Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


5 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

MARȚEA MARE. Liturghia Înaintesfinţitelor unită cu vecernia

 
MARȚEA MARE. Liturghia Înaintesfinţitelor unită cu vecernia
  • 11 Apr 2017
  • 1042

MARȚEA MARE,

Liturghia Înaintesfinţitelor unită cu vecernia.

11 aprilie 2017, Pilda celor zece fecioare.

 

 

 

Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 1, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun Stihirile pe 10.

Stihirile zilei, pe versul 1 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

În strălucirile sfinţilor Tăi, cum voi intra eu nevrednicul? Că de voi cuteza să intru împreună în cămară, haina mă vădeşte că nu este de nuntă, şi legat mă vor scoate îngerii afară. Curăţeşte-mi, Doamne, întinăciunea sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni (de două ori).

 

Pe versul 2.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

De lenea sufletului meu dormitând eu, Mire-Hristoase, n-am agonisit candelă aprinsă din virtuţi şi m-am asemănat fecioarelor celor neînţelepte, trândăvind în vremea lucrării. Stăpâne, nu-mi închide milostivirile îndurărilor Tale, ci scuturând somnul meu cel întunecat, scoală-mă şi mă primeşte în cămara Ta, împreună cu fecioarele cele înţelepte, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc şi cântă neîncetat: Doamne, mărire Ţie (de două ori).

 

Pe versul 4.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Auzind, suflete, de osânda celui ce a ascuns talantul, nu ascunde cuvântul lui Dumnezeu, ci vesteşte minunile Lui, ca înmulţind harul să intri întru bucuria Domnului tău (de două ori).

 

Pe versul 6.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Veniţi, credincioşilor, să lucrăm Stăpânului cu osârdie, că împarte slugilor bogăţie; şi fiecare din noi să înmulţim talantul harului după măsură. Unul să aducă înţelepciune prin fapte bune; iar altul să săvârşească slujba luminării; credinciosul să împărtăşească cuvântul său celui ce nu ştie tainele, şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor. Că aşa vom înmulţi împrumutul. Şi ca nişte economi credincioşi ai harului, ne vom învrednici de bucuria Stăpânului. De care învredniceşte-ne pe noi Hristoase, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni (de două ori).

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Când vei veni întru mărire, Isuse, cu puterile îngereşti, şi vei şedea pe scaunul de judecată, să nu mă desparţi pe mine, Păstorule cel bun; că ştii căile cele de-a dreapta, iar cele de-a stânga sunt strâmbe. Deci să nu mă pierzi împreună cu caprele, pe mine cel înţelenit în păcat; ci numărându-mă cu oile cele de-a dreapta, să mă mântuieşti ca un iubitor de oameni.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Mire cel ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Care ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, dezbracă-mă de chipul cel ticălos al greşelilor mele, prin împărtăşirea pătimirilor Tale, şi împodobindu-mă cu haina măririi frumuseţii Tale, fă-mă împreună-şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.

 

Mărire… Și acum... versul 7.

Iată că îşi încredinţează Stăpânul talantul său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pe Cel ce ţi l-a dat, împarte-1 la săraci şi câştigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui, când va veni cu mărire şi vei auzi glasul cel fericit: Intră slugă întru bucuria Domnului tău. Căreia mă învredniceşte pe mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru mare mila Ta.

Ieșirea mică cu Evanghelia.

Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.

 

Se cântă prohimenul zilei, vers 6:

C.: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale (Ps. 132,3).

Stih: Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţele lui (Ps. 131,1).

Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale .

 

D.: Înţelepciune.

C.: De la Ieșire (2,5-10), citire.

D.: Să luăm aminte.

 

Atunci s-a coborât fata lui Faraon la râu să se scalde, şi slujitoarele ei o însoţiră pe malul râului. Şi văzând coşul în păpuriş, ea a trimis pe una din slujitoarele sale să-l aducă. Şi, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon şi a zis: «Acesta-i dintre copiii evreilor». Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: «Voieşti să mă duc să-ţi chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?». Fata lui Faraon i-a zis: «Du-te!» Şi s-a dus copila şi a chemat pe mama pruncului. Atunci fata lui Faraon i-a zis: «Ia-mi copilul acesta şi mi-1 alăptează, căci eu am să-ţi plătesc». Şi a luat femeia copilul şi l-a alăptat. După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon şi i-a fost ca fiu, şi i-a pus numele Moise, pentru că-şi zicea: «Din apă l-am scos».

 

Se cântă al doilea prohimen, vers 4:

C.: Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună (Ps. 132,1).

Stih: Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron (Ps. 132,2 ).

Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună.

 

În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:

Înţelepciune. Drepţi!

Şi întorcându-se spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:

Lumina lui Cristos luminează tuturor!

 

Apoi, spune:

Înţelepciune.

Citeţul: De la Iov (1, 13-22), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

 

Şi într-o zi, când feciorii şi fetele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, sosi un vestitor la Iov şi-i spuse: «Boii erau la arătură şi asinele păşteau pe lângă ei; atunci sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!». Nu sfârşise vorba bine, şi altul sosi şi spuse: «Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile tale şi pe robii tăi şi i-a mistuit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!». Nu sfârşise vorba bine şi altul sosi şi spuse: «Caldeii, împărţiţi în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale şi le-au ridicat, şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!». Nu sfârşise vorba bine şi altul sosi şi spuse: «Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, şi iată că un vânt puternic se stârni dinspre pustie şi izbi în cele patru colţuri ale casei, şi casa se prăbuşi peste tineri şi ei muriră. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste». Atunci Iov se sculă şi îşi sfâşie veşmântul şi se rase pe cap şi căzând la pământ se închină, şi rosti: «Gol ieşit-am din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!». Şi în toate acestea, Iov nu păcătui şi nu săvârşi nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.

 

Şi îndată: Să se îndrepteze rugăciunea mea...

Evanghelia de la Matei (24,36-51; 25,1-46; 26,1-2): Zis-a  Domnul către ucenicii Săi: De ziua și de ceasul acela…

 

Şi cealaltă rânduială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș