Duminică, 13 iulie a.c., papa Leon al XIV-lea a condus rugăciunea Îngerul Domnului la Castel Gandolfo, în Piazza della Libertà. Au luat parte mii de romani și pelerini, inclusiv din România. Sfântul Părinte a făcut un comentariu la evanghelia duminicii, cu parabola bunului samaritean și a pus accentul pe dorința de mântuire din inima omului.
Cu o amplă meditație despre evanghelia duminicii a XV-a din timpul liturgic de peste an, care după ritul roman sau latin proclamă parabola bunului samaritean, papa Leon al XIV-lea a condus duminică, 13 iulie a.c., rugăciunea ”Îngerul Domnului” la Castel Gandolfo, mai precis în Piazza della Libertà, cu participarea a mii de romani și pelerini. Erau prezenți, printre aceștia din urmă, mai mulți credincioși din România, care au venit la Roma cu ocazia Jubileului dedicat speranței.
După cum ați fost informați, papa a mers duminica trecută la Castel Gandolfo și rămâne la reședința pontificală din această localitate din apropierea Romei până duminică, 20 iulie a.c., pentru o perioadă de odihnă.
De adăugat că în cursul dimineții de duminică, 13 iulie, Leon al XIV-lea a celebrat Sfânta Liturghie în parohia pontificală ”Sfântul Toma din Villanova” de la Castel Gandolfo.
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” a fost rostită în fața reședinței pontificale, nu în interiorul Palatului Apostolic, care continuă să funcționeze ca muzeu.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru alocuțiunea papei Leon al XIV-lea de la rugăciunea ”Angelus” din 13 iulie 2025, la Castel Gandolfo:
«Evanghelia de astăzi (Lc 10,25-37) începe cu o întrebare foarte frumoasă pusă lui Isus: ”Învățătorule, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (v.25). Aceste cuvinte exprimă o dorință constantă în viața noastră: dorința de mântuire, adică de o existență liberă de faliment, de rău și de moarte.
Ceea ce inima omului speră este descris ca un bun de ”moștenit”: nu este vorba de a-l cuceri cu forța, nici de a-l implora ca slugile, nici de a-l obține prin contract. Viața veșnică, pe care Dumnezeu singur o poate dărui, este transmisă omului ca o moștenire de la tată la fiu.
Iată de ce la întrebarea noastră Isus răspunde că pentru a primi darul lui Dumnezeu trebuie să primim voința sa. După cum este scris în Lege: ”Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta” și „pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Lc 10,27; cf. Dt 6,5; Lv 19,18). Făcând aceasta, noi corespundem la iubirea Tatălui: voința lui Dumnezeu, într-adevăr, este acea lege de viață pe care Dumnezeu o pune în practică cel dintâi față de noi, iubindu-ne din toată ființa sa în Fiul Isus.
Frați și surori, să privim la el! Isus este revelația adevăratei iubiri față de Dumnezeu și față de om: o iubirea care se dăruiește și nu pune stăpânire, o iubire care iartă și nu pretinde, o iubire care susține și nu abandonează niciodată. În Cristos, Dumnezeu s-a făcut aproapele oricărui bărbat și al oricărei femei: de aceea, fiecare dintre noi poate și trebuie să devină aproapele celui pe care-l întâlnește pe cale. După exemplul lui Isus, Mântuitorul lumii, suntem chemați la rândul nostru să ducem consolare și speranță, mai ales celui descurajat și dezamăgit.
Pentru a trăi în veci, așadar, nu e nevoie să înșelăm moartea, ci să slujim viața, adică să avem grijă de existența celorlalți în timpul pe care îl împărtășim. Aceasta este legea supremă care vine mai înainte de orice regulă socială și îi dă sens.
Să-i cerem Fecioarei Maria, maica milei, să ne ajute să primim în inima noastră voința lui Dumnezeu, care întotdeauna este o voință de iubire și de mântuire, ca să fim zi de zi făcători de pace».
Înainte de salutul final, papa Leon al XIV-lea a salutat diferite grupuri de credincioși și a făcut mai multe referințe la situațiile de criză din actualitatea internațională, reînnoind apelul la negocieri și dialog pentru a regăsi împreună căile mult doritei păci, mai ales în țările devastate de nesiguranță, război și violențe armate.
Rugăciunea Îngerul Domnului a fost urmată de binecuvântarea apostolică a Sfântului Părinte, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
