Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 6
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Liturghia Înaintesfinţitelor de miercuri seara în săptămâna a IV-a a Postului Mare

 
Liturghia Înaintesfinţitelor de miercuri seara în săptămâna a IV-a a Postului Mare
  • 06 Apr 2016
  • 2022

A patra săptămână a Postului Mare,

Miercuri seara (joi), 6 (7) aprilie 2016;

Cuviosul Gheorghe Mărturisitorul al  Mitilenei (+sec VIII);

Sfinții Martiri Caliopie, Achilina și Rufin (+304).

 

 

Este necesar să spun de ce trec în paranteze, după miercuri seara (joi), iar la dată 6, după care între paranteze (7).

Așa cum prevede Triodul, Joi în a patra săptămână a Postului mare, urmează scris la Vecernie, Miercuri seara, adică Miercuri seara după ziua civilă, iar Joi, după ziua liturgică, care începe cu seara zilei civile precedente. Așadar, data de 6, corespunde zilei civile, iar data de 7,  zilei liturgice.

 

Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 4, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).

 

Stihira, pe versul 4 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Postul, pricinuitorul bunătăţilor, şi-a adus acum înjumătăţirea sa, arătându-se bine plăcut prin zilele ce au trecut, şi spre cele ce urmează punând înainte folosinţa; căci îndemnarea spre lucruri bune face mai mult bine. Pentru aceasta făcând spre plăcere lui Hristos, Dătătorul tuturor bunătăţilor, să strigăm: Cel ce ai postit pentru noi şi ai răbdat Crucea, învredniceşte-ne fără osândă, să ne împărtăşim cu dumnezeieştile Tale Paşti, vieţuind în pace şi cu vrednicie mărindu-Te pe Tine, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul.

 

Altă stihiră, versul 5.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Cei ce săvârşesc faptele bune în taină, aşteptând răsplătirile sufleteşti, nu le vestesc în mijlocul uliţelor, ci mai vârtos le poartă înlăuntrul inimilor lor. Şi Cel ce vede toate, câte se fac în taină, ne dă plata înfrânării. Să săvârşim dar postul, nemâhnindu-ne la feţe, ci în cămările sufletelor noastre rugându-ne neîncetat, să strigăm: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Te rugăm nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

A mucenicilor, vers 5.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Cu dragoste sufletească fără de saţiu, nelepădându-vă de Hristos sfinţilor mucenici, care multe feluri de chinuri prin patimi răbdând, semeţia tiranilor aţi surpat şi credinţa neclintită şi nevătămată păzind, la ceruri v-aţi mutat. Pentru aceasta şi îndrăznire către Dânsul dobândind, cereţi să dea lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.

Alte stihiri, versul 1.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Să ne spălăm sufletele cu apa postului şi apropiindu-ne de cinstita şi preacurata Cruce a Domnului, să ne închinăm ei cu credinţă; luând acum dumnezeiasca luminare, şi dobândind veşnică mântuire, pace şi mare milă.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Cruce, lauda apostolilor, pe care te înconjură Căpeteniile, Puterile şi Arhanghelii, mântuieşte-ne pe noi, cei ce ne închinăm ţie, de toată vătămarea; şi ne învredniceşte să trecem cu bine dumnezeiasca măsură a postului şi să ajungem ziua cea mântuitoare, prin care ne şi mântuim.

 

Altă stihiră. versul 7.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Astăzi închinându-ne Crucii Domnului, să strigăm: Bucură-te Pomul vieţii, stricătoarea iadului! Bucură-te bucuria lumii, pierzătoarea stricăciunii! Bucură-te ceea ce risipeşti pe demoni cu puterea ta! Întărirea credincioşilor, arma cea nesfărâmată, te rugăm, păzeşte, sfinţeşte pe cei ce te sărută pe tine.

 

Apoi, 4 stihiri din Minei,

2 stihiri ale martirului, pe versul 8.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Mucenice mărite, purtătorule de chinuri, pentru Hristos Dumnezeu suferind vitejește chinurile cele cu multe dureri, și zdruncinările trupului, cu bucurie ți-ai săvârșit lupta și ai dobândit cununile măririi, cerând milă și curăție pentru toți cei ce cu dreaptă credință sărbătoresc dumnezeiască pomenirea ta.

 

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Mucenice luptătorule preaminunate, răstignindu-te pentru Hristos, Cel care a răbdat răstignire, ai auzit din cer de la Dumnezeu atotțiitorul glas cinstit, chemându-te către locașurile cele de acolo, fericite, unde alergând, ai primit darurile ca un biruitor, pururi pomenite. Pentru aceasta te lăudăm și te fericim.

 

2 stihiri ale cuviosului, pe versul 1.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Părinte Gheorghe, cu cinste te-ai închinat icoanei lui Hristos celei cinstite și preacurate, și întărindu-te cu puterea Lui, nu te-ai spăimântat de îndrăzneala cea luptătoare împotriva lui Dumnezeu. Pe Care roagă-L acum, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Părinte Gheorghe, ai îndurat mânia celor ce cutezau fără chibzuință, văzându-i cum se ridică cu răcnet nelegiuit; și iarăși zdrobindu-te mai rău, te-ai mișcat, mărite, prin mijlocirea Providenței, spre a te apăra de cei neînțelepți.

 

Mărire… Și acum... versul 8.

Astăzi Cel neapropiat după fiinţă, mie apropiat S-a făcut şi a pătimit Patimi, Cel ce m-a slobozit din patimi; Cel ce dă lumină orbilor, de buzele celor fără de lege a fost scuipat; şi şi-a dat spatele spre răni pentru cei robiţi. Pe Care cea curată şi Maica Lui, pe Cruce văzându-L, cu durere a zis: Vai mie, Fiul meu! Cum ai făcut aceasta? Cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip, nici frumuseţe? Vai mie, Lumina mea! Nu pot să Te văd adormit; la cele dinlăuntru mă rănesc şi cumplită sabie trece prin inima mea! Laud Patimile Tale, mă închin milostivirii Tale, îndelung-Răbdătorule, Doamne, mărire Ţie.

 

Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.

 

Se cântă prohimenul zilei, vers 4:

C.: Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni (Ps. 71,19)

Stih: Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului (Ps. 71,1).

Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni.

 

D.: Înţelepciune.

C.: De la Facere (9,18-29 şi 10,1), citire.

D.: Să luăm aminte.

 

Iar fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet. Iar Ham era tatăl lui Canaan.

Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe şi din aceştia s-au înmulţit oamenii pe pământ.

Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie.

A băut vin şi îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, a spus celor doi fraţi ai săi.

Dar Sem şi Iafet au luat o haină şi, punând-o pe amândoi umerii lor, au intrat cu spatele înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor; şi feţele lor fiind întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.

Trezindu-se Noe din ameţeala de vin şi aflând ce i-a făcut feciorul cel mai tânăr,

a zis: «Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie la fraţii săi!».

Apoi a zis: «Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie rob!

Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slugă».

Şi a mai trăit Noe după potop trei sute cincizeci de ani.

Iar de toate, zilele lui Noe au fost nouă sute cincizeci de ani şi apoi a murit. Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet, cărora li s-au născut fii după potop.

 

Se cântă al doilea prohimen, vers 4:

C.: Iar mie a mă lipi de Dumnezeu, bine este (Ps. 72,27a).

Stih: Cât de bun este Dumnezeu cu Israel (Ps.72,1a).

Iar mie a mă lipi de Dumnezeu, bine este.

 

În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:

Înţelepciune. Drepţi!

Şi întorcându-se spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:

Lumina lui Cristos luminează tuturor!

 

Apoi, spune:

Înţelepciune.

Citeţul: De la Pilde (12,23-28 şi 13,1-10), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

 

Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia.

Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică.

Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură.

Dreptul cercetează cu deamănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire.

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.

Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte.

Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare.

Din rodul gurii sale omul mănâncă binele; pofta celor vicleni este silnicia.

Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.

Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat.

Dreptul urăşte cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai ruşine şi ocară.

Dreptatea păzeşte calea omului fără prihană, iar fărădelegea e pricina ruinii celui păcătos.

Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi.

Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare.

Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge.

Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.

 

Şi cealaltă rânduială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.

Din această zi preotul rosteşte (sau diaconul, de este), pe lângă Ectenia pentru cei chemați (pe care a rostit-o până acum) și Ectenia pentru cei chemați la sfânta luminare, așa cum sunt trecute în Liturghier, cu rugăciunile lor, în taină. Aceste     Ectenii se spun până în miercurea mare, inclusiv, afară de zilele de sâmbătă și duminică.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș