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru. El să ne fie cu adevărat călăuzitor în pelerinajul nostru. Vindecă-ne diviziunile și apropie-ne de lumina lui Cristos în care vom găsi unitatea. Amin.