Scrisoare pastorală
„Sfânta Scriptură – Scrisoarea de iubire a Familiei lui Dumnezeu”
despre tema noului an bisericesc 2026-2027
Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe,
Iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu
Iubiți frați și surori în Cristos,
Știm că o scrisoare presupune un autor, un destinatar, un mesaj și un răspuns, dar și că o scrisoare de iubire se citește cu atenție, pentru că fiecare cuvânt poartă ceva din inima celui care a scris-o. Tot astfel, în Sfânta Scriptură, Dumnezeu este Cel care ia inițiativa și Se adresează fiecăruia dintre noi. Sfântul Grigore cel Mare, întrebându-se: „Ce este Sfânta Scriptură, dacă nu o scrisoare a Dumnezeului atotputernic către făptura Sa?”, a adăugat îndemnul: „Învață să cunoști inima lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu”. În acest sens, ne dorim ca anul bisericesc 2026–2027 să fie, în comunitățile noastre, un prilej binecuvântat de a ne apropia de Dumnezeu și de a redescoperi Sfânta Scriptură ca pe o Scrisoare de iubire pe care Dumnezeu o adresează Familiei Sale.
Pentru mulți dintre noi, Sfânta Scriptură a reprezentat, probabil, unul dintre primele contacte cu realitatea spirituală a vieții. Împreună cu rugăciunile învățate de la bunici sau de la părinți, paginile Cărții Sfinte ne dezvăluie lumea în care trăim și, odată cu ea, propria noastră existență, privită prin ochii lui Dumnezeu și luminată de iubirea care însoțește creația de la începuturile ei până la împlinirea descrisă în cartea Apocalipsei. Astfel, Biblia ne oferă adevărata măsură a lumii care ne înconjoară.
Conciliul Vatican II exprimă în mod minunat această realitate: „În Cărțile sfinte, Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor Săi și vorbește cu ei” (Dei Verbum, 21). Să primim și noi Cuvântul viu al Tatălui ceresc, deschizând Sfânta Scriptură și intrând în dialog cu El! Sfântul Augustin ne încredințează că lectura Scripturii nu poate fi despărțită de rugăciune: „Rugăciunea ta este vorbirea ta către Dumnezeu: când citești, Dumnezeu îți vorbește; când te rogi, tu Îi vorbești lui Dumnezeu”. Pe măsură ce aprofundăm lectura noastră, ne dăm seama că avem nevoie de lumina Celui care a inspirat Sfânta Scriptură, de harul Spiritului Sfânt. Suntem asemenea ucenicilor de la Emaus, cărora Fiul lui Dumnezeu le luminează mintea și le arată cum toate cele vestite în Vechiul Testament alcătuiesc o unică istorie a mântuirii, care își află împlinirea în Noul Testament. Mai presus de toate, însă, descoperim că totul se înscrie într-un plan de iubire pe care Dumnezeu îl pregătește pentru fiecare dintre noi.
Iubiți credincioși,
Astăzi avem mare nevoie să citim și să recitim Sfânta Scriptură, pentru a ne aminti faptul că, dincolo de tot ceea ce vedem în lumea în care trăim, dincolo de crize și de războaie, există grija tainică a lui Dumnezeu pentru omenire, care nu încetează niciodată. Citind Biblia, înțelegem că nu este nimic nou sub soare: și în paginile ei întâlnim momente de criză, de durere, de moarte și de păcat; și totuși, în mijlocul acestora, planul lui Dumnezeu continuă să se împlinească. Așa este și astăzi. Sfânta Scriptură ne dăruiește speranța de care avem atâta nevoie, iar prin paginile ei, Mântuitorul ne asigură că este cu noi „în toate zilele, până la sfârșitul veacului!” (Mt 28,20).
Cu această credință neclintită în prezența lui Cristos a trăit Biserica noastră în anii persecuției. Fericitul Cardinal Iuliu Hossu, aflat în detenție, nota cu simplitate și emoție: „M-am bucurat mult că am putut ajunge la Sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament; așa, aveam lectura sfântă zilnică”. În spatele acestor cuvinte se află o experiență spirituală de o mare profunzime: ierarhul găsea în Scriptură o hrană zilnică, prezența și puterea lui Dumnezeu. Meditând la această mărturie, ne-am putea întreba: cât loc oferim Sfintei Scripturi în viața noastră, mai ales în contextul de astăzi, când o avem la îndemână și nimeni nu ne împiedică să o deschidem?
Faptul că Sfânta Scriptură este, pentru noi, o scrisoare de iubire din partea lui Dumnezeu se descoperă și în gingășia paginilor care relatează momentul dureros al răstignirii. Chiar în ceasul propriei suferințe, de acolo, de pe Cruce, Isus Se gândește la noi și ne încredințează Mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” (In 19,26). Maica Sfântă este Femeia biblică vestită încă de la începuturile creației, prin profeția din Cartea Facerii (Fac 3,15), și pe care o regăsim, la împlinirea istoriei, în cartea Apocalipsei, îmbrăcată în soare, cu luna la picioare și încununată de stelele cerului (Apoc 12,1). Maria este semnul vizibil al iubirii lui Dumnezeu, însoțind timpurile noastre zbuciumate prin prezența ei maternă, prin aparițiile ei, și dăruindu-ne speranță prin mângâietoarea promisiune de la Fatima: „În cele din urmă, Inima mea Neprihănită va triumfa!”.
Dacă Sfânta Scriptură este Scrisoarea adresată omenirii, Preasfânta Fecioară Maria este cea care o primește cu o inimă deschisă, răspunzând: „Fie mie după cuvântul Tău!” (Lc 1,38). Ea rămâne modelul nostru, deoarece ne arată cum trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu, să îl trăim și să îl mărturisim. De aceea, gândul adresat de Sfântul Ambrozie credincioșilor din vremea sa își păstrează actualitatea: „Să fie în fiecare sufletul Mariei, pentru a-L preamări pe Domnul!”.
Dragii mei,
Așa cum rostul unei scrisori este acela de a fi primită și citită, tot așa Sfânta Scriptură trebuie să fie prezentă în casele noastre, să fie primită în inimi și să fie trăită. De aceea, vă îndemn să facem din Biblie călăuza vieții noastre. Să citim zilnic câteva versete și, cerând lumina Spiritului Sfânt, să ne întrebăm: Ce îmi spune astăzi Dumnezeu, prin Cuvântul Său? La ce mă cheamă? Ce trebuie să schimb în viața mea? Pe cine sunt chemat să iubesc, să iert, să ajut sau să încurajez?
Îi îndemn în mod deosebit pe părinți și pe bunici să îi apropie pe copii și pe tineri de această Scrisoare de iubire. O pagină din Evanghelie citită împreună sau un psalm rostit în familie pot rămâne în sufletele lor pentru întreaga viață. Îi îndemn, de asemenea, pe preoți și pe toți cei implicați în viața pastorală să îi ajute pe credincioși să descopere frumusețea Cuvântului prin cateheză și rugăciune, împreună, în Familia lui Dumnezeu, fiindcă această Scrisoare, chiar dacă este adresată fiecăruia dintre noi în mod personal, este, în același timp, încredințată unei familii: Biserica. Să o primim și să o ascultăm împreună, la fiecare Sfântă Liturghie, acolo unde Dumnezeu ne vorbește prin lecturile sfinte, înainte de a ni Se dărui în Trupul și Sângele Fiului Său. Planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi se întâlnește cu planul Său pentru ceilalți, așa cum vocația Poporului ales se împlinește în binecuvântarea care ajunge la toate popoarele pământului. De aceea, suntem chemați să punem împreună darurile primite, în Familia lui Dumnezeu, privindu-i pe ceilalți ca frați și surori și acceptând invitația Domnului de a fi alături de cei săraci, bolnavi sau descurajați.
Și să nu uităm că acestei Scrisori de iubire i se cuvine un răspuns! Cel care ne-a scris primul, pentru că ne-a iubit înainte ca noi să învățăm să iubim, așteaptă răspunsul nostru! Să-i scriem și noi lui Dumnezeu, în viața noastră de zi cu zi, pagini de iubire dovedită prin fidelitate, iertare și dăruire! Viața noastră să devină, astfel, răspunsul viu și plin de bucurie la iubirea Sa pentru noi!
Prin mijlocirea Maicii Sfinte și a Fericiților Episcopi Martiri, Îl rog pe Domnul să ne însoțească în noul an bisericesc, astfel încât Sfânta Scriptură să fie tot mai mult lumina pașilor noștri, mângâiere în încercări și izvor de speranță pe drumul mântuirii!
Cu arhierească binecuvântare,
† Claudiu
Arhiepiscop și Mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș
Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
