Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Liturghia din Sărbătoarea Buneivestiri unită cu Vecernia

 
Liturghia din Sărbătoarea Buneivestiri unită cu Vecernia
  • 26 Mar 2016
  • 786

(Toate ale sărbătorii; Ap Fil 2,5-11; Ev Lc 10,38-42; 11,27-28)

Atunci când Sărbătoarea Buneivestiri care in zilele de luni, marți, miercuri, joi sau vineri, Sfânta Liturghie se săvârșește dimineața, după Utrenie, unită cu Vecernia zilei de 26 martie, sărbătoarea Sfântului Arhanghel Gavriil.

 

 

Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Îndată:

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

 

Cântăreții citesc Psalmul 103, al Creației:

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;

Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;

Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;

Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe slugile Tale pară de foc;

Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.

Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.

Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;

Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;

Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.

Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.

Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.

Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;

Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.

Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.

Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.

Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.

Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.

Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;

Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.

Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.

Fie gloria Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.

Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.

Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Și iarăși:

Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia!

 

După ce cântăreții au terminat de citit Psalmul 103,  preotul, după ce a terminat de citit în taină rugăciunile vecerniei, din altar, rostește Ectenia mare.

P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm!.

P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru oastea ţării, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

Exclamaţiunea:

P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin

După ce a terminat de rostit Ectenia mare, cântăreții, pe versul indicat, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul și întreaga biserică.

 

Psalmul 140, pe versul 4, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun Stihirile pe 6.

3 Stihiri ale Buneivestiri, pe versul 4 propriu-zis..

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

În luna a șasea, trimis a fost arhanghelul la Fecioara cea curată, și zicându-i ei: Bucură-te, i-a binevestit că dintr-însa va ieși Mântuitorul. Deci, primind cu credință închinarea lui, Te-a zămislit pe Tine, Dumnezeul cel mai înainte de veci, care ai binevoit a Te întrupa în chip de negrăit, spre mântuirea sufletelor noastre.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Limba pe care nu a cunoscut-o, a auzit-o Născătoarea de Dumnezeu; că arhanghelul i-a grăit cuvintele Buneivestiri. Deci, primind cu credință închinarea, Te-a zămislit pe Tine, Dumnezeul cel mai înainte de veci. Pentru aceasta și noi bucurându-ne strigăm Ție: Cel ce Te-ai întrupat dintr-însa fără schimbare, Dumnezeule, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Iată chemarea din nou s-a arătat acum nouă: Dumnezeu mai presus de cuvânt se unește cu oamenii; prin glasul arhanghelului înșelăciunea se nimicește. Că Fecioara primește bucuria; cele pământești s-au prefăcut în cer; lumea s-a dezlegat de blestemul cel dintâi. Să se veselească zidirea și cu glasuri de bucurie să cânte: Făcătorule și Mântuitorul nostru, mărire Ție!

 

Apoi, 3 Stihiri ale arhanghelului, vers 1.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Preamarele Gavriil, mintea cea preaîndumnezeită, cea luminoasă și cerească, cel ce împreună cu cetele cele de sus privește și vede Lumina cea în trei sori, venind a binevestit Fecioarei taina cea înfricoșătoare și se roagă pentru sufletele noastre.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Taina cea mare, care mai înainte era necunoscută îngerilor și din veci ascunsă, ție singur ți se încredințează Gavriile, și pe aceasta, venind în Nazaret, ai avut îndrăzneală să o spui singurei curate; cu care, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Cel ce pururi ești plin de lumină și faci voia și împlinești poruncile Atotțiitorului, voievodule al îngerilor, Gavriile, preaalesule, păzește pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, rugându-te pururi să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

 

Mărire…,  Şi acum…,  vers 6.

Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul să binevestească Fecioarei zămislirea. Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioara va să se nască? Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul în pântece de fecioară încape. Spre Care cei cu câte șase aripi și cu ochi mulți a privi nu pot, Acela numai prin cuvânt a se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci, pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! Bucur-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă care nu știi de mire! Bucură-te Maica Vieții! Binecuvântat este rodul pântecelui tău!

 

În timp ce se cântă Stihira cu Mărire…, Și acum…, se face Ieșirea cu Evanghelia. Preotul se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

 

Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

 

Prohimenul şi stihul zilei, vers 1.

Tu ești, Dumnezeule, Cel ce mă sprijinești; Tu ești, Dumnezeule, Cel ce mă mântuiești.

Stih: Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se ridică împotriva mea mântuiește-mă.

Tu ești, Dumnezeule, Cel ce mă sprijinești; Tu ești, Dumnezeule, Cel ce mă mântuiești.

 

Apoi, 3 paremii ale Buneivestiri.

Înţelepciune.

Citeţul: De la Facere (28,10-17), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran.

Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.

Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea.

Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.

Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.

Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".

Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!"

Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"

 

 

Din cartea Ieșirii (3,1-8ab), citire.

În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;

Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.

Atunci Moise şi-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuie".

Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: "Moise! Moise!". Şi el a răspuns: "Iată-mă, Doamne!"

Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!"

Apoi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu.

Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu în Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu.

M-am coborât dar să-l mântuiesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge miere şi lapte

 

Din cartea Pildelor (8,22-30, citire.

Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.

Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.

Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.

Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.

Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,

Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,

Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,

Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,

Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui.

 

Apoi, Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că Sfânt ești Dumnezeul nostru…

Imnul Trisaghion.

 

Apostolul: Ap Fil 2,5-11.

 

Evanghelia: Ev Lc 10,38-42; 11,27-28

 

Apoi, urmarea Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur.

 

La Axion:

Stih: Binevestește, pământule, bucurie mare. Lăudați ceruri mărirea lui Dumnezeu.

Ca de un sicriu însuflețit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mâna necredincioșilor; iar buzele credincioșilor, fără tăcere, glasul îngerului cântând, să strige cu bucurie Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.