Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


6 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

 
Vecernia și Utrenia Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci
  • 10 Sep 2016
  • 1143

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci
(Convorbirea lui Isus cu Nicodim).
11 septembrie 2016,
Închinarea Sfintei Cruci.
Cuvioasa Teodora din Alexandria (+sec V).
(V 3; L 1; Ap Galateni 6,11-18; Ev Ioan 3,13-17)



Vecernia
După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Stihurile următoare se citesc.
Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 3 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Cu crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ție totdeauna aduce.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Toate s-au luminat cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată făptura lăudându-Te, cântare Ție totdeauna aduce.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Preamăresc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Spiritului Sfânt; Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, care împărăţeşte în veacul veacului.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cinstitei Tale cruci ne închinăm, Hristoase, şi învierea Ta o lăudăm şi o mărim, căci cu rana Ta noi toţi ne-am vindecat.

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Lăudăm pe Mântuitorul, care din Fecioară s-a întrupat; că pentru noi s-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruindu-ne nouă mare milă.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
La cei ce erau în iad, coborându-se Hristos, a binevestit, zicând: Îndrăzniţi, acum am învins. Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porţile morţii.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cei ce stăm cu nevrednicie în preacurată casa Ta, cântare de seară înălţăm, dintru adâncuri strigând: Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai luminat lumea cu învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmașilor Tăi, Iubitorule de oameni.

2 Stihiri ale Cuvioasei, vers 4.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cu trup femeiesc și cu chip bărbătesc ai săvârșit lupte vitejești, din râvna ta cea necurmată către Dumnezeu; locuind între bărbați, Teodora, ai biruit patimile și pornirile dezmeirdărilor de tot le-ai înfrânat, prin nevoințe și prin rugăciuni necontenite.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Sub lumina soarelui acestuia care apune, nu ți s-au descoperit greșelile; dar Soarelui celui neapus, Cunoscătorul inimilor și Domnului, Cel ce vede cele tăinuite, fiindu-ți știute păcatele, cu lumină a luminat cugetele ochilor inimii tale. Pentru aceasta ai grăbit să/I slujești Lui cu postiri necontenite și cu săvârșirea bunătăților.

1 Stihiră a Mucenicului Autonom,  tot pe vers 4, pentru că în ziua de 12 septembrie se încheie sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, iar la vecernie și la utrenie se pun toate ale sărbătorii.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Cu bunătăți fiind luminat și cu evlavie împodobit, ai ajuns arhiereu dumnezeiesc; și ca un soare luminos ai străbătut toată lumea, sădind pretutindeni propovăduirea credinței și dezrădăcinând înșelăciunea, cu secera limbii tale, iararhe, de Dumnezeu purtătorule, mare propovăduitorule Autonom.

Mărire…,  Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 3.
Cum să nu ne mirăm de nașterea ta cea dumnezeiescă-omenească, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, fără de mamă. Care nici cum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărțire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credință te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminându-se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luă m aminte.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
 
După  Ectenia stăruitoare, rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne, apoi Ectenia celor șase cereri După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, vers 3.
Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seara, Iubitorule de oameni.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Învierea Ta cea de viaţă dătătoare, Doamne, toată lumea a luminat şi făptura cea stricată o a chemat. Pentru aceasta, de blestemul lui Adam scăpându-ne, strigăm: Atotputernice, Doamne, mărire Ție.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Dumnezeu neschimbat fiind, cu trupul pătimind, Te-ai schimbat; pentru care făptura, nerăbdând să Te vadă răstignit, cu frică s-a tulburat şi, suspinând, laudă îndelungă răbdarea Ta; şi coborându-Te în iad, a treia zi ai înviat, dăruind lumii viaţă şi mare milă.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Ca să răscumperi din moarte neamul nostru, Hristoase, moarte ai răbdat; şi a treia zi, din morţi înviind, împreună cu Tine ai înviat pe cei ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu, şi lumea ai luminat, Doamne, mărire Ție.

Mărire…,  Și acum…, a Născătoarei, același vers.
De la dumnezeiescul Spirit, cu voia Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce este din Tatăl, fără de mamă, mai înainte de veci; și pentru noi, din tine, fără de tată, cu trupul L-ai născut și prunc cu lapte L-ai hrănit. Pentru aceasta nu înceta a-L ruga să mântuiască sufletele noastre.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32)  și celelalte.

Apoi Troparul Învierii, vers 3.
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.

Mărire..., troparul Cuvioasei, vers 8.
Întru tine , maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și, lucrând, ai învățat să nu se uite la trup că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Teodora, spiritul tău.
Și acum..., al Născătoarei, vers 8.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
Preotul face Încheierea.

 



Utrenia
După obișnuitul început, cântăreții  pe melodia troparului versului  de rând 3:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).
În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face rugăciunile și închinăciunile prescrise în Liturghier.

Apoi Troparul Învierii, vers 3.
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.

Mărire..., troparul Cuvioasei, vers 8.
Întru tine , maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; și, lucrând, ai învățat să nu se uite la trup că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Teodora, spiritul tău.
Și acum..., al Născătoarei, vers 8.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 3.
Hristos din morţi a înviat, începătura celor adormiţi, începătorul zidirii şi făcătorul tuturor celor făcute; firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a înnoit. Nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta o a zdrobit.
Mărire…,
Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu învierea Ta, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul cel de demult nimicind, apărătorule al vieţii noastre, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat către tine, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

Ectenia mică, apoi  a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 3.
De neschimbarea Dumnezeirii Tale şi de patima Ta cea de bunăvoie, Doamne, spăimântându-se, iadul s-a tânguit: Mă cutremur de Ipostasul cel nestricat al trupului, văd pe Cel nevăzut în chip tainic luptându-se cu mine. Pentru aceasta şi cei pe care îi ţin, cântă: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Mărire…,
Taina cea necuprinsă şi neînțeleasă a răstignirii şi cea de negrăit a învierii, o cuvântăm credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, iar neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Mărire, Hristoase, învierii Tale.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Cel necuprins şi nemărginit, pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul, în pântecele tău L-ai cuprins tăinuit, Maică a lui Dumnezeu. Una şi neamestecată lucrare a Treimii am cunoscut, că e preamărită în lume prin nașterea ta. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

Îndată, Binecuvântările Învierii.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea:  Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.
Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucitor a zis purtătoarelor de mir: Pentru ce căutați pe Cel viu în mormânt? A înviat, deşertând mormintele. Cunoașteți pe Cel neschimbat, ca schimbător al stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc.
Treptele, vers 3.
Antifonul I
Robia Sionului tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă mă scoate, Cuvinte.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor cu bucurie spice de viață veșnică.

Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt toată buna dăruire, precum prin Tatăl şi prin Fiul, împreună străluceşte, întru care toate viază şi se mişcă.

Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa virtuţilor, în zadar ne-am osteni; dar ocrotindu-ne El sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.
Cei ce din rodul pântecelui, prin Spiritul, fii s-au făcut Ție, ca şi Tatălui, Hristoase, sunt pururea sfinţii.

Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că dă fiinţă la toată făptura; Acestuia să ne închinăm, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu este.

Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul umblă fericiţi în cărările poruncilor, că vor mânca tot rodul cel de viaţă.
Veseleşte-Te, Începătorul păstorilor, văzând pe fiii Tăi împrejurul mesei Tale, purtând stâlpări de fapte bune.

Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este toată bogăţia măririi, din care vine darul şi viaţa la toată făptura; că împreună este lăudat cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Prohimen, vers 3.
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti (Ps 95,10).
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă (Ps 32,3).
Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 3:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
.
Apoi se citeşte prima Evanghelie a Învierii (Mt 28,16-20).
Învierea lui Cristos…, Psalmul 50 şi celelalte.

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.

Preotul rostește Ectenia : Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău

Urmează cântarea Canonului, vers 1.
Catavasia I
Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.
Catavasia III
Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum, Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi întărire.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.
    
Condacul sfantului Autonom, pe tropar vers 2.
Trupul tău cu postiri topindu-ți, cu neadormite rugăciuni pe Făcătorul ai rugat pentru păcatul tău, ca să iei iertare desăvârșită; și ai luat iertare, calea pocăinței arătând.
Sedealna Cuvioasei, pe antifon vers 4.
Cu sihăstrie ți-ai luminat sfințita ta podoabă și te-ai adus ca un prinos lui Dumnezeu Celui ca s-a întrupat, Teodora de Dumnezeu însuflată; și luând de la El dar de vindecări, alungi negura bolilor, fericită, și te rogi ca să ne mântuim toți cei ce te lăudăm pe tine.
Mărire…, a sfântului.
Îndoită cununa nestricăciunii ți-a dăruit ție, Hristos, preafericite, ca un nevoitor și ca uniu cinstit, iararhe Autonom; căci cu aceasta ai adus jertfă fără de sânge; iar cu mucenicia, cu adevărat ai râvnit dumnezeieștii Lui patimi. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de fericirea Lui cea neveștejită.
Și acum..., a sărbătorii.
Iuda, mărește-te, și Davide, întărește-te; Adame, înnoiește-te și Levi, veselește-te, că din voi s-a născut mie Hristos. Încordează-ți canonul, scriitorule de cântări, și spune: Cine este Fecioara care s-a născut? Este Maica lui Hristos Dumnezeu, hrănitoarea Vieții noastre.

Catavasia IV
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am preamărit dumnezeirea Ta.
Catavasia V
O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.
Catavasia VI
În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii, mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind, a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi, Condacul , vers 3.
Înviat-ai astăzi din mormânt, Milostive, şi pe noi din porţile morţii ne-ai scos; astăzi Adam saltă şi Eva se bucură, iar proorocii dimpreună cu patriarhii laudă neîncetat puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Tale.

Icos
Cerul și pământul astăzi să salte și pe Hristos-Dumnezeu cu un gând să-L laude; că pe cei legați i-a ridicat din morminte. Se bucură împreună toată făptura, aducând Făcătorului a toate și Mântuitorului nostru cântări vrednice; că astăzi pe oameni, din iad scoțându-i, ca un dătător de viață, la ceruri împreună i-a ridicat și a surpat trufia vrăjmașului, iar porțile iadului le-a zdrobit cu puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Sale.

Catavasia VII
Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al nostru ești binecuvântat.
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu- Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Cu învăţăceii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe Hristos grăind, că a luat putere peste cele de sus şi peste cele de jos; să auzim cum învaţă a boteza toate neamurile, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, şi a petrece cu ai Săi, precum a făgăduit, până la sfârşitul  veacului.
Mărire..., a Sfintei.
Schimbându-ți portul tău ai locuit necunoscută între monahi, mireasă a lui Hristos, Teodora. Și, o, minune! Cum pentru dragostea cea dumnezeiască ai suferit năpasta cea fără dreptate, biruind pe cel ce a înșelat odinioară pe Eva, maică cuvioasă.
Şi acum..., a Născătoarei.
Cu învățăceii împreună te-ai bucurat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că ai văzut pe Hristos înviat din mormânt a treia zi, precum a zis. Cărora s-a și arătat, învățându-i și arătându-le cele mai bune și poruncindu-le să boteze în Tatăl și în Fiul și în Spiritul, ca să ne încredințăm noi de învierea Lui, și să te mărim pe tine, Fecioară.

Îndată, pe versul 3, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4 și ale lui Anatolie 4, vers 3.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Veniţi, toate popoarele, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare, că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, s-a răstignit pentru noi, şi de bunăvoie s-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Aceluia să ne închinăm.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Spus-au toate minunile păzitorii Tăi, Doamne; că adunarea deşertăciunii a umplut de daruri dreapta lor, socotind să ascundă învierea Ta, pe care lumea o preamăreşte; îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Toate s-au umplut de bucurie, luând dovedirea învierii; că Maria Magdalena la mormânt a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veșmintele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Nu este aici, ci a înviat, precum a zis, mergând mai înainte în Galileea.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumina, iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preamărească toată făptura, pe Tine cel singur fără de păcat, îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Ca pe o cântare de dimineaţă mironosiţele femei Ți-au adus lacrimile, Doamne, că având miresme cu bun miros, la mormântul Tău au ajuns, grăbindu-se să ungă preacurat trupul Tău. Îngerul şezând pe piatră le-a binevestit: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Că moartea călcând, a înviat ca un Dumnezeu, dând tuturor mare milă.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Strălucind îngerul la mormântul Tău cel făcător de viaţă, purtătoarelor de mir a grăit: Deşertat-a mormintele Răscumpărătorul, prădat-a iadul şi a înviat a treia zi, ca un Dumnezeu şi atotputernic.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
În mormânt Te-a căutat, venind în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena; şi neaflându-Te se tânguia și plângea, strigând: Vai mie, Mântuitorul meu! Cum Te-au furat, Împărate al tuturor? Iară doi îngeri de lumină purtători din lăuntrul mormântului au strigat: De ce plângi, femeie? Plâng, a zis, că au luat pe Domnul meu din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus. Dar întorcându-se și văzându-Te, îndată a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu, mărire Ție.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Iudeii au închis în mormânt Viaţa, iară tâlharul cu graiul a deschis raiul, strigând şi grăind: Cel ce cu mine și pentru mine ai fost răstignit, și împreună cu mine ai fost pironit pe lemn, şi Te-ai arătat mie cu Tatăl împreună pe scaun șezând. Că Acesta este Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 3, propriu-zis.
În munte mergând învăţăceii, pentru înălţarea cea de pe pământ, înaintea lor a stat Domnul şi s-au închinat Lui. Iar Domnul, arătându-le că i s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, i-a trimis în lume ca să propovăduiască Învierea Lui cea din morţi şi înălţarea la ceruri. Acestora le-a şi făgăduit că în veci va petrece cu ei Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 5 .
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Cântăreții: troparul, vers 4:
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș