Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia plecării genunchilor

 
Vecernia plecării genunchilor
  • 19 Iun 2016
  • 1700

Lunea Rusaliilor. (Se celebreaza în Duminica Rusaliilor, seara)

A Preasfântului și Bunului și de Viața Făcătorului Spirit.

Preasfânta Treime.

Hramul Catedralei din Blaj.

 

 

După binecuvântarea preotului, se cântă: Împărate ceresc… . După: Veniţi să ne închinăm… (de trei ori) se citeşte Psalmul 103 (vezi p...).

Apoi diaconul, de este, iar de nu, zice preotul Ectenia aceasta :

 

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu bună cucernicie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime şi cea întru Cristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă darul Sfântului Spirit, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce-şi pleacă înaintea Domnului inimile şi genunchii lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne întărim spre plinirea bunăvoinţei lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să trimită peste noi milele Lui cele bogate, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie primită plecarea genunchilor noştri, ca tămâia înaintea Lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce au trebuinţă de ajutor de la Dânsul, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Apoi se cântă pe versul 4.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun 6 Stihiri pe versul 4.

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Lucruri minunate au văzut astăzi toate neamurile, în cetatea lui David, când Spiritul Sfânt s-a coborât în limbi de foc, precum a spus grăitorul de Dumnezeu Luca. Că zice: Adunaţi fiind învăţăceii lui Cristos, s-a făcut sunet, ca de suflare ce vine repede, şi a umplut casa unde erau ei şezând; şi toţi au început a vorbi în străine graiuri, în minunate dogme, în uimitoare învăţături ale Sfintei Treimi (de două ori).

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Spiritul Sfânt era de-a pururea şi este şi va fi, nici început având şi nici sfârşit; ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este unit şi împreună numărat. Viaţă şi de viaţă făcător; Lumină şi de lumină dătător; Binele însuşi şi Izvorul bunătăţii; prin care Tatăl se cunoaşte şi Fiul se preamareşte, şi de toţi se ştie: o putere, o unire şi o închinare a Sfintei Treimi (de două ori).

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele (Ps 116,1)

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Spiritul Sfânt este lumină şi viaţă şi izvor viu, înţelegător. Spiritul înţelepciunii, Spiritul înţelegerii, bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de păcate; Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc din foc purcezător, grăitor, lucrător, împărţitor de daruri; prin Care profeţii toţi şi dumnezeieştii Apostoli, împreună cu Martirii s-au încununat. Uimitoare auzire, străină vedere, foc ce se împarte spre dăruirea de haruri (de două ori).

Mărire…, Şi acum…, vers 6.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

 

În timpul cântării acestei Stihiri, se face Ieşirea cu cădelniţa.

După exclamaţiunea: Înţelepciune, drepţi! Se cântă imnul Lumină lină.

Prohimenul, vers 7:

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! (Ps 76,13b)

Stih 1: Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta (Ps 76,14a).

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!

Stih 2: Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt (Ps 76,10).

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!

Stih 3: Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului; şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început (Ps 76,11).

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!

 

Apoi, diaconul sau preotul zice:

Iară şi iară, plecîndu-ne genunchii noştri, Domnului să ne rugăm.

Toată adunarea credincioşilor pleacă genunchii, iar preotul citeşte rar şi cu glas mare:

Rugăciunea întâia

Preacurate, neîntinate, Cel ce eşti fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neschimbat, neîntrecut, nemăsurat şi fără de răutate, Doamne; Care singur ai nemurire, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, Cel ce ai făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele zidite într-însele; Care mai înainte de cerere plineşti tuturor cererile; Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Tatăl Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din ceruri, şi s-a întrupat din Spiritul Sfânt şi din Maria cea pururea Fecioară şi mărită Maica lui Dumnezeu; Care, mai întâi în cuvinte învăţând, iar mai pe urmă şi cu fapte arătând, când a răbdat patima Sa cea mântuitoare, ne-a învăţat pe noi, umiliţii şi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, să aducem Ţie rugăciuni, cu capetele şi cu genunchii plecaţi, pentru păcatele noastre şi pentru neştiinţele poporului. Însuţi, mult Îndurate şi Iubitorule de oameni, auzi-ne pe noi în orice zi Te vom chema, dar mai ales în ziua aceasta a Cincizecimii, în care, după ce s-a înălţat Domnul nostru Isus Cristos la ceruri şi a şezut de-a dreapta Ta, a lui Dumnezeu şi Tatăl, a trimis pe Sfântul Spirit peste sfinţii Săi Învăţăcei şi Apostoli, Care s-a şi aşezat peste fiecare dintr-înşii, şi s-au umplut toţi de darul Lui cel neîmpuţinat, şi au grăit în alte limbi măreţiile Tale şi au proorocit. Deci, auzi-ne pe noi, care acum ne rugăm Ţie, şi adu-Ţi aminte de noi, umiliţii şi osândiţii, şi alungă robia sufletelor noastre, Cel ce cu milostivirea Ta mijloceşti pentru noi. Primeşte-ne pe noi, cei ce cădem înaintea Ta şi strigăm: Greşit-am! Înaintea Ta suntem puşi din pântecele maicii noastre; Dumnezeul nostru Tu eşti. Dar. Pentru că s-au împuţinat întru deşertăciune zilele noastre, am pierdut ajutorul Tău, şi suntem lipsiţi de toată apărarea. Însă nădăjduind spre îndurările Tale, strigăm Ţie: păcatele tinereţelor noastre şi ale neştiinţei nu le pomeni, şi de cele ascunse ale noastre ne curăţeşte. Nu ne lepăda în vremea bătrâneţilor; când scade tăria noastră nu ne părăsi. Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învredniceşte-ne să ne întoarcem la Tine şi caută spre noi cu blândeţe şi cu har. Cumpăneşte fărădelegile noastre cu îndurările Tale; pune adâncul îndurărilor Tale împotriva mulţimii păcatelor noastre. Caută din înălţimea Ta cea sfântă, Doamne, spre poporul care stă înainte şi aşteaptă de la Tine multă îndurare. Cercetează-ne cu bunătatea Ta; mântuieşte-ne de tirania diavolului; întăreşte viaţa noastră cu legile Tale cele sfinte şi sfinţite. Înger păzitor credincios pune poporului Tău; pe noi, pe toţi, ne adună întru împărăţia Ta. Dă iertare celor ce nădăjduiesc în Tine; iartă-le lor şi nouă păcatele; curăţeşte-ne cu lucrarea Sfântului Tău Spirit; nimiceşte uneltirile vrăjmaşului cele ce sunt asupra noastră.

 

Apoi, Rugăciunea a doua.

Binecuvântat eşti, Stăpâne Atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai făcut-o să strălucească cu raze ca de foc; Care ne-ai învrednicit să petrecem lungimea zilei şi să ne apropiem de începuturile nopţii. Ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău, şi ne iartă nouă tuturor păcatele cele de voie şi ce1e fără de voie; primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta; ocroteşte-ne cu sfinţii Tăi îngeri; înarmează-ne cu armele dreptăţii Tale; îngrădeşte-ne cu adevărul Tău; păzeşte-ne cu puterea Ta; mântuieşte-ne de toată primejdia şi de toată înşelăciunea celui potrivnic; şi ne dăruieşte nouă şi seara de acum, cu noaptea ce vine, desăvârşit sfântă, cu pace, fără păcate, fără sminteală, fără nălucire, şi toate zilele vieţii noastre; pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, celor ce din veac bine Ţi-au plăcut.

 

Diaconul spune îndată:

Apără, mântuieşte, ridică-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin!

 

Diaconul: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi!

Doamne, atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugamu-ne Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Încă ne rugăm pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Cristos.

Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitorii sfintei bisericii acesteia.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a servilor lui Dumnezeu, fraţilor sfintei bisericii acesteia.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfântă şi preacinstită biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc şi cântă, şi pentru poporul ce stă de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi dreptcredincioşii creştini.

Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Diaconul: Iară şi iară, plecând genunchii noştri, Domnului să ne rugăm.

 

Preotul spune Rugăciunea a treia.

Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai dat pacea Ta oamenilor, şi darul Preasfântului Spirit, încă fiind cu noi întru viaţa aceasta, L-ai dat pururea celor credincioşi spre moştenire neînstrăinată, iar astăzi, mai arătat, ai trimis acest dar Învăţăceilor şi Apostolilor Tăi, şi buzele lor cu limbi de foc le-ai întărit, prin care tot neamul omenesc întru a sa limbă şi întru auzul urechii luând cunoştinţă de Dumnezeu, cu lumina Spiritului ne-am luminat, şi dintru înşelăciune ca dintru întuneric ne-am mutat, şi cu împărţirea limbilor celor de foc înţelegătoare şi cu lucrare mai presus de fire ne-am învăţat a crede în Tine, şi pe Tine Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Spirit, întru o Dumnezeire şi o Putere şi o Tărie a Te cuvânta ne-am luminat; Tu, dar, Cel ce eşti strălucirea Tatălui, chipul fiinţei şi al firii Lui, Cel neschimbat şi nemutat, Izvorule al înţelepciunii şi al darului, deschide-mi şi mie păcătosului buzele şi mă învaţă cum se cuvine şi pentru ce trebuie să mă rog. Că Tu eşti Cel ce ştii mulţimea cea multă a păcatelor mele, dar milostivirea Ta va învinge mulţimea acestora; că, iată, cu frică stăm înaintea Ta, punând deznădăjduirea sufletului meu întru adâncul milei Tale. Îndreptează viaţa mea, Cel ce îndreptezi toată  făptura cu cuvântul şi cu puterea cea negrăită a înţelepciunii. Cel ce eşti liman lin celor înviforaţi, şi-mi arată calea pe care voi merge. Dă gândurilor mele Spiritul înţelepciunii Tale; Spiritul înţelegerii dărueşte-L nepriceperii mele; cu Spiritul temerii de Tine adumbreşte faptele mele, şi Spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele şi cu Spiritul Cel stăpânitor întăreşte alunecarea cugetului meu. Ca în toate zilele, fiind îndreptat, spre cele de folos, cu Spiritul Tău Cel bun, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale, şi pururea să-mi aduc aminte de preamărită venirea Ta, care va cerceta faptele noastre; şi să nu mă treci cu vederea, ca să mă înşel cu plăcerile cele stricăcioase ale lumii acesteia, ci mă întăreşte, să doresc îndulcirea din visteriile Tale, ce vor să fie, că Tu ai zis, Stăpâne, ca oricâte ar cere cineva întru numele Tău, negreşit va lua, de la Dumnezeu, Părintele Tău, Cel împreună veşnic cu Tine. Pentru aceasta, şi eu, păcătosul, întru venirea Sfântului Tău Spirit, mă rog bunătăţii Tale: Câte am cerut să mi le dai spre mântuire. Aşa, Doamne, Cel ce eşti bogat dătător de toată  facerea de bine şi bun dăruitor, Tu, Cel ce  dai din belşug cele ce cerem, că Tu eşti îndurător,  milostiv, Care Te-ai făcut părtaş fără de păcat trupului nostru, şi către cei ce-şi pleacă genunchii înaintea Ta, te pleci cu iubire şi milostivire, curăţind păcatelor noastre. Dă, dar, Doamne, poporului Tău îndurările Tale; auzi-ne pe noi din cerul cel sfânt al Tău; sfinţeşte-ne cu puterea dreptei Tale celei mântuitoare; acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; nu trece cu vederea făptura mâinilor Tale. Ţie Unuia am păcătuit, dar Ţie Unuia şi slujim. Nu ştim să ne închinăm la vreun dumnezeu străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu. Iartă-ne nouă greşelile, şi primind rugăciunile noastre cele cu plecare de genunchi, tinde-ne nouă tuturor mână de ajutor. Primeşte rugăciunea tuturor, ca o tămâie bineprimită, ce se înalţă înaintea împărăţiei Tale celei preabune.

 

În continuare, preotul citeşte Rugăciunea a patra.

Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai mântuit de toată săgeata ce zboară ziua, mântuieşte-ne şi de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Primeşte ca o jertfă de seară ridicarea mâinilor noastre, şi ne învredniceşte să trecem şi măsura nopţii, fără de prihană, neispitiţi de rele; şi ne mântuieşte de toată  tulburarea şi îngrozirea care vine de la diavolul. Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi gândurilor noastre purtare de grijă de întrebarea judecaţii Tale celei înfricoşătoare şi drepte. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară păcatul din mădularele noastre cele pământeşti; ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm prin cugetarea la judecăţile Tale. Şi alungă de la noi toată nălucirea necuviincioasă şi pofta cea vătămătoare; şi ne scoală pe noi, la vremea rugăciunii, întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale.

Apoi Diaconul zice: Apără, mântuieşte, îndură-Te, ridică-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

Preotul: Cu bunăvoirea şi cu darul Unuia Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

 

Diaconul: Iară şi iară, plecând genunchii, Domnului să ne rugăm.

Preotul citeşte Rugăciunea a cincea.

Izvorule Cel pururea curgător de viaţă şi de lumină, Puterea lucrătoare a Tatălui Cea împreună veşnică, care cu prisosinţă ai plinit toată  rânduiala cea pentru mântuirea oamenilor, Cristoase, Dumnezeul nostru; Care ai rupt legăturile morţii cele nedezlegate şi încuietorile iadului, şi ai zdrobit mulţimea duhurilor celor viclene; Cel ce Te-ai adus pe Tine pentru noi jertfă nevinovată, dând spre junghiere trupul Tău cel preacurat, cel neatins şi neîntinat de nici un păcat; şi prin această înfricoşătoare şi negrăită jertfire ne-ai dăruit viaţa de veci; Cel ce Te-ai coborât la iad şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, şi celor ce şedeau întru întuneric ieşire le-ai arătat, iar pe şarpele cel din adînc, începătorul răutăţii, l-ai vânat cu dumnezeiasca şi înţeleapta măiestrie şi cu lanţurile întunericului l-ai legat în tartar, şi în focul cel nestins şi în întunericul cel mai din afară l-ai închis cu puterea Ta cea nemăsurată; Cel ce eşti Înţelepciunea Tatălui, cea cu nume mare, Cel ce Te-ai arătat mare Ajutător celor năpăstuiţi şi ai luminat pe cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii, Tu, Doamne al măririi celei veşnice, Fiule iubit al Tatălui Celui Preaînalt, Lumină veşnică din Lumina cea veşnică, Soare al dreptăţii, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm Ţie: Odihneşte sufletele robilor Tăi, a celor mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri, şi a celorlalte rudenii după trup şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi, pentru care şi facem acum pomenire, că stăpânirea Ta este peste toţi şi în mâna Ta ţii toate marginile pământului.

