Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a XXXII-a după Rusalii

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a XXXII-a după Rusalii
  • 20 Ian 2018
  • 417

Duminica a 32-a după Rusalii

(a lui Zaheu vameșul).

21 ianuarie 2018

Sfântul Maxim Mărturisitorul (+662); Sfinții Martiri Neofit, Eugeniu, Candid, Valerian și Achile (+309); Sfânta Martiră Agneza (+sec IV).

(V 8; L 11; Ap 1 Timotei 4,9-15; Ev Luca 19,1-10)

 

 

Vecernia

 

La : Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 8 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Cântare de seara şi închinare cuvântătoare aducem Ție, Hristoase: că bine ai voit a ne milui pe noi, prin înviere.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Bucură-te, Sioane sfinte, maica bisericilor, lăcaşul lui Dumnezeu: că tu ai luat întâi iertare păcatelor, prin înviere.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Cuvântul cel ce din Dumnezeu Tatăl mai înainte de veci s-a născut, şi în anii cei de apoi Acelaşi din cea neispitită de nunta s-a întrupat, de buna voie răstignirea morţii a răbdat, şi pe omul cel de demult omorât l-a mântuit, prin învierea Sa.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Învierea Ta cea din morţi o preamărim, Hristoase, prin care ai mântuit neamul lui Adam din robia iadului; şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Mărire Ţie, Hristoase Mântuitorule, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai răstignit pe cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Pe Tine te mărim, Doamne, Cel ce de bunăvoie pentru noi cruce ai răbdat, și Ție ne închinăm, atotputernice Mântuitorule; nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci ne mântuiește pe noi prin Învierea Ta, Iubitorule de oameni.

 

Apoi 2 Stihiri ale Cuviosului, vers 4.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Propovăduit-ai, cuvioase Maxim, pe Cel ce din îndurare s-a făcut om, precum a binevoit, arătându-ne că trebuie înțeles cu două voințe și cu două lucrări; și închizând gurile cele deschise ale ereticilor spurcați, care din meșteșugirea diavolului, urzitorul răutății, îl socoteau pe El cui o singură voință și cu o singură lucrare.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Cu lațurile învățăturilor tale, părinte Maxim, ai sugrumat pe Pir, pe cugetătorul de cele rele, care bârfea; și ai răbdat prigoniri și necazuri, pururi lăudate, fiind cumplit bătut și tăindu-ți-se limba și mâna ta cea dumnezeiască, ce era pururi ridicată către Dumnezeu, și cu care scriai învățăturile cele înalte.

 

Apoi 1 Stihiră a Martirului, vers 8.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

O, preamărită minune! O porumbiță, venind de sus, vorbește cu mucenicul Neofit în grai omenesc, cu ajutorul căreia strălucește în viață întocmai ca îngerii. Că încă tânăr fiind se luptă mucenicește cu multă putere. O, faptele cele dumnezeiești ale mucenicului, cel în cinci rânduri chinuit. Cu ale cărui rugăciuni mântuiește sufletele noastre, Hristoase, ca un milostiv.

 

Mărire…, a Cuviosului, vers 6.

Cuvioase părinte, în tot pământul a ieșit vestirea faptelor tale. Pentru aceasta ai aflat în ceruri plata ostenelilor tale; mulțimile demonilor ai pierdut și la cele cerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.

 

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8  .

Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-l, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe carele roagă-l, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe antifon vers 8.

Suitu-Te-ai pe cruce, Isuse, Cel ce Te-ai coborât din cer; venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei din întuneric, Lumina cea adevărată; către cei căzuţi, învierea tuturor. Luminarea şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Pe Hristos, Cel ce a înviat din morţi, să-L preamărim; că suflet şi trup luând, prin patimă pe unul de altul a despărțit. Preacuratul suflet, adică la iad coborându-se, pe care l-a şi prădat; dar în mormânt n-a văzut stricăciune sfântul trup al Răscumpărătorului sufletelor noastre.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Cu psalmi şi cu cântări preamărim, Hristoase, învierea Ta din morţi, prin care ne-ai slobozit din tirania iadului, şi ca un Dumnezeu ne-ai dăruit viaţă veşnică şi mare milă.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

O! Stăpânul tuturor, Făcătorul cel necuprins al cerului şi al pământului, prin cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât. Și îngropare luând şi înviind întru mărire, împreună ai înviat pe Adam, cu mână atotputernică. Mărire învierii Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit viaţa vecinică şi curăţire de păcate, ca un Îndurat.

 

Mărire…,  a sfântului, antifon vers 8.

Mulțimile călugărilor, pe tine, îndrumătorule Maxim, te cinstim. Că prin tine am cunoscut cu adevărat a umbla pe cărarea cea dreaptă. Fericit ești că lui Hristos ai slujit și ai biruit puterea vrăjmașului! Cel ce ești cu îngerii împreună vorbitor și împreună locuitor cu drepții și cu cuvioșii; cu aceștia roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

 

Și acum…, a Născătoarei, antifon vers 8.

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai născut cu trup, Maica Dumnezeului nostru celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curățire de greșeli. Acum, rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.

 

 

La Tropare

Troparul Învierii, vers 8.

Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.

 

Apoi, troparul cuviosului, vers 8.

Îndreptătorule al credinței, învățătorule ale dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu însuflată, Maxim înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută spirituală, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Mărire..., a mucenicului, vers 4.

Mucenicul Tău, Doamne, Neofit, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Și acum..., al Născătoareii, vers 4.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

 

Utrenia

 

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 8:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 8.

Dintru înălţime Te-ai coborât, Îndurate, şi înmormântare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi. Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, mărire Ție.

 

Apoi, troparul cuviosului, vers 8.

Îndreptătorule al credinței, învățătorule ale dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu însuflată, Maxim înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută spirituală, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Mărire..., a mucenicului, vers 4.

Mucenicul Tău, Doamne, Neofit, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru. Că, având tăria Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Și acum..., al Născătoareii, vers 4.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 8.

Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor, şi îngerul luminii a strigat femeilor: Încetaţi cu lacrimile, binevestiți Apostolilor; strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

 

Mărire…,

Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei ai poruncit să vestească Apostolilor învierea, pe cum este scris: Și degrab alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut şi giulgiurile singure zăcând într-însa, fără dumnezeiscul Trup., Și crezând a strigat: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Pe ceea ce este uşă cereasca şi chivot, munte cu totul sfânt, nor luminos, scară cerească, rai cuvântător, scăparea Evei şi vistierie mare a toată lumea, să o lăudăm; că printr-însa s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea de greşelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către dânsa: Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce se închină cu evlavie naşterii tale.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 8.

Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a răsturnat; femeile Te-au văzut înviat din morţi, şi au binevestit învăţăceilor Tai în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ție.

 

Mărire…,

Miresme de înmormântare femeile aducând, glas îngeresc din mormânt au auzit: Încetaţi cu lacrimile şi în locul întristării primiți bucurie; şi cântând strigaţi, că a înviat Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei; din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci Dumnezeul nostru; că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai lărgit decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire ție.

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Purtătoarele de mir stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul cel fără de moarte între cei morţi căutau; şi bunele vestiri de bucurie de la înger primind, Apostolilor au vestit, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Treptele, antifon vers 8.

Antifonul I.

Din tinereţile mele vrăjmașul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.

Cei ce urăsc Sionul, să fie smulşi ca iarba; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Sfântul Spirit viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl îl lăudăm şi cu Cuvântul.

 

Antifonul II.

Inima mea cu frică Ta să se acopere, smerindu-se, ca nu cumva înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.

Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit tot ce este dumnezeiesc vede şi prezice; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că deşi este în trei străluciri, singură stăpânie este Dumnezeirea.

 

Antifonul III.

Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte; pleacă spre mine urechea Ta, când strig către Tine, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă vei lua din cele de aici.

Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau răsplata celor vii.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt este cuvântarea de Dumnezeu, Unime întreit Sfântă; că Tatăl este fără de început, din Care, fără de ani, s-a născut Fiul; şi Spiritul cel de un chip, împreună pe scaun şezător, din Tatăl împreună a strălucit.

 

Antifonul IV.

Iată acum, ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.

Cel ce împodobește crinii câmpului porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură cauză, toate se îndreptează în chip dătător de pace; că Dumnezeu este, cu Tatăl de o fiinţă şi cu Fiul, cu adevărat.

 

Prohimen, vers 8.

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam (Ps 145,10).

Stih: Laudă, suflete al meu pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în toată viaţa mea (Ps 145,1).

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, din neam în neam.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon vers 8:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia a unsprezecea a Învierii (Ioan 21,15-25).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :

Mărire…,

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..

Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.

 

Urmează cântarea Canonului.

(Între 15 ianuarie și 9 februarie se cântă Catavasiile Întâmpinării, pe tropar vers 3)..

 

Catavasia I

Pământul cel din adâncul mării uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi plăcut lui Dumnezeu cântând: Să cântăm Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

Catavasia III

Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câștigat-o cu scump sângele Tău.

 

După Ectenia mică, Sedealna Cuviosului, vers 5.

Îndurând prigoniri pentru credință, părinte, ai alungat departe tot eresul; și tăindu-ți-se limba împreună cu mâna, cuvioase Maxim, ai primit frumoasa cunună de mărturisire din mâna Făcătorului, fericite. Pe Acesta roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.

 

Mărire…, a mucenicului, antifon vers 4.

Odrăslind ca o mlădiță fragedă în livada purtătorule de biruință ai lui Hristos, ai adus Lui roadele dumnezeieștii cunoștințe; cu care se hrănesc xei ce te cinstesc cu credință, preamărite Neofit, viteazule luptător. Ci, cu rugăciunile tale, mântuiește-ne pe noi totdeauna, stând înaintea lui Dumnezeu.

 

Și acum…, a Născătoarei.

După Dumnezeu, alergând eu smeritul, la acoperământul tău cel dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, cerând ajutorul tău, mă rog ție: miluiește-mă, curată, că păcatele au covârșit capul meu și mă tem, stăpână, de pedepse și mă înfricoșez. Ci, fă rugăciune, preacurată, către Fiul tău, ca să mă scape de ele.

 

Catavasia IV

Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din preacurata Maică, în biserica măririi Tale Te-ai arătat ca un prunc, în braţe fiind purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.

 Catavasia V

Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii măririi fiind înconjurat, a strigat: O, ticălosul de mine! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.

Catavasia VI

Strigat-a Ție bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 8.

Înviind din mormânt pe cei morți i-ai ridicat, și pe Adam l-ai înviat; Eva saltă întru învierea Ta și marginile lumii sărbătoresc întru ridicarea Ta cea din morți, mult Îndurate.

Icosul Învierii.

Împărăția iadului prădând și pe cei morți înviindu-i îndelung-răbdătorule, pe femeile mironosițe le-ai întâmpinat, în locul întristării bucurie aducându-le; și apostolilor Tăi le-ai vestit semnele cele de biruință, Mântuitorul meu, Dătătorule de viață, și zidirea o ai luminat, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta și lumea se bucură întru învierea Ta cea din morți, mult Îndurate.

 

Catavasia VII

Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Te-au numit Dumnezeu, şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălășluit, Te lăudăm, Dumnezeu-Cuvântul, cu bună credinţă, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

În focul cel mistuitor împreunându-se tinerii cei aleşi ai bunei credinţe, iar de văpaie nefiind vătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

(Acest tropar se repetă după fiecare stih)

Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

În Lege, în umbră și în Scriptură închipuire vedem noi credincioșii: toată partea bărbătească ce deschide pântecele sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul cel mai înainte-născut din Maică, fără ispită bărbătească Îl mărim.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile (a 11-a), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

După dumnezeiasca înviere, de trei ori pe Petru întrebându-l: Mă iubeşti?, Domnul l-a pus peste oile Sale mai mare păstor. Care, văzând pe cel pe care-l iubea Isus, mergând după El, a întrebat pe Stăpânul: Dar acesta ce e? De voi vrea, a zis, să rămână acesta până ce iarăşi voi veni, ce-ţi este ţie, prietene Petre?

 

Mărire..., a sfântului.

Teologhisind, ai propovăduit, părinte, o fire, o voință și o lucrare a Treimii, mărturisind pe Dumnezeu cel întrupat în două firi, două  voințe și două lucrări, preaînțelepte Maxim, descoperitorule al celor dumnezeiești, și ai nimicit eresul celor ce luptau împotriva dumnezeirii, de către care tăindu-ți-se mâna și limba, te-ai arătat mucenic.

 

Şi acum..., a Născătoarei.

O, înfricoșătoare taină! O preamărită minune! Prin moarte moartea cu totul s-a pierdut. Deci, cine nu te va lăuda pe Tine și cine nu se va închina Învierii Tale, Cuvinte, nu va preacinsti pe Născătoarea de Dumnezeu, care te-a născut pe Tine cu trup? Pentru ale cărei rugăciuni mântuiește pe toții din gheenă.

 

Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 4, pe vers 8.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Doamne, de ai şi stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai despărțit de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi iubitor de oameni.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Doamne, deși Te-au pus iudeii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit ostaşii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit; dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a căuta la puterea ei, că pe morţi i-a înviat şi moartea a surpat. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Îngerul Tău, Doamne, vestind învierea, pe ostaşi i-a spăimântat; dar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Pătimit-ai pe cruce, Cel fără patimă cu dumnezeirea; înmormântare ai luat de trei zile, că să ne eliberezi pe noi din robia vrăjmașului; şi să ne dai viaţa, fără de moarte făcându-ne, Hristoase Dumnezeule, prin învierea Ta, iubitorule de oameni.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Mă închin şi preamăresc şi laud, Hristoase. învierea Ta cea din mormânt, prin care ne-ai dezlegat de legăturile iadului cele nedezlegate, şi ai dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţa veșnică şi mare milă.

 

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Mormântul Tău cel de viaţă primitor, călcătorii de lege, cu strajă păzindu-l, l-au pecetluit; dar Tu, ca un Dumnezeu fără de moarte şi atotputernic, ai înviat a treia zi.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Mergând Tu la porţile iadului, Doamne, şi pe acelea sfărmându-le, cel prins acolo aşa striga: Cine este Acesta, Care nu este osândit întru cele mai de jos ale pământului. ci ca pe o umbră a stricat temniţa morţii? Primitu-L-am ca pe un mort şi mă cutremur ca de un Dumnezeu. Atotputernice Mântuitorule, îndură-Te spre noi.

 

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 8.

Arătându-Te învăţăceilor Tăi, Mântuitorule, după, înviere, lui Simon, spre răsplătirea dragostei, i-ai dat păstorirea oilor, adică grija de a le paşte pe ele. Pentru aceasta ai şi zis: De Mă iubeşti, Petre, paşte mieluşeii Mei, paşte oile Mele. Iar el, degrabă arătându-și iubirea, despre celălalt învăţăcel a întrebat. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, păzește turma Ta de lupii care o risipesc pe ea.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 8.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș

Știri din aceeași categorie