Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


8 - = 4
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Utrenia Duminicii Izgonirii lui Adam din rai (a lăsatului de brânză)

 
Utrenia Duminicii Izgonirii lui Adam din rai (a lăsatului de brânză)
  • 12 Mar 2016
  • 2869

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 8:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 8.

Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.

 

Mărire..., Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

 

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8.

Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Mărire…,

Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.

Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ție.

Mărire…,

Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit: Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire ţie.

 

Îndată, Polieleul (cei doi psalmi obișnuiți), la care se adaugă și Psalmul 136: La râul Babilonului.

În acest timp, preotul cădește altarul și toată biserica.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

 

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

 

Psalmul 136, pe antifon vers 8.

La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. Aliluia.

În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Aliluia.

Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!" Aliluia.

Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? Aliluia.

De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Aliluia.

Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. Aliluia.

Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!" Aliluia.

Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. Aliluia.

Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. Aliluia.

 

Apoi, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Treptele, vers 8.

Antifonul I.

Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.

Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.

 

Antifonul II.

Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.

Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, singură stăpânie este Dumnezeirea.

 

Antifonul III.

Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.

Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau răsplata celor vii.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.

 

Antifonul IV.

Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.

Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.

 

Prohimen, vers 8.

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps 145,10).

Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea (Ps 145,1).

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon vers 8:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia a opta a Învierii (Ioan 20,11-18).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

 

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.

Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.

Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

 

Urmează cântarea Canonului.

Catavasii se cântă Irmoasele Canonului Duminicii Izgonirii lui Adam din rai.

Catavasia I.

Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

 

Catavasia III

Nu este sfânt precum Tu Doamne, Dumnezeul meu, Care ai înălțat fruntea credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

După Ectenia mică, Sedealna Triodului, antifon vers 4.

Lepădat a fost Adam din desfătarea raiului, prin mâncarea cea amară, pentru neînfrânare, nepăzind porunca Stăpânului, și a fost osândit să lucreze pământul din care a fost luat și cu multe sudori să mănânce pâinea sa. Pentru aceasta noi să iubim înfrânarea, ca să nu plângem afară din rai ca și acela, ci să intrăm într-însul.

Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, vers 4.

Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a vesti puterile tale noi nevrednicii; că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne va mântui pe noi dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu mântuiești pe robii tăi pururi din toate nevoile.

 

Catavasia IV

Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând: Din cuget curat întru Domnul sărbătorind.

Catavasia V

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, Te rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura greșelilor.

Catavasia VI

Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ție: Scoate din stricăciune viața mea, mult Îndurate.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul Triodului, vers 8.

Al înțelepciunii îndreptătorule și de știință dătătorule, al celor neînțelepți învățătorule și al săracilor sprijinitorule, întărește, înțelepțește inima mea, Stăpâne; dă-mi cuvânt, Cuvine al Tatălui; că iată buzele mele nu le opresc a striga către Tine: Îndurate, miluiește-mă pe mine cel căzut.

Icos

Șezut-a Adam atunci în preajma desfătării raiului și a plâns și, cu mâinile bătându-și fața zicea: Îndurate, miluiește-mă pe mine cel căzut.

Văzând Adam pe înger alungându-l și încuind ușa dumnezeieștii grădini, tare a oftat și a zis: Îndurate, miluiește-mă pe mine cel căzut.

Simte durere raiule, împreună cu lucrătorul care a sărăcit, și cu sunetul frunzelor tale roagă pe Făcătorul să nu-ți încuie ușa. Îndurate, miluiește-mă pe mine cel căzut.

Raiule preaîmbunătățite, preasfinte, preafericite, cel ce ai fost sădit pentru Adam și ai fost încuiat prin Eva, roagă pe Dumnezeu pentru cel căzut: Îndurate, miluiește-mă pe mine cel căzut.

 

Catavasia VII

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a plecat a striga: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi.

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta oștile îngerești. Iar prin tine, Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care preamărindu-L cu oștile cerești pe tine te fericim   .

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.

 

Mărire..., a Triodului.

Porunca Ta, Doamne, nu am ascultat-o eu, ticălosul, și golit fiind de mărirea Ta, vai mie, m-am umplut de rușine, și din desfătarea raiului m-am depărtat; Îndurate, Bunule, îndură-Te de mine cel lipsit, după dreptate, de a Ta bunătate.

 

Şi acum...,

Despărțiți fiind, Doamne, din rai mai înainte pentru mâncarea cea din lemn, iarăși ne-ai adus pe noi prin Crucea și prin patima Ta, Mântuitorule și Dumnezeul meu. Prin care întărește-ne să săvârșim postul, cu cuvioasă curăție, și să ne închinăm dumnezeieștii învieri, Paștilor celor mântuitoare; cu rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine.

 

Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4, a lui Anatolie 1, pe vers 8.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Pătimit-ai pe cruce, Cel fără patimă cu dumnezeirea; înmormântare ai luat de trei zile, că să ne eliberezi pe noi din robia vrăjmașului; şi să ne dai viaţa, fără de moarte făcându-ne, Hristoase Dumnezeule, prin învierea Ta, iubitorule de oameni.

 

Apoi, următoarele Stihiri ale Triodului, vers 5.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Adam cu plângere a strigat: Vai mie, că șarpele și femeia de la dumnezeiască îndrăzneală m-au alungat și din desfătarea raiului mâncarea din pom m-a înstrăinat. Vai mie, nu mai pot răbda ocara. Cel ce eram odinioară împăratul tuturor făpturilor celor pământești ale lui Dumnezeu, acum rob m-am făcut, dintr-o sfătuire fără de lege. Și cel ce eram oarecând îmbrăcat cu mărirea nemuririi, cu piele de om muritor cu jale sunt înfășurat. Vai mie! Ce plângere îmi voi lua întru ajutor? Ci Tu, Iubitorule de oameni, Cel ce din pământ m-ai făcut, cu milostivirea îmbrăcându-Te, din robia vrăjmașului iarăși mă cheamă și mă mântuiește.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Călătoria virtuților s-a deschis. Cei ce voiți să vă nevoiți intrați, încingându-vă cu nevoința cea bună a postului. Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se și încununează. Și luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmașului, ca un zid nestricat ținând credința, și ca o platoșă rugăciunea, și ca un coif milostenia. În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă. Cel ce face acestea va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecății.

 

Stih: Veseli-mă-voi și mă voi bucura întru Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte (Ps 9,2).

Adam din rai a fost izgonit, cu mâncarea împărtășindu-se, ca un neascultător. Moise văzător de Dumnezeu s-a făcut, cu postul curățindu-și ochii sufletului. Pentru aceasta cei ce dorim să fim locuitori raiului, să ne lepădăm de hrana cea nefolositoare; și dorind să vedem pe Dumnezeu, să postim ca Moise patruzeci de zile. Cu rugăciuni și cu cereri, stăruind din toată inima, să potolim patimile cele sufletești, să alungăm zburdările cele trupești. Ușori să trecem spre călătoria cea de sus, unde cetele îngerilor cu glasuri fără de tăcere laudă Treimea cea nedespărțită, să vedem neasemănata și stăpâneasca frumusețe. Acolo învrednicește-ne, Fiule al lui Dumnezeu, Dătătorule de viață, pe noi cei ce nădăjduim întru Tine, să săltăm cu oștile îngerești. Pentru rugăciunile Maicii, celei ce Te-a născut Hristoase, și ale apostolilor și ale mucenicilor și ale preacuvioșilor.

 

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Sosit-a vremea începutului luptelor celor spirituale, biruința cea împotriva demonilor, înfrânarea cea întrarmată, podoaba îngerilor, îndrăznirea cea către Dumnezeu. Că prin aceasta Moise s-a făcut vorbitor cu Ziditorul, și nevăzut a primit glas în urechile lui. Doamne, prin aceasta învrednicește-ne și pe noi, să ne închinăm patimilor Tale și sfintei învieri, ca un iubitor de oameni.

 

Mărire…, vers 5.

Sosit-a vremea începutului luptelor celor spirituale, biruința cea împotriva demonilor, înfrânarea cea întrarmată, podoaba îngerilor, îndrăznirea cea către Dumnezeu. Că prin aceasta Moise s-a făcut vorbitor cu Ziditorul, și nevăzut a primit glas în urechile lui. Doamne, prin aceasta învrednicește-ne și pe noi, să ne închinăm patimilor Tale și sfintei învieri, ca un iubitor de oameni.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș