Cel dintâi hram al bisericii „Învierea Domnului – Episcop Ioan Bob” din Cluj-Napoca în prezența Arhiepiscopului Major al Bisericii Române Unite cu Roma
În cea de-a treia Zi de Paști, în fiecare an Păstorul Eparhiei de Cluj-Gherla s-a aflat, în mod tradițional, în cea dintâi biserică greco-catolică și românească din interiorul zidurilor Cetății Clujului, biserica „Învierea Domnului – Episcop Ioan Bob”, ctitorie a Episcopul Ioan Bob de vrednică amintire, cu ocazia serbării de hram. Și în acest an, la 14 aprilie 2026, Preafericirea Sa Claudiu, acum Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, a celebrat din nou Sfânta Liturghie a celei de-a treia Zi de Paști, în această biserică monument istoric, recent restaurată, a cărei poveste și bogată istorie poate fi lecturată – atât pe dispozitive electronice moderne amplasate la intrarea în biserică, cât și pe pagina web ce-i este dedicată aici.
Ierarhul a fost întâmpinat cu bucurie, în mod tradițional, în fața bisericii, de copilași ai parohiei care i-au oferit flori, de pr. protopop și paroh pr. Nicolae Țap, pr. protopop Mircea Marțian, pr. vicar parohial Titus Sas, împreună cu credincioși. Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată în biserica luminoasă, în atmosfera familială creată aici de membrii acestei comunități parohiale clujene. Răspunsurile liturgice le-a oferit corul parohiei.
* * *
În cuvântul de învățătură, Preafericirea Sa Claudiu a meditat Evanghelia din a III-a zi a sărbătorii Învierii Domnului – despre călătoria ucenicilor de la Emaus (Lc 25, 12-35). A spus: „Cât de des spunem și noi, în cuvinte sau fără cuvinte: «rămâi cu noi, căci a venit seara și ziua s-a plecat». Câtă nevoie avem, în momentele noastre de întuneric, de umbră, când simțim că lumina parcă se îndepărtează de noi, de prezența lui Isus, și cum o cerem și noi, încontinuu, la fiecare Sfântă Liturghie. Fiecare rugăciune a noastră, în fond, la aceasta se rezumă, aceasta este esența rugăciunii: «Rămâi cu noi, fii cu noi, ajută-ne, miluiește-ne, îndură-te spre noi».”
A reamintit lecturile celor trei zile ale sărbătorii Învierii Domnului. Prima lectură, „vorbește explicit despre felul în care mormântul este gol și Isus, înviat, nu se mai află acolo”, apoi, pericopa despre Ioan Botezătorul – care relevă însemnătatea Botezului – ca „poartă de intrare”, în fiecare suflet, a întreg „potențialului de înviere din sărbătoarea Învierii Domnului”. S-a oprit apoi la a treia lectură, cu drumul celor doi ucenici la Emaus. Ei „pleacă deziluzionați, se îndepărtează de Ierusalim, cetatea lui Dumnezeu, și sunt cuprinși de întristare. Și lângă ei merge Isus. Din cauza întristării, nu îl recunosc”.
PF Claudiu a continuat: „Așa suntem și noi. Când suntem întristați, când suntem preocupați, ni se pare că suntem singuri, că Dumnezeu ne-a părăsit. Dar Isus merge lângă ei, așa cum merge și lângă noi”. A explicat cum Isus „încearcă să le deschidă ochii” și „are la dispoziție două mijloace” și, la fel procedează și azi, cu noi: „Îi lasă să vorbească – nu intră niciodată cu forța în sufletele noastre. Isus ne ia pe fiecare de unde suntem, nu așteaptă să fim sfinți, perfecți, pentru a ne întâlni”. Domnul „ne vrea parteneri de dialog – ne pune la demnitatea de fii și fiice”. Isus este lângă ucenici și îi lasă să-și exprime toată suferința lor: «Noi speram. Noi nădăjduiam.»” A spus: „Cât de des auzim, în mod direct sau indirect, această trăire în lumea în care trăim. Și este extrem de important să vorbim sincer cu Dumnezeu. Să-i spunem lui Isus ceea ce ne nemulțumește, ceea ce nu înțelegem.”
Preafericirea Sa a indicat cele „două mijloace extraordinare” pe care Isus le folosește: Sfânta Scriptură – Isus „le tâlcuiește Scriptura” – și, apoi, când ei înțeleg și, „nu numai înțeleg, descoperă mai târziu: «Nu ardeau în noi inimile noastre?» (…), Isus face ca și cum ar trebui să meargă mai departe, fiindcă, are nevoie de invitația noastră, pentru a intra în casele și în sufletele noastre. Și atunci ei, îi spun: «Rămâi cu noi, avem nevoie de tine». E ceva care îi face să dorească în continuare prezența acestui străin misterios. Și al doilea lucru extrem de important, este frângerea pâinii – atunci când Isus stă cu ei și frânge pâinea, atunci îl recunosc cu adevărat. Dar în momentul în care îl recunosc, El dispare.”
Este ceea ce experimentează fiecare credincios la Sfânta Liturghie: „Noi venim în biserică cu toate deziluziile, suferințele, problemele noastre, și căutăm un răspuns. Și începem exact ca la Emaus, citind Sfânta Scriptură, și apoi urmează frângerea pâinii. La frângerii pâinii noi nu-l vedem pe Isus. Și ucenicii îl văd pentru o clipă și apoi dispare.” El se face nevăzut „fiindcă nu mai este în afară noastră, ci în sufletul nostru, este tot timpul cu noi. E ceea ce spune ucenicilor și nouă tuturor după Înviere: «Iată, Eu sunt cu voi în fiecare clipă»”.
* * *
La încheierea celebrării liturgice, în numele credincioșilor și al păstorilor acestei parohii, pr. protopop Nicolae Țap i-a mulțumit Preafericitului Părinte Claudiu, pentru că, prin vizita sa din acest an, pentru prima dată în biserica „Bob” se află Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. A reamintit și faptul că în fiecare an s-a aflat în mijlocul acestei comunități parohiale, ca Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla. A oferit Ierarhului și un semn al recunoștinței și o amintire, o icoană a Învierii Domnului. A mulțumit și preoților care au concelebrat Sfânta Jertfă Liturgică: pr. protopop Mircea Marțian, pr. Marius Ungureșan, pr. Titus Sas, diaconului – pr. dc. Lucian Ovidiu Marișca, cancelar eparhial, precum și studenților seminariști care au ajutat la altar și tuturor credincioșilor care au luat parte în număr mare la celebrare. A încheiat invitând pe toți cei prezenți la o agapă fraternă, prilej pentru noi momente de comuniune, care au împlinit bucuria acestei frumoase sărbători.
Preafericirea Sa Claudiu a mulțumit pentru darul oferit, „și pentru că dincolo de darul oferit știu că stă rugăciunea și comuniunea dintre noi”. A adăugat: „Aveți un hram privilegiat, Învierea Domnului, o biserică cu un altar sfințit de Cardinalul Leonardo Sandri – între multele lucruri care s-ar putea spune despre acest loc binecuvântat. Toate acestea ne aduc aminte de ceea ce noi trebuie să facem, ca altarele din sufletele noastre să fie sfințite încontinuu prin rugăciunile noastre, prin viața noastră, prin jertfele și suferințele noastre câteodată”. A mărturisit: „mă bucur să fiu într-o biserică care înseamnă atât de mult, nu numai pentru Eparhia de Cluj-Gherla ci și pentru Biserica noastră”. S-a încredințat, totodată, rugăciunilor preoților și a credincioșilor, „pentru ca”, a spus, „în primul rând să căutăm împreună voia lui Dumnezeu pentru Biserica noastră, pentru Episcopiile noastre, pentru noi, toți”.
Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice din România a remarcat susținerea pe care o simte în misiunea de slujire la cârma Bisericii, din partea Episcopilor, a preoților, a protopopilor, a întregii Biserici. Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice a încheiat prin cuvintele: „În rugăciune, căutând voia Domnului, lucrurile vor merge bine în continuare, nu pentru că suntem mai vrednici, sau mai sfinți decât alții”, ci pentru că „se vede foarte clar că Dumnezeu iubește Biserica aceasta”.
A amintit momentul beatificării, de către Sfântul Părinte Francisc, a Episcopilor greco-catolici martiri la Blaj, care a fost „ca o dezlegare a Bisericii noastre, de acolo au început lucruri să se împlinească, să se întâmple, cu un ritm și o intensitate dincolo de puterile noastre. Nimeni nu putea face să se întâmple aceste lucruri decât bunul Dumnezeu, într-o manieră discretă, blândă”, fiindcă „așa lucrează întotdeauna Dumnezeu, în sufletele noastre și prin sufletele noastre în Biserică”. A subliniat: „Dacă există lumina lui Dumnezeu în sufletele noastre Biserica crește. Toți suntem Biserica. Și de aceea mă încredințez rugăciunilor și încredințez Biserica, toate Episcopiile, rugăciunilor voastre, pentru ca, astfel, să reușim să vedem voia lui Dumnezeu și văzând, înțelegând împreună, după un discernământ spiritual atent, să o și împlinim. Cristos a înviat!”