Stăpâne atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor, Domnul milei, Făcătorule al neamului acestuia muritor şi al celui nemuritor şi a toată firea omenească care se zideşte şi iarăşi se strică, al vieţii şi al morţii, al petrecerii de aici şi al mutării celei de acolo; Cel ce măsori anii celor vii şi rânduieşti ceasul morţii; Care duci şi scoţi din iad; Cel ce legi în neputinţă şi dezlegi în putere; Cel ce tocmeşti cele de aici spre trebuinţă şi cele viitoare  le îndreptezi spre folos; Care veseleşti cu nădejdea învierii pe cei vătămaţi de acul morţii, Însuţi dar, Stăpâne a toate, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celora ce sunt pe mare departe, Care şi în această mai de pe urmă, mare şi mântuitoare zi a Cincizecimii ai arătat nouă taina Sfintei şi Celei de o fiinţă şi pururea vecinice, nedespărţitei şi neamestecatei Treimi, şi ai vărsat coborârea şi venirea Sfântului şi de viaţă Făcătorului Tău Spirit, în chip de limbi de foc,  peste sfinţii Tăi Apostoli; şi punându-i pe ei binevestitori ai credinţei noastre celei creştineşti, i-ai arătat mărturisitori şi propovăduitori ai adevăratei cuvântări de Dumnezeu; Care şi în acest praznic, cu totul desăvârşit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciunile cele de milostivire pentru cei ţinuţi în iad, şi ai dat mari nădejdi de iertare celor ţinuţi de supărările apăsătoare ce-i cuprind, şi cum că vei trimite mângâierea cea de la Tine, auzi-ne pe noi, umiliţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie, şi dă odihnă sufletelor robilor Tăi celor mai înainte adormiţi, în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată  durerea, întristarea şi suspinarea; şi aşează sufletele lor în locaşurile drepţilor şi îi învredniceşte de pace şi de iertare. Că nu morţii Te vor lauda, Doamne, nici cei din iad vor îndrăzni a-Ţi aduce Ţie mărturisire, ci noi cei vii, Te binecuvântăm, Te rugăm şi rugăciuni de milostivire şi jertfe aducem Ţie pentru sufletele lor.

 

Îndată Rugăciunea a şasea.

Dumnezeule cel mare şi veşnic, Cel sfânt şi iubitor de oameni, Care ne-ai învrednicit şi în ora aceasta a sta înaintea măririi Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda minunilor Tale, îndură-Te de noi nevrednicii robii Tăi, şi ne dă nouă dar, ca fără de trufie, cu inima înfrântă, să aducem Ţie cuvântare de mărire întreit sfântă, şi mulţumită pentru darurile Tale cele mari, pe care le-ai făcut şi le faci totdeauna spre noi. Adu-Ţi aminte, Doamne, de neputinţa noastră şi nu ne pierde cu fărădelegile noastre, ci fă milă mare cu noi umiliţii, ca să scăpăm de întunericul păcatului şi să umblăm în lumina dreptăţii şi, îmbrăcându-ne cu armele luminii, să petrecem fără bântuială de toată meşteşugirea celui rău, şi cu îndrăzneală să Te preamărim întru toate, pe Tine, singurul adevărat şi iubitor de oameni Dumnezeu. Că într-adevăr şi şi cu dreptate este o mare taină a Ta, Stăpâne şi Făcătorule a toate, dezlegarea cea vremelnică a făpturilor Tale, şi după aceea alcătuirea din nou şi odihna cea de veci. Ţie îţi mulţumim pentru toate; pentru intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea din ea, care, după făgăduinţa Ta cea nemincinoasă, ne arvuneşte de mai înainte nădejdea învierii şi a vieţii celei nestricăcioase, pe care fă ca să o dobândim, la a doua venire a Ta, ce va să fie. Că Tu eşti şi Începătorul învierii noastre şi Judecătorul nemitarnic şi iubitor de oameni pentru cele făcute în în viaţă, Stăpân şi Domn al răsplătirii; Care, prin umilirea Ta cea mare, Te-ai făcut asemenea nouă, părtaş trupului şi sângelui nostru, şi ai avut inimă plină de milostivire pentru pătimirile noastre cele fără de osândă, prin aceea că Însuţi le-ai primit de bună voie, Însuţi fiind cercat prin cele pătimite, Te-ai făcut ajutător de bună voie nouă, celor supuşi la încercări; pentru care ne-ai şi adus pe noi la a Ta nepătimire.

Primeşte dar, Stăpâne, cererile şi rugăciunile noastre, şi odihneşte pe toţi părinţii fiecăruia, pe maici, pe fraţi, pe surori, pe fii, pe prieteni, pe cei dintr-o rudenie şi dintr-o seminţie, şi toate sufletele celor ce mai înainte au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii de veci; şi aşează sufletele şi numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacob, în latura celor vii, în împărăţia cerurilor, în raiul desfătării, ducându-i pe toţi prin îngerii Tăi cei luminaţi, în sfintele Tale locaşuri, ridicând împreună şi trupurile noastre, în ziua pe care ai rânduit-o, după făgăduinţele Tale cele sfinte şi nemincinoase. Că nu este, Doamne, moarte pentru robii Tăi când ieşim din trup şi venim la Tine, Dumnezeul nostru, ci schimbare de la cele mai pline de întristare la cele mai bune şi mai vesele, şi odihnă şi bucurie. Iar de am şi greşit Ţie ceva, fii nouă şi lor milostiv, pentru că nimeni nu este curat de întinăciune înaintea Ta, măcar de ar fi viaţa lui doar o singură zi. Că numai Tu singur Te-ai arătat fără de păcat pe pământ, Domnul nostru Isus Cristos, prin Care toţi nădăjduim să dobândim milă şi iertare de păcate. Pentru aceasta, şi nouă şi acelora, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, slăbeşte, lasă şi iartă căderile noastre în păcate, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi cele cu neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele cu lucrul şi cele cu gândul, cele cu cuvântul şi cele din toate umbletele şi mişcările noastre. Şi celor ce s-au mutat de aici, dăruieşte-le dezlegare şi iertare; iar pe noi, cei ce suntem aici, ne binecuvintează, sfârşit bun şi cu pace dăruieşte nouă şi la tot poporul Tău, şi deschide-ne îndurările milei şi ale iubirii de oameni la înfricoşătoarea Ta venire, şi ne fă vrednici de împărăţia Ta.

 

Apoi, Rugăciunea a şaptea.

Dumnezeule cel mare şi preaînalt, Care singur ai nemurire, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, Cel ce ai făcut toată făptura cu înţelepciune, Cel ce ai despărţit lumina de întuneric şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii; Cel ce ne-ai învrednicit pe noi păcătoşii ca şi în ziua de acum să întâmpinăm faţa Ta întru mărturisire, şi să-Ţi aducem slujbă de seară; Însuţi, Iubitorule de oameni, Doamne, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta şi o primeşte ca pe o mireasmă cu bun miros. Şi ne dă seara de acum şi noaptea care vine, cu pace. Îmbracă-ne cu armele luminii. Fereşte-ne de frica nopţii şi de tot lucrul ce se petrece în întuneric; şi ne dăruieşte somnul pe care ni l-ai dat spre odihnă în neputinţele noastre, ferit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne al tuturor, Dătătorule al bunătăţilor, fă ca şi în aşternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim şi noaptea preasfânt numele Tău; şi cu gândirea la poruncile Tale fiind luminaţi, să ne ridicăm întru bucurie sufletească, spre lauda bunătăţii Tale, cereri şi rugăciuni aducând milostivirii Tale pentru păcatele noastre şi ale tot poporului Tău, pe care, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu milă îl cercetează.

Diaconul: Apără, mântuieşte, îndură-Te, ridică-ne şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

Preotul: Că Tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor noastre, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

 

Apoi, rugăciunea:

Învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepteşte-ne cu îndreptările Tale.

Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale.

Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie mărire se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Îndată Diaconul rosteşte Ectenia celor şase cereri:

Să plinim rugăciunile noastre cele de seara, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte Dumnezeule, cu darul Tău.

Seara toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără păcate, la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o petrece, la Domnul să cerem.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, neînfruntat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Cristos, la Domnul să cerem.

Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul citeşte în taină rugăciunea aceasta :

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile şi te-ai coborât spre mântuirea neamului omenesc, caută spre servii Tăi şi spre moştenirea Ta; că Ţie, Judecătorului celui înfricoşător şi iubitor de oameni, şi-au plecat servii Tăi capetele şi şi-au smerit frunţile lor, aşteptând nu ajutorul cel de la oameni, ci cerând mila Ta şi aşteptând mântuirea Ta; pe care păzeşte-i în toată vremea, şi în această seară de acum şi în noaptea ce vine, de tot vrăjmaşul şi de toată lucrarea potrivnică şi de gânduri deşarte şi de pofte rele.

Preotul: Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi preamărită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

 

Urmează stihirile stihoavnei, vers 3.

Acum limbile s-au văzut tuturor spre semn, în chip vădit; că iudeii, dintre care după trup este Cristos, bolnăvindu-se cu necredinţa, au căzut din harul lui Dumnezeu, iar noi, cei ce suntem dintre neamuri, ne-am învrednicit de lumina cea dumnezeiască, întărindu-ne prin cuvintele Învăţăceilor, care au vestit mărirea lui Dumnezeu, Făcătorul de bine al tuturor. Cu care plecând inimile şi genunchii, cu credinţă să ne închinăm Mântuitorului sufletelor noastre, întărindu-ne prin Spiritul Sfânt.

Stih: Inimă curată zideşte în mine, Dumnezeule, şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele (Ps 50,11).

Acum Spiritul cel mângâietor s-a vărsat peste tot trupul; că începând cu ceata Apostolilor, de la ei, prin împărtăşire, a revărsat harul asupra credincioşilor; şi a încredinţat venirea Sa cea puternică, împărţind învăţăceilor limbi în chip de foc, spre lauda şi mărirea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, luminându-ne inimile cu priceperea şi întărindu-ne în credinţă prin Sfântul Spirit, ne rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine! (Ps 50,12)

Acum se îmbracă cu putere de sus Apostolii lui Cristos; că-i înnoieşte Mângâietorul, înnoindu-se întru ei prin înnoirea cunoştinţei celei de taină; pe care vestindu-o cu străine şi cu sublime cuvântătoare glasuri, ne învaţă să cinstim Firea cea veşnică şi una, în trei Feţe, a lui Dumnezeu, Binefăcătorul tuturor. Pentru aceasta, luminaţi fiind cu învăţăturile acelora, să ne închinăm Tatălui, împreună şi Fiului şi Spiritului Snt, rugându-ne să se mântuiască sufletele noastre.

Mărire…, Şi acum…, vers 8. Alcătuirea lui Leon Împăratul.

Veniţi, popoare, să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Feţe: Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Spirit. Că Tatăl a născut din veci pe Fiul, Cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător. Şi Spiritul Sfânt era în Tatăl, preamărit împreună cu Fiul: o Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia închinându-ne toţi, zicem: Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună lucrarea Sfântului Spirit; Sfinte Tare, prin Care pe Tată1 am cunoscut şi prin Care Spiritul Sfânt a venit în lume; Sfinte Fără de moarte, Spirite Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti. Treime Sfântă, mărire Ţie!

 

Îndată: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea nemurilor şi mărirea poporului Tău, Israel.

Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime… şi Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…

 

Troparul Sărbătorii, vers 8:

Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie! (de trei ori)

 

Urmează Dezlegarea:

Cel ce din sânurile Tatălui s-a deşertat pe Sine şi din cer pe pământ s-a coborât şi a luat toată firea noastră cea omenească şi a îndumnezeit-o, iar după aceea iarăşi s-a suit la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, şi pe dumnezeiescul şi Sfântul şi Cel de o fiinţă şi întocmai puternic şi întocmai mărit, şi împreună veşnicul Spirit L-a trimis peste sfinţii Săi Învăţăcei şi Apostoli, şi printr-Însul i-a luminat şi prin ei pe toată lumea, Cristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei şi celei cu totul fără prihana Sfintei Sale Maici, ale sfinţilor, preamăriţilor şi întru tot lăudaţilor, de Dumnezeu vestitori şi purtători de Spirit Apostoli, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un bun şi de oameni iubitor.

Poporul: Amin.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș