Reflecția despre bucuria iubirii trăită în familii a reprezentat firul roșu al omiliei Papei Leon al XIV-lea citită miercuri, 14 octombrie a.c., de cardinalul Luis Antonio Tagle, decan al Colegiului Cardinalilor, în cadrul Sfintei Liturghii celebrată în Piața San Pietro cu ocazia aniversării a zece ani de la publicarea Exortației apostolice Amoris laetitia (AL) a Papei Francisc.
Uniune afectivă, spirituală și jertfitoare
În omilie se amintește că, celebrând Sfânta Liturghie, se prezintă Domnului "roadele muncii depuse cu privire la Document în această perioadă", în încercarea de a-i asimila bogăția și de a-i pune în practică indicațiile pastorale.
Pornind de la prima lectură, definită un "imn al iubirii", luată din prima Scrisoare a Sfântului Apostol Paul către Corinteni (cf. 1 Cor 12,31-13,13), pontiful evidențiază că, în capitolul al patrulea, Exortația "îl pune la baza unei bogate meditații asupra virtuților căsătoriei creștine, uniune afectivă, spirituală și jertfitoare (AL, 120) și icoană a iubirii lui Dumnezeu" (cf. AL, 121).
"De fapt" – se spune în omilie – "prin aceste valori soții, după chipul Sfintei Treimi și cu ajutorul harului, cresc împreună, zi de zi, fiecare maturizându-se în propria lor specificitate și, în același timp, realizând acea asemănare reciprocă care se dezvoltă prin proiectul stabil de a împărtăși și de a construi împreună întreaga existență (AL, 123). Astfel, adevărata bucurie a iubirii este o contopire lentă, în care unicitatea fiecăruia înflorește, în dar, prin prezența celuilalt".
În omilia citită de cardinalul Luis Antonio Tagle – decan al Colegiului Cardinalilor – pontiful evidențiază valoarea iubirii "pe care Amoris laetitia ne îndeamnă să o punem ca fundament al familiilor noastre", scriind: "Este iubirea adevărată pe care ne îndeamnă, în mod deosebit, să o insuflăm tinerilor care se pregătesc pentru căsătorie, învățându-i 'importanța virtuților', printre care acordă un loc special castității, condiție prețioasă pentru creșterea autentică a iubirii interpersonale (AL, 206). În acest scop, sunt lăudabile parcursurile care se realizează cu angajament la nivel parohial sau în zonele pastorale. Reamintim, însă, că aceste parcursuri nu sunt suficiente de sine stătătoare, dacă nu sunt precedate și susținute de o educație în spiritul iubirii care să însoțească întreaga creștere, încă din copilărie. Papa Francisc observa, în acest sens, că «a învăța să iubești pe cineva nu este ceva ce se improvizează, nici nu poate fi obiectivul unui […] curs premergător celebrării căsătoriei» (AL, 208). Și explica: «De fapt, fiecare persoană se pregătește pentru căsătorie încă de la naștere» (ibid.), iar tot ceea ce trăiește un tânăr în familie trebuie să contribuie la «a-l face capabil de un angajament deplin și definitiv» (ibid.)".
Observând că "iubirea familială, concretă, care nu este lipsită de momente de oboseală, de greșeli și de eșecuri, dar, în același timp, este minunată în cotidianul ei imprevizibil", Papa Leon a scris: "... este prima școală a sentimentelor, primul ucenicie prețioasă și de neînlocuit a bucuriei iubirii. De aceea merită să fie valorificate și susținute eforturile atâtor familii care, în orașele și satele noastre, își trăiesc vocația și misiunea zi de zi, fără tam-tam, dar cu o fidelitate uneori eroică. Ele reprezintă un răspuns generos și ușor de înțeles pentru toți la cuvintele lui Isus pe care le-am ascultat în Evanghelie: Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi și v-am rânduit ca să mergeți și să aduceți roadă, și ca roada voastră să rămână (Ioan 15,16). Prin mărturia acestor părinți, copii, bunici, tineri și bătrâni, mici și mari, mesajul Evangheliei despre adevăr și despre plinătatea vieții se răspândește cu eficacitate în lume".
În omilie, Sfântul Părinte amintește de "porunca simplă și clară pe care ne-a lăsat-o Isus la sfârșitul vieții sale pământești" – porunca iubirii – îndemnându-ne: "Să o punem în practică, pentru a crește ca Biserică care este familia familiilor (AL, 87), într-un climat de grijă reciprocă de care vom beneficia cu toții: tinerii căsătoriți, care se vor simți încurajați la începutul parcursului lor conjugal; părinții, care vor primi ajutor în a face față provocărilor dificile legate de creșterea copiilor și de gestionarea vieții de familie; persoanele în vârstă, cărora li se va recunoaște și valorifica rolul de mărturisitori ai înțelepciunii și ai virtuții, pe măsură ce forțele fizice le scad. Aici vor găsi sprijin și motivație chiar și cei mai fragili, sau cei care trăiesc situații dificile și momente de criză, înconjurați de afecțiune și protejați de judecăți și prejudecăți. Să ne amintim că, "oricât de rănită ar fi o familie, ea poate crește întotdeauna pornind de la iubire" (A XIV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, Relatio finalis, 10).
În omilia din cadrul Sfintei Liturghii prilejuită de împlinirea a zece ani de la publicarea Exortației apostolice Amoris letitia, Papa Leon evidențiază valoarea iubirii, fundamentală pentru însăși existența noastră și pentru conviețuirea noastră ca ființe umane", deoarece "în iubirea familială își au rădăcinile și valorile deschiderii și respectului față de viață, de la concepție până la sfârșitul natural al acesteia. Familia este păstrătoarea prin excelență a acestor valori, ca un far pentru binele umanității".
La finalul omiliei, cardinalul Luis Antonio Tagle, decan al Colegiului Cardinalilor care a citit-o în locul Papei Leon, care este internat la Spitalul "A. Gemelli", unde a fost supus marți, 13 octombrie a.c., unei intervenții chirurgicale toracice a spus:
"Dragi frați și surori, am, de asemenea, onoarea de a prezida această celebrare în virtutea unui mandat special acordat de Sfântul Părinte Leon al XIV-lea, cu scopul de a manifesta public comuniunea ecleziastică pe care El a acordat-o Preafericitului Mar Paul al III-lea Nona, Patriarh al Bisericii Catolice Caldeene, care participă la această Sfântă Liturghie.
Comuniunea unui Patriarh cu Succesorul lui Petru se înscrie într-o practică străveche, care consfințea unitatea în credință și în caritate a unei Biserici patriarhale cu Scaunul Romei și, la acea vreme, a Bisericilor între ele; aceasta nu reprezintă, așadar, o simplă formalitate, ci o realitate vie, care își găsește rațiunea de a fi în Comuniunea euharistică, izvor și culme a unității Bisericii în Cristos.
Preafericite, prezența dumneavoastră ne ajută să înțelegem mai bine ceea ce înseamnă a fi Biserică, comuniune în Cristos Domn al Bisericilor de diferite rituri și tradiții, într-o unitate manifestată în mod vizibil cu Succesorul lui Petru. Vă asigurăm de afecțiunea întregii Biserici Catolice și de rugăciunea noastră pentru credincioșii care vă sunt încredințați pentru îngrijirea pastorală, care de mult timp sunt încercați, dar rămân neclintiți și adesea eroici în mărturisirea, în mijlocul multor adversități, a credinței în Isus."
În încheierea omiliei se spune: "Dragi frați și surori, încredințăm toate familiile și întreaga Biserică Sfintei Familii din Nazaret, reluând rugăciunea formulată de Papa Francisc la sfârșitul documentului Amoris laetitia.
Sfânta Familie din Nazaret,
fă ca familiile noastre
să fie locuri de comuniune și cenacole de rugăciune,
adevărate școli ale Evangheliei
și mici Biserici domestice. […]
Să nu mai existe niciodată în familii
episoade de violență, de închidere și dezbinare;
[…] oricine a fost rănit sau scandalizat
să fie mângâiat și vindecat fără de întârziere.
[…] Fă ca toți să conștientizăm
caracterul sacru și inviolabil al familiei,
frumusețea ei în planul lui Dumnezeu.
Isuse, Maria și Iosif,ascultați-ne și primiți rugăciunea noastră. Amin (AL, 325).
