Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia la Sărbătoarea Botezului Domnului

 
Vecernia și Utrenia la Sărbătoarea Botezului Domnului
  • 05 Ian 2018
  • 777

Sfânta și dumnezeiasca Arătare

a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Isus Hristos în Iordan (Epifania. Boboteaza)

Sâmbătă, 6 ianuarie 2018

(Toate ale Sărbătorii)

Atunci când Ajunul sărbătorii Botezului Domnului cade în zilele de luni, marți, miercuri, joi sau vineri, Vecernia se celebrează unită cu Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare.

Această Liturghie unită cu Vecernia se celebrează pe la ora 14 (2 a după amiezii – sau ora a 8-a din zi)

 

Binecuvântarea de Liturghie. Psalmul 103, Ectenia mare.

 

La Doamne strigat-am..., se pun stihirile pe 8.

Preotul începe să facă proscomidia.

Stranele cântă următoarele stihiri pe versul 2.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Pe Luminătorul nostru, Care luminează pe tot omul, văzându-L Înaintemergătorul, venind să se boteze, i se bucură sufletul și îi tremură mâna; Îl arată pe El și zice popoarelor: Iată, Cel ce mântuiește pe Israel, Cel ce ne eliberează pe noi din stricăciune. O, Cel ce ești fără de păcat, Hristoase, Dumnezeul nostru, mărire Ție (de două ori).

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Mântuitorul nostru botezându-Se de rob și mărturisit fiind prin venirea Spiritului, oștile îngerești s-au spăimântat văzându-L; iar glas din cer, de la Tatăl, a venit: Acesta, pe care își pune mâna Înaintemergătorul, este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit; Hristoase, Dumnezeul nostru, mărire Ție (de două ori).

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Apele Iordanului Te-au primit pe Tine, Izvorul; și Mângâietorul în chip de porumbel S-a coborât; plecatu-și-a creștetul Cel ce a plecat cerurile; strigat-a și a zis lutul către Ziditorul: Pentru ce-mi poruncești fapte mai presus de mine? Eu am trebuință de botezul Tău! O, Cel ce ești fără de păcat, Hristoase, Dumnezeul nostru, mărire Ție (de două ori).

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Vrând să mântuiești pe omul cel rătăcit, nu ai socotit nevrednicie a Te îmbrăca în chip de rob; că se cuvenea Ție, Stăpânului și Dumnezeu, să primești cele ale noastre, pentru noi. Că Tu, Mântuitorule, botezându-Te cu trupul, ne-ai învrednicit pe noi de iertare. Pentru aceasta strigăm către Tine: Făcătorule de bine, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție (de două ori).

 

Mărire... Și acum..., același vers:

Plecatu-Ți-ai creștetul Înaintemergătorului, sfărâmat-ai capetele diavolilor, venit-ai la apele Iordanului, luminat-ai toate, spre a Te mări pe Tine Mântuitorule, Luminătorul sufletelor noastre.

 

Ieșirea, cu Evanghelia

Imnul: Lumină lină

Prohimenul zilei, vineri seara, vers 7.

Tu ești, Dumnezeule, Cel ce mă mântuiești. Tu ești, Dumnezeule, Cel ce mă miluiești.

Stih: Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se ridică împotrica mea mântuiește-mă.

Tu ești, Dumnezeule, Cel ce mă mântuiești. Tu ești, Dumnezeule, Cel ce mă miluiești.

 

Paremiile

Din Cartea Facere, citire (1, 1-13).

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.

Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Spiritul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.

Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.

A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.

Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.

Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.

Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

 

Din Cartea Iesirii, citire: (14, 15-18; 21-23; 27-29)

Atunci a zis Domnul către Moise: "Ce strigi către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească,

Iar tu ridică-n toiagul şi-ţi întinde mâna asupra mării şi o desparte şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe uscat.

Iată, Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi a tuturor egiptenilor, ca să meargă pe urmele lor. Şi-Mi voi arăta mărirea Mea asupra lui Faraon şi asupra a toată oştirea lui, asupra carelor lui şi asupra călăreţilor lui.

Şi vor cunoaşte toţi egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi arăta mărirea Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui şi asupra călăreţilor lui".

Iar Moise şi-a întins mâna sa asupra mării şi a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit şi s-a făcut marea uscat, că s-au despărţit apele.

Şi au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta şi la stânga lor.

Iar egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toți caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui.

Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării şi spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a înecat Dumnezeu pe egipteni în mijlocul mării.

Iar apele s-au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii întregii oştiri a lui Faraon, care intrase după Israeliţi în mare, şi nu a rămas nici unul dintre ei.

Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat şi apa le-a fost perete la dreapta şi stânga lor.

 

Din Cartea Ieșirii, citire: (15, 22- 16, 1)

Și a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi i-a dus în pustia Şur şi au mers trei zile prin pustie şi n-au găsit apă.

Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a şi numit locul acela Mara.

De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: "Ce să bem?"

Atunci Moise a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli şi porunci şi acolo l-a încercat şi i-a zis:

"De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă".

Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de pomi de finic. Şi au tăbărât acolo lângă apă.

Plecând apoi din Elim, a venit toată obştea fiilor lui Israel în pustia Sin, care este între Elim şi între Sinai.

 

Troparul, vers 5:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Stih 1: Dumnezeule milostivește-Te spre noi și ne binecuvântează; luminează fața Ta peste noi și ne miluiește.

... ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Stih 2: Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.

... ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Stih 3: Mărturisească-se Ție popoarele, Dumnezeule, mărturisească-se Ție popoarele toate; pământul și-a dat rodul său.

... ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Stih 4: Binecuvântează-ne pe noi Dumnezeule, Dumnezeul nostru, binecuvântează-ne pe noi Dumnezeule. Și să se teamă de Dânsul toate marginile pământului.

... ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Mărire... Și acum..., troparul vers 5:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Apoi citețul cântă:

...ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, mărire Ție.

 

Apoi se continuă Paremiile

Din Cartea lui Iosua, citire (3, 7-8; 15-17):

Atunci a zis Domnul către Iosua: "În ziua aceasta voi începe a te preamări înaintea ochilor tuturor fiilor lui Israel, ca să cunoască ei că, precum am fost cu Moise, aşa am să fiu şi cu tine.

Tu însă să porunceşti preoţilor care poartă chivotul legământului şi să zici: "Îndată ce veţi intra în mijlocul apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan!"

Îndată ce preoţii cei ce duceau chivotul au intrat în Iordan şi picioarele preoţilor, care duceau chivotul, s-au afundat în apa Iordanului,

Apa care curgea din sus s-a oprit şi s-a făcut perete pe o foarte mare depărtare, până la cetatea Adamim, care e lângă Ţartan, iar cea care curgea spre marea cea din Arabah, spre Marea Sărată, s-a scurs şi a secat, iar poporul a trecut în fața Ierihonului. Atunci Iordanul umplea matca sa şi ieşea din toate malurile sale, ca în timpul secerişului grâului.

Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului stăteau ca pe uscat în mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate; iar fiii lui Israel au mers ca pe uscat, până ce tot poporul a trecut prin Iordan.

 

Din Cartea a patra Regi, citire (2, 6-14):

A zis Ilie către Elisei: "Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!" Iar Elisei a răspuns: "Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!"

Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii proorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan.

Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat.

Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: "Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: "Spiritul care este în tine să fie îndoit în mine!"

Răspuns-a Ilie: "Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi".

Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.

Iar Elisei se uita şi striga: "Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!" Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.

Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.

Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.

 

Din Cartea a patra Regi, citire (5, 9-14):

Şi a venit Neeman cu caii şi cu căruţa sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei.

Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: "Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!"

Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: "Iată, socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra.

Au doară Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ? Şi aşa s-a întors şi a plecat mânios.

Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grăit şi i-au zis: "Stăpâne, dacă proorocul ţi-ar fi zis să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut? Cu atât mai vârtos trebuie să faci când ţi-a zis numai: Spală-te şi vei fi curat!"

Atunci el s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit.

 

Troparul, vers 5:

Păcătoșilor și vameșilor, pentrru mulțimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească lumina Ta, dacă nu celor ce ședeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Stih: Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat.

...Că unde avea să strălucească lumina Ta, dacă nu celor ce ședeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Stih: Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor.

...Că unde avea să strălucească lumina Ta, dacă nu celor ce ședeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Stih: Minunate sunt înălțările mării; minunat este, întru cele înalte, Domnul.

...Că unde avea să strălucească lumina Ta, dacă nu celor ce ședeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, mărire Ție.

Mărire... Și acum..., și citețul citește începutul troparului:

Păcătoșilor și vameșilor, pentru mulțimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru...

După care se cântă pe versul 5:

...Că unde avea să strălucească lumina Ta, dacă nu celor ce ședeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, mărire Ție.

 

Și se continuă Paremiile

Din Proorocia lui Isaia, citire (1, 16-20):

Acestea zice Domnul: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă!

Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!

Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.

De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.

Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.

 

Din Cartea Facere, citire (32, 1-10):

După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.

Iacov însă, când i-a văzut, a zis: "Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!" Şi a pus locului aceluia numele Mahanaim, adică două tabere.

Apoi a trimis Iacov soli înaintea sa, la fratele său Isav, în ţinutul Seir din ţara Edomului,

Şi le-a poruncit, zicând: "Aşa să ziceţi către domnul meu Isav: Aşa grăieşte robul tău Iacov: Am stat la Laban şi am trăit la el până acum.

Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice, şi am trimis să vestească pe domnul meu Isav, ca să afle robul tău bunăvoinţă înaintea ta".

Şi întorcându-se la Iacov, i-au spus solii: "Am fost la fratele tău Isav şi iată el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni".

Iacov însă s-a spăimântat foarte şi nu ştia ce să facă. Şi a împărţit oamenii, care erau cu el, boii, oile şi cămilele în două tabere.

Şi a zis Iacov: "De va năvăli Isav asupra unei tabere şi o va bate, va scăpa cealaltă tabără".

Apoi Iacov a zis: "Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine,

Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul.

 

Din Cartea Ieșirii, citire (2, 5-10):

Atunci s-a coborât fata lui Faraon la râu să se scalde, şi roabele ei o însoriră pe malul râului. Şi văzând coşul în păpuriş, ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă.

Şi, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon şi a zis: "Acesta este dintre copiii Evreilor".

Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: "Voieşti să mă duc să-ţi chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?"

Fata lui Faraon i-a zis: "Du-te!" Şi s-a dus copila şi a chemat pe mama pruncului.

Atunci fata lui Faraon i-a zis: "Ia-mi copilul acesta şi mi-l alăptează, că eu am să-ti plătesc! " şi a luat femeia copilul şi l-a alăptat.

După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon şi i-a fost ca fiu şi i-a pus numele Moise, pentru că îşi zicea: "Din apă l-am scos!"

 

Din Cartea Judecătorilor, citire (6, 36-40):

Atunci a zis Ghedeon către Dumnezeu: "De vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum zici, Apoi iată eu întind aici în arie lâna ce am tuns; şi de va fi rouă numai pe lână, iar încolo peste tot locul uscăciune, atunci voi şti că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis".

Şi s-a făcut aşa; şi a doua zi s-a sculat Ghedeon dis-de-dimineaţă şi s-a apucat să stoarcă lâna şi a stors rouă din lână un vas plin de apă.

Apoi iarăşi a zis Ghedeon către Domnul: "Să nu Te mânii pe mine, dacă am să mai zic o dată şi dacă am să mai fac numai o încercare cu lâna: să fie uscată numai lâna, iar peste tot locul să fie rouă".

Şi a făcut aşa Dumnezeu în noaptea aceea: a fost uscăciune numai pe lână, iar peste tot locul a fost rouă.

 

Din Cartea a treia Regi, citire (18, 30-39):

Atunci a zis Ilie către popor: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat;

A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: "Israel va fi numele tău!"

Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă,

A aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el.

Şi a zis: "Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!" Şi au făcut aşa. Apoi a zis: "Faceţi aceasta a doua oară!" Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis: "Faceţi aşa şi a treia oară!"

Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă.

Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău.

Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!"

Și s-a coborât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ.

Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis "Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!"

 

Din Cartea a patra Regi, citire (2, 19-22):

Iar locuitorii cetăţii Ierihonului au zis către Elisei: "Iată aşezarea cetăţii acesteia este bună, după cum poate vedea şi stăpânul nostru, dar apa nu este bună şi pământul este neroditor".

Şi el a zis: "Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi sare în ea!"

Şi i-au adus şi a ieşit el la fântâna de apă şi, aruncând sarea în ea, a zis: "Aşa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă şi nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire".

Şi s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a spus Elisei.

 

Din Proorocia lui Isaia, citire (49, 8-15):

Aşa grăieşte Domnul: "În vremea milostivirii Te voi asculta şi în vremea mântuirii Te voi ajuta. Te-am făcut şi Te-am hotărât Legământ al poporului, ca să aşezi rânduială în ţară şi să dai fiecăruia moştenirile nimicite!"

Ca să zici celor robiţi: "Ieşiţi!" şi celor care sunt în întuneric: "Veniţi la lumină!" Ei vor paşte oriunde pe calea lor şi pe toate povârnişurile va fi păşunea lor.

Nu le va fi nici foame, nici sete, soarele şi vântul cel arzător nu-i va atinge, că Cel Care se va milostivi de ei va fi Povăţuitorul lor şi îi va îndrepta către izvoare de apă.

Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi cărările Mele vor fi bine gătite.

Iată că unii vin din ţinuturi depărtate, de la miazănoapte, de la apus, iar alţii din ţara Sinim.

Săltaţi, ceruri, de bucurie şi tu, pământule, bucură-te; munţilor, chiotiţi de veselie, că Domnul a mângâiat pe poporul Său şi de cei în necaz ai Lui S-a milostivit.

Sionul zicea: "Domnul m-a părăsit şi Stăpânul meu m-a uitat!"

Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă? Chiar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe tine, zice Domnul Atotțiitorul.

 

Apoi se zice Ectenia mică și după ecfonis se cântă: Sfinte Dumnezeule...

Prohimen, vers 3:

Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme?

Stih: Domnul este Mântuitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?

Apostol

Din Epistola întâia către Corinteni, a sfântului Pavel, citire (9, 19-27):

Fraților, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi;

Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;

Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;

Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.

Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.

Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.

Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.

Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer,

Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.

 

Aliluia, vers 3:

Răspuns-a inima mea cuvânt bun; grăiesc cu lucrurile mele împăratului.

Stih: Împodobit este cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor

 

Evanghelia de la Luca (3, 1-18):

În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei,

În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor.

Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.

Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.

Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu".

Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?

Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci?

Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.

Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem?

El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.

Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.

Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul?

A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Spirit Sfânt şi cu foc,

A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.

Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună.

 

Și urmează la rând Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare.

În loc de: Cuvine-se cu adevărat..., se cântă: De tine se bucură toată făptura...

 

Seara, la ora Vecerniei se citește Dupăcinarul Mare. După Învrednicește-ne, Doamne…, se face Litia și se continuă Rânduiala Vecerniei.

 

 

La Litie

Se pun stihirile pe vers 4 propriu-zis:

Cel ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină, pentru noi a binevoit a Se face ca noi. Și Se îmbracă astăzi cu apa Iordanului, nu El având trebuință de aceasta spre curățire, ci lucrându-ne nouă în Iordan cea de a doua naștere. O, minune: Hristos, Dumnezeul  și Mântuitorul sufletelor noastre, fără de foc topește și zidește din nou fără de sfărâmare și mântuiește pe cei ce se luminează întru Dânsul.

Pe Tine, Cel ce cu Spirit și cu foc curățești păcatul lumii, văzându-Te Botezătorul venind către dânsul, spăimântându-se și tremurând a strigat, grăind: nu cutez a atinge creștetul Tău, cel preacurat. Tu, sfințește-mă, Stăpâne, cu Arătarea Ta, Unule Iubitorule de oameni.

Veniți să urmăm fecioarelor celor înțelepte; veniți să întâmpinăm pe Stăpânul, Cel ce S-a arătat. Că vine ca un mire la Iordan; Iordanul văzându-Te s-a temut și așteaptă; Ioan a strigat: nu cutez a mă atinge de creștetul cel fără de moarte. Spiritul S-a coborât în chip de porumb să sfințească apele; și glas din cer s-a auzit: Acesta este Fiul Meu, Cel ce a venit în lume să mântuiască neamul omenesc; Doamne, mărire Ție.

Se botează Hristos, și iese din apă, ridicând împreună cu Sine lumea. Și se văd deschizându-se cerurile, pe care Adam și le-a închis sieși și celor împreună cu dânsul. Și Spiritul mărturisește Dumnezeirea, că vine peste Cel ce este asemenea cu Dânsul și glas din cer s-a auzit. Că de acolo este Cel mărturisit, Mântuitorul sufletelor noastre.

Cutremuratu-s-a mâna Botezătorului, când s-a atins de preacuratul Tău creștet; întorsu-s-a înapoi râul Iordanului, neîndrăznind a sluji Ție: că cel ce s-a sfiit de Isus al lui Navi, cum era să nu se teamă de Făcătorul său. Ci toată purtarea de grijă ai plinit-o, Mântuitorul nostru, ca să mântuiești lumea, cu Arătarea Ta, Unule Iubitorule de oameni.

Mărire..., vers 8

Doamne, vrând să plinești cele ce ai hotărât din veac, ai luat din toată făptura slujitori ai Tainei Tale. Din îngeri pe Gavriil, din oameni pe Fecioara, din ceruri steaua și din ape Iordanul, întru care ai pierdut fărădelegea lumii, Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Și acum..., același vers

Astăzi făptura se luminează; astăzi se veselesc toate cele cerești, împreună cu cele pământești. Îngerii și oamenii se amestecă laolaltă. Că unde este de față Împăratul este și buna rânduială. Deci să alergăm la Iordan, să vedem cu toții pe Ioan cum botează creștetul cel nefăcut de mână și fără de păcat. Pentru aceasta, apostolicesc glas aducând, să cântăm laolaltă, strigând: arătatu-s-a larul lui Dumnezeu cel mântuitor, tuturor oamenilor, luminând și dând credincioșilor mare milă.

 

La Stihoavnă

Se pun stihirile pe vers 2

 

La râul Iordanului, văzându-Te Ioan că vii la sine, Hristoase Dumnezeule, a zis: pentru ce ai venit la rob, Doamne, neavând întinăciune? Într-al cui nume Te voi boteza? Într-al Tatălui? Dar pe Acesta Îl porți  cu Tine. Într-al Fiului? Dar Tu Însuți ești Cel ce Te-ai întrupat. Într-al Spiritului Sfânt? Dar și pe Acesta știi a-L da credincioșilor, cu suflarea gurii Tale. Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

 

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au temut. Că heruvimii nu pot să privească spre mărirea Ta, nici Serafimii nu o pot căuta. Ci cu frică stând înaintea Ta, unii Te poartă, iar alții măresc puterea Ta. Cu care, Îndurate, vestim lauda Ta, grăind: Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

 

Stih: Ce-ți este ție, mare, că ai fugit, și ție, Iordane, că te-ai întors înapoi?

Astăzi Făcătorul cerului și al pământului vine cu trupul la Iordan, cerând botez, Cel ce este fără de păcat, ca să curețe lumea de înșelăciunea vrăjmașului. Și Se botează de către rob, Stăpânul tuturor, și dăruiește, prin apă, curățirea neamului omenesc. Acestuia să strigăm: Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Mărire... Și acum..., vers 8

Cel din stearpă, sfeșnicul luminos, văzând pe Soarele cel din Fecioară la Iordan, cerând botez, cu frică și cu bucurie a strigat către Dânsul: Tu mă sfințește, Stăpâne, cu Dumnezeiasca Ta Arătare.

 

La tropare

Troparul, vers 1

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Spiritul, în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ție. (de 3 ori)

 

La Utrenie

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului 1:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Spiritul, în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ție. (de 3 ori)

 

După Ectenia mică, prima serie de sedelne, pe tropar vers 3.

Arătându-Te Tu în Iordan, Mântuitorule, și botezându-Te de Înaintemergătorul, Hristoase, Fiu iubit ai fost mărturisit de Tatăl. Pentru aceasta și împreună fără de început cu Tatăl Te-ai arătat; iar Spiritul Sfânt peste Tine S-a coborât; întru Care și luminându-ne noi strigăm: mărire lui Dumnezeu, Celui în Treime.

Mărire... Și acum...

Apele Iordanului le-ai sfințit, stăpânirea păcatului ai sfărâmat-o, Hristoase, Dumnezeul nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine sub palma Înaintemergătorului și ai mântuit din înșelăciune neamul omenesc. Pentru acesta Te rugăm mântuiește lumea Ta.

 

Ectenia mică, apoi a doua serie de sedelne, antifon vers 4

Râule Iordan,pentru ce, privind, te-ai mirat? Gol am văzut pe Cel nevăzut și m-am spăimântat. Și cum nu m-aș fi spăimântat de Dânsul și nu m-aș fi întors? Îngerii, văzându-L, s-au înfricoșat, cerul s-a spăimântat și pământul s-a cutremurat și marea și toate cele văzute și cele nevăzute s-au îngrozit. Că Hristos S-a arătat, la Iordan, să sfințească apele.

Mărire... Și acum... tot aceasta.

 

Se cântă Polieleul.

În timpul cântării acestora, preotul cădește altarul și toată biserica.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

 

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

 

După polieleu, îndată se cântă pripelele.

Stih: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi și ne binecuvântează! Fă să strălucească fața Ta peste noi și ne miluiește!

Pripeală: Se botează Isus al meu de la slugă, în râul Iordanului, zicând: Luminând toată făptura. (Această pripeală se cântă după fiecare stih)

Tunat-a Domnul în ceruri; Cel preaînalt a făcut să răsune glasul Său.

Te-au văzut apele, Dumnezeule, Te-au văzut apele și s-au temut.

Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul măririi a tunat; Domnul s-a arătat peste ape multe.

Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut.

Mărire…

Mărire Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvine și Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule!

Și acum…

Bucură-te ceea ce ști cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi!

Aliluia, aliluia, aliluia!

 

După Ectenia mică, se cântă Sedealna polieleului, vers 4

Veniți credincioșii să vedem unde S-a botezat Hristos. Să mergem la râul Iordanului, către glasul celui ce strigă și să vedem pe Făcătorul lui Adam, sub mâna robului plecat, pentru milostivirea Sa cea mare. Și către Dânsul să strigăm: Venit-a la Iordan Cel ce S-a arătat să sfințească apele.

Mărire... Și acum... tot aceasta.

 

Apoi, Antifonul întâi al versului 4.

Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.

Cei ce urâți Sionul, rușina-vă-va însuși Domnul; că așa veți fi uscați, precum iarba de foc.

Mărire…,

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță; se luminează întru Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.

Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viață.

 

Prohimen, vers 4:

Marea a văzut și a fugit; Iordanul s-a întors înapoi.

Stih: Ce-ți este ție, mare, că ai fugit; și ție, Iordane, că te-ai întors înapoi?

Marea a văzut și a fugit; Iordanul s-a întors înapoi.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon 4:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia de la Marcu: (1, 9-11)

Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.

Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.

Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.

 

Psalmul 50

Mărire... versul 2 propriu-zis:

Toate astăzi să se bucure, Hristos arătându-Se în Iordan.

Și acum... tot aceasta.

Toate astăzi să se bucure, Hristos arătându-Se în Iordan.

 

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegile noastre.

Și Stihira, versul 6 propriu-zis:

Dumnezeu Cuvântul S-a arătat în trup neamului omenesc. Stătut-a să Se boteze în Iordan; și Înaintemergătorul a zis către Dânsul: cum voi tinde mâna mea și mă voi atinge de creștetul Celui ce stăpânește toate? Că deși ești Prunc din Maria, dar Te știu Dumnezeu mai înainte de veci. Pe pământ umbli, Cel ce ești lăudat de serafimi; iar eu, rob fiind, nu m-am învățat a boteza pe Stăpânul. Cel ce ești necuprins, Doamne, mărire Ție.

Urmează cântarea Canonului, antifon vers 2.

Catavasia I

Fundul adâncului l-a descoperit, şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul cel tare în războaie, că s-a preamărit.

Catavasia III

Domnul, Cel ce dă cârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, s-a născut din Fecioară şi vine către botez. Deci credincioşii să-I strigăm: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu, Doamne.

 

După cântarea a III-a, Ectenie mică

Ipacoiul, vers 5:

Când cu arătarea Ta ai luminat toate, atunci marea cea sărată a necredinței a fugit și Iordanul, cel ce curgea, s-a întors, ridicându-ne pe noi la cer. Ci, cu înălțimeas dumnezeieștilor Tale porunci, păzește-ne pe noi, Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ne miluiește.

 

Catavasia IV.

Auzitu-s-a, Doamne, glasul Tău care a zis: Glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind de faţă; iar prin Spiritul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.

 

Catavasia V.

Isus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam cei întâi zidit; iar curăţire, ca unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care, omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.

 

Catavasia VI.

Glasul Cuvântului, sfeşnicul luminii, luceafărul mergător înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor: Pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că iată, de faţă stă Hristos, mântuind lumea din stricăciune.

 

După cântarea a VI-a, Ectenie mică.

Condacul, vers 4:

Arătatu-Te-ai astăzi lumii, și lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.

Icos

Galileii neamurilor, laturii Zabulonului și pământului Neftalimului, lumină mare, precum a zis proorocul, a strălucit Hristos; celor din întuneric s-a arătat rază luminoasă, care a răsărit în Betleem și mai vârtos din Maria, Domnul în toată lumea Și-a răspândit razele, Soarele dreptății. Pentru aceasta cei ce sunteți goi din Adam, veniți toți să ne îmbrăcăm cu Dânsul, ca să ne încălzim; că acoperă pe cei goi și luminează pe cei din întuneric. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.

Catavasia VII

Pe tinerii cei binecredincioşi care au intrat în cuptorul cel de foc, suflând Spiritul cel răcoritor, şi coborârea dumnezeiescului înger i-a păzit. Deci, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Taină minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul cel netrupesc şi să îngăduie pe Ziditorul, Cel ce se botează cu trupul; pe Care îl binecuvântează popoarele şi îl preaînalţă întru toţi vecii.

 

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădeşte altarul şi toată biserica.

Nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită… ci următoarele stihiri cu stihurile lor.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe cea mai cinstită decât oștile cerești.

Nu izbutește nici o limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă și mintea cea mai presus de lume să cânte ție, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind bună, primește credința; că tu ști dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creștinilor ești ocrotitoare, pe tine te mărim.

 

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Cel ce a cerut botez de la Înaintemergătorul.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Cel ce a cerut la Iordan să se boteze.

Vino David la cei luminați cu Spiritul. Cântă acum: Apropiați-vă de Dumnezeu cu credință, grăind: Luminați-vă! Că săracul acesta, Adam, întru cădere a strigat și l-a auzit pe el Domnul, venind la apele Iordanului, și pe cel stricat l-a înnoit.

 

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Cel ce a fost mărturisit de glasul părintesc.

Stih: Mărește, suflete al meu, pe Cel din Treime, Care și-a plecat capul și botez a primit.

Isaia grăiește: Spălați-vă și vă curățați; lăsați-vă vicleșugurile înaintea Domnului. Cei însetați mergeți la Apa cea vie. Că Hristos stropește cu apă înnoitoare pe cei ce se apropie de El cu credință, și botează cu Spirit spre viața cea neîmbătrânitoare.

 

Stih: Prorocule, vina la Mine, tinde-ți mâna și mă botează degrabă.

Stih: Prorocule, lasă acum, și mă botează pe Mine, Cel ce voiesc, că am venit să plinesc toată dreptatea.

Păziți suntem credincioșilor, cu harul și cu pecetea. Că precum evreii scăpau de pierzătorul ungând pragurile cu sânge, așa și nouă această dumnezeiască sărbătoare ne va fi baie de a doua naștere; din care vom vedea Lumina cea neapusă a Treimii.

 

Catavasia IX

Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, primeşte credinţa, că şti dragostea noastră cea de Dumnezeu însuflată; că tu creştinilor eşti ocrotitoare, pe tine te mărim.

 

După Ectenia mică, Luminătoarea, pe melodie specială.

Arătatu-S-a Mântuitorul, Harul și Adevărul, în apele Iordanului, și pe cei ce erau întru întuneric și în umbră dormeau i-a luminat. Pentru că a venit și S-a arătat Lumina cea neapropiată (de trei ori).

 

Îndată, pe versul 1, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun stihirile pe 6, vers 1:

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Lumină din lumină a strălucit lumii Hristos, Mântuitorul nostru, Cel ce S-a arătat Dumnezeu. Acestuia popoarelor să ne închinăm (de două ori).

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Cum Te vom cinsti după vrednicie Hristoase, noi robii, pe Tine, Stăpânul? Că pe noi pe toți în ape ne-ai înnoit.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Tu, Mântuitorul nostru, botezându-Te în Iordan, ai sfințit apele, sub palma slugii plecându-Te, și ai tămăduit patimile lumii. Mare este taina iconomiei Tale, Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Lumina cea adevărată S-a arătat și luminare tuturor se dăruiește. Se botează cu noi Hristos, Cel ce este mai presus de toată curăția. Pune sfințenie în apă și curățire sufletelor se face aceasta. Pământesc lucru este ceea ce se vede și mai presus de ceruri, ceea ce se înțelege. Prin baie este mântuirea, prin apă Spiritul și prin afundare se face înălțarea noastră la Dumnezeu. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Cel ce îmbracă cerul cu nori, Se îmbracă astăzi cu apele Iordanului; și Se curățește cu a mea curățire, Cel ce ridică păcatul lumii. Și de sus este mărturisit de către Spiritul, Cel de o ființă, a fi Fiu Unul-Născut al Tatălui, Celui dintru înălțime. Către Care să strigăm: Cel ce Te-ai arătat și ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Mărire..., vers 6:

Cu apele Iordanului Te-ai îmbrăcat, Mântuitorule, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină. Și creștetul Ți-ai plecat Înaintemergătorului, Cel ce ai măsurat cerul cu palma, ca să întorci lumea de la înșelăciune, și să mântuiești sufletele noastre.

 

Și acum..., vers 2:

Astăzi Hristos a venit la Iordan să se boteze. Astăzi Ioan s-a atins de creștetul Stăpânului. Puterile cerești s-au spăimântat, văzând taina preaminunată. Marea a văzut și a fugit; Iordanul văzând s-a întors înapoi; iar noi, cei ce ne-am luminat, strigăm: mărire lui Dumnezeu, Celui ce S-a arătat și pe pământ a fost văzut și lumea a luminat.

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare.  

 

Apoi troparul Sărbătorii, pe vers 1:

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Spiritul, în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ție.

 

Urmează Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. Antifoane speciale. In loc de Sfinte Dumnezeule… se cântă Câți în Hristos v-ați botezat…

Apostolul: Tit (2,11-14 și 3,4-7).

Evanghelia:Matei (3,13-17).

Apoi, Sfințirea cea Mare a apei.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș