Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a IV-a după Rusalii

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a IV-a după Rusalii
  • 23 Iun 2018
  • 254

Duminica a 4-a după Rusalii

(Vindecarea slugii sutașului)

Nașterea Sfântului Ioan, Prorocul, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului (Sânzienele).

24 iunie 2018

(V 3; L 4; ale Duminicii: Ap Romani 6,18-23; Ev Matei 8,5-13;

ale Sărbătorii: Ap Rom 13,11-14; Ev Lc 1,1-25;57-68;76-77 și 80)

 

Întrucât, anul acesta, Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul cade în zi de Duminică, slujba Vecerniei și a Utreniei se celebrează după tipicul de mai jos.

 

La Vecernie

După obișnuitul început se cântă pe versul de rând propriu-zis, primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

 

Psalmul 140, pe versul 3, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun Stihirile pe 10.

4 Stihiri ale Învierii, pe versul 3 propriu-zis.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Cu crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ție totdeauna aduce.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Toate s-au luminat cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată făptura lăudându-Te, cântare Ție totdeauna aduce.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Preamăresc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Spiritului Sfânt; Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, care împărăţeşte în veacul veacului.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Cinstitei Tale cruci ne închinăm, Hristoase, şi învierea Ta o lăudăm şi o mărim, căci cu rana Ta noi toţi ne-am vindecat.

 

Apoi, 6 stihiri ale Înaintemergătorului, pe versul 4 propriu-zis.

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Ioan născându-se a dezlegat tăcerea lui Zaharia, că nu se cădea să tacă tatăl, venind glasul; ci precum limba ceea ce nu crezuse mai înainte o a legat, așa arătându-se a dat părintelui său dezlegare; căruia și bine s-a vestit și s-a născut Cuvântul și Mergătorul înaintea Luminii, care se roagă pentru sufletele noastre.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Astăzi glasul Cuvântului, glasul părintesc cel oprit pentru necredință îl dezleagă, și arată bună rodirea de fii ai Bisericii, dezlegând legătura sterpiciunii maicii sale; sfeșnicul luminii înainte merge, raza soarelui dreptății vestește venirea lui, spre înnoirea tuturor,și mântuirea sufletelor noastre.

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Cuvântul lui Dumnezeu vrând să se nască din Fecioară, din coapse sterpe a ieșit Îngerul, cel mai mare între cei născuți din femei și cel mai presus de prooroci, că se cădea să fie preamărite începăturile dumnezeieștilor lucruri, nașterea afară de vârstă, și zămislirea mai presus de fire; Cel ce faci minuni spre mântuirea noastră, mărire Ție.

 

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Elisabetei ieșind, proorocul cel mai mare decât toți proorocii, că altul nu este nici nu s-a ridicat; că Înaintemergătorului, adică sfeșnicului, Lumina cea prealuminată a urmat, și Cuvântul glasului, și Mirele aducătorului de mireasă, cel ce a gătit popor ales, și mai înainte l-a curățit întru Spiritul prin apă; odrasla lui Zaharia și rodul cel preabun al pustiei, propovăduitorul pocăinței, curățirea greșelilor, care a binevestit celor din iad învierea morților, și se roagă pentru sufletele noastre.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Proroc și Înaintemergător lui Hristos, din pântece te-ai arătat Ioane Botezătorule, săltând și bucurându-te în pântecele maicii tale, văzând pe Împărăteasa venind la slujnică, pe ceea ce purta pe Cel fără de ani, pe Cel din tată fără mamă, și la tine cel ce ai răsărit din cea stearpă și din bătrân, după făgăduințe. Pe Acela roagă-L să miluiască sufletele noastre.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

O, preamărită minune! Cel ce n-a crezut cuvântului îngerului celui ce a zis că va zămisli Elisabeta și v-a naște fiu, grăind: cum va naște ea, că eu am îmbătrânit și mădularele ei s-au uscat? Acesta a fost osândit să tacă, pentru necredință, acela astăzi a văzut născut pe cel făgăduit, și de tăcere dezlegându- se întru veselie a venit, strigând: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut mântuire poporului Său, dând lumii mare milă.

 

Mărire…,  a Înaintemergătorului, vers 6.

Astăzi sfeșnicul luminii pregătește cale înaintea venirii Cuvântului lui Dumnezeu, ca o stea luminoasa; astăzi limba lui Zaharia, care se deprinsese cu tăcerea, s-a limpezit, îngerul poruncind că se cădea așa tatălui să nu păzească tăcerea, când din pântece sterp a ieșit glasul care avea să vestească mântuirea a toată lumea.

 

Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 3.

Cum să nu ne mirăm de nașterea ta cea dumnezeiescă-omenească, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, fără de mamă. Care nici cum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărțire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credință te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.

Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.

Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

Urmează cele 3 paremii.

P.: Înțelepciune.

C.: De la Facere (17,15-17.19; 18,11a.12-14a; 21,1a.2.4-8), citire.

Zis-a Domnul Dumnezeu către Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra să-i fie numele.

Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa".

Avraam a căzut atunci cu faţa la pământ şi a râs, zicând în sine: "E cu putinţă oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Şi Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putinţă oare să mai nască?"

Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: "Adevărat, însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac şi Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veşnic”.

Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă;

Şi a râs Sarra în sine şi şi-a zis: "Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit şi când e bătrân şi stăpânul meu?"

Atunci a zis Domnul către Avraam: "Pentru ce a râs Sarra în sine şi a zis: "Oare cu adevărat voi naşte, bătrână cum sunt?"

Este oare ceva cu neputinţă la Dumnezeu?

Apoi a căutat Domnul spre Sarra, cum îi spusese.

Şi a zămislit Sarra şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea arătată de Dumnezeu.

Şi Avraam a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, cum îi poruncise Dumnezeu.

Avraam însă era de o sută de ani, când i s-a născut Isaac, fiul său.

Iar Sarra a zis: "Râs mi-a pricinuit mie Dumnezeu; că oricine va auzi aceasta, va râde!"

Şi apoi a adăugat: "Cine ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va hrăni prunci la sânul său? Şi totuşi i-am născut fiu la bătrâneţile sale!"

Şi crescând copilul, a fost înţărcat. Iar Avraam a făcut ospăţ mare în ziua în care a fost înţărcat Isaac, fiul său.

 

De la Judecători (13,2-5abc.6abc-8.13-14.17-18.21), citire.

Era, în vremea aceea un om de la Țora, din seminţia lui Dan, cu numele Manoe şi femeia lui era stearpă şi nu năştea.

Odată însă s-a arătat îngerul Domnului femeii şi i-a zis: "Iată tu eşti stearpă şi nu naşti; dar vei zămisli şi vei naşte fiu.

Păzeşte-te dar, să nu bei vin, nici sicheră şi nimic necurat să nu mănânci;

Că iată ai să zămisleşti şi al să naşti un fiu; şi nu se va atinge briciul de capul lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu ".

Şi a venit femeia şi a spus bărbatului său, zicând: "A venit la mine un om al lui Dumnezeu, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte luminos;

Dar mi-a zis: Iată ai să zămisleşti şi ai să naşti un fiu; aşadar să nu bei vin şi sicheră şi să nu mănânci nimic necurat, căci copilul chiar din pântecele mamei şi până la moarte va fi nazireu al lui Dumnezeu". 

 Atunci Manoe s-a rugat Domnului şi a zis: "Doamne, fă să vină iarăşi pe la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis Tu, şi să ne înveţe ce să facem cu copilul care se va naşte!"

Iar îngerul a zis lui Manoe: "Să se păzească el de toate cele ce am spus eu femeii;

Să nu mănânce nimic din câte rodeşte viţa de vie; să nu bea vin, nici sicheră şi să nu mănânce nimic necurat şi să păzească toate câte i-am poruncit ei".

Şi a zis Manoe către îngerul Domnului: "Cum îţi este numele? Ca să te mărim, când se va împlini cuvântul tău".

Zis-a îngerul către el: "La ce mă întrebi tu de numele meu? Că el este minunat".

Şi s-a făcut nevăzut îngerul Domnului de Manoe şi de femeia lui.

 

Din Proorocia lui Isaia (40,1-9; 41,17c-18; 45,8; 48,20-21; 54,1), citire.

Acestea grăiește Domnul: "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu;

Daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită şi că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale".

Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.

Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţuroase, căi netede.

Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit".

Suie-te pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului, ridică glasul tău cu putere, cel ce binevesteşti Ierusalimului, înalţă glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: "Iată Dumnezeul vostru!"

”Eu, Domnul lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!

Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri şi la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi preface în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă!”

Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea şi dreptatea să dea mlădiţe laolaltă;

Cu cântece de veselie! Vestiţi, faceţi cunoscută ştirea, duceţi-o până la marginile pământului! Ziceţi: Domnul răscumpără pe sluga Sa Iacov.

Şi nu vor suferi de sete în pustiul unde El îi duce; El le izvorăşte apă din stâncă. El despică stânca şi apa ţâşneşte!

Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă tu care nu te-ai zvârcolit în dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul.

 

După Ectenia stăruitoare,  rugăciunea: Învredniceşte-ne, Doamne… și Ectenia celor șase cereri

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, vers 3.

Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seara, Iubitorule de oameni.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Învierea Ta cea de viaţă dătătoare, Doamne, toată lumea a luminat şi făptura cea stricată o a chemat. Pentru aceasta, de blestemul lui Adam scăpându-ne, strigăm: Atotputernice, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Dumnezeu neschimbat fiind, cu trupul pătimind, Te-ai schimbat; pentru care făptura, nerăbdând să Te vadă răstignit, cu frică s-a tulburat şi, suspinând, laudă îndelungă răbdarea Ta; şi coborându-Te în iad, a treia zi ai înviat, dăruind lumii viaţă şi mare milă.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Ca să răscumperi din moarte neamul nostru, Hristoase, moarte ai răbdat; şi a treia zi, din morţi înviind, împreună cu Tine ai înviat pe cei ce Te cunosc pe Tine Dumnezeu, şi lumea ai luminat, Doamne, mărire Ție.

 

Mărire…, a Înaintemergătorului, antifon vers 8

Glasul proorocului Isaia s-a împlinit astăzi, prin nașterea lui Ioan, cel mai mare între prooroci, că a zis: Iată voi trimite pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Pentru că ostașul acesta al Împăratului ceresc mai înainte mergând, cu adevărat drepte a făcut cărările Dumnezeului nostru, om adică după fire, și Înger cu viața fiind; că iubind curăția în chip desăvârșit și înfrânarea a avut-o după fire, și a alergat spre cea peste fire, mai presus de fire nevoindu-se. Acestuia toți credincioșii cu fapte bune urmându-i, să ne rugăm, ca să se roage pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai născut cu trup, Maica Dumnezeului nostru celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curățire de greșeli. Acum, rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.

 

Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

 

Troparul Învierii, vers 3

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.

Mărire..., al Înaintemergătorului, vers 4:

Proorocule și Înaintemergătorule ale venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat, întru preamărită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

 

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

 

Preotul face Încheierea.

 

La Utrenie

După obișnuitul început cântăreții pe melodia troparului versului de rând 3:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

 

Troparul Învierii, vers 3

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.

 

Mărire..., al Înaintemergătorului, vers 4:

Proorocule și Înaintemergătorule ale venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-a dezlegat, întru preamărită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

 

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.

Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi crucea de bună voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 3.

Hristos din morţi a înviat, începătura celor adormiţi, începătorul zidirii şi făcătorul tuturor celor făcute; firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a înnoit. Nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta o a zdrobit.

 

Mărire…,

Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu învierea Ta, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul cel de demult nimicind, apărătorule al vieţii noastre, Doamne, mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat către tine, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

 

Ectenia mică, și a doua serie de Sedelne, vers 3.

De neschimbarea Dumnezeirii Tale şi de patima Ta cea de bunăvoie, Doamne, spăimântându-se, iadul s-a tânguit: Mă cutremur de Ipostasul cel nestricat al trupului, văd pe Cel nevăzut în chip tainic luptându-se cu mine. Pentru aceasta şi cei pe care îi ţin, cântă: Mărire, Hristoase, învierii Tale.

Mărire…,

Taina cea necuprinsă şi neînțeleasă a răstignirii şi cea de negrăit a învierii, o cuvântăm credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, iar neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Mărire, Hristoase, învierii Tale.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Pe Cel necuprins şi nemărginit, pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul, în pântecele tău L-ai cuprins tăinuit, Maică a lui Dumnezeu. Una şi neamestecată lucrare a Treimii am cunoscut, că e preamărită în lume prin nașterea ta. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

 

Îndată se cântă Polieleul.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

 

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

 

Apoi, Stihurile alese din psalmi cu Mărimurile (Pripelele) polieleului.

Stih 1: Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte  (Ps 111,1).

Pripeală: Veniţi toţi cu un glas să lăudăm pe Ioan Botezătorul, zicând: Pe prietenul Mirelui.

(Această pripeală se repetă după fiecare stih).

Stih 2: Întru pomenire veșnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme (Ps 111,6).

Stih 3: Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește (Ps 10,7).

Stih 4: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va înmulți (Ps 91,12).

Stih 5: Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunevoiri ne-ai încununat pe noi (Ps 5,12).

Stih 6: Veseliți-vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă (Ps 31,12).

Mărire…, a Treimii.

Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucitor a zis purtătoarelor de mir: Pentru ce căutați pe Cel viu în mormânt? A înviat, deşertând mormintele. Cunoașteți pe Cel neschimbat, ca schimbător al stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc.

 

După Ectenia mică, se cântă Sedealna polieleului (a Sfântului), vers 8.

Bucură-te tată, veselește-te mamă, că prooroc ați născut pe pământ astăzi, din făgăduință, pe Înaintemergătorul cel de Dumnezeu chemat. Cea stearpă hrănește cu lapte pe Botezătorul și Zaharia se bucură de cel născut, zicând: Dezlegatu-s-a limba mea cu venirea ta pe pământ, sfeșnicule al luminii celei mari, cu adevărat minune preamărită.

 

Mărire…, Și acum…, același vers.

Porunca cea cu taină luând-o întru cunoștință cel fără de trup, în casa lui Iosif degrabă a stătut înainte, zicând celei ce nu știe de nuntă: Cel ce a plecat cu coborârea cerurile, încape fără schimbare tot întru tine; pe Care și văzându-L în pântecele tău luând chip de rob, mă înspăimânt a striga către tine: Bucură-te Mireasă care nu știi de mire.

 

Treptele, vers 3.

Antifonul I

Robia Sionului tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă mă scoate, Cuvinte.

Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor cu bucurie spice de viață veșnică.

 

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt toată buna dăruire, precum prin Tatăl şi prin Fiul, împreună străluceşte, întru care toate viază şi se mişcă.

 

Antifonul II.

De n-ar zidi Domnul casa virtuţilor, în zadar ne-am osteni; dar ocrotindu-ne El sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.

Cei ce din rodul pântecelui, prin Spiritul, fii s-au făcut Ție, ca şi Tatălui, Hristoase, sunt pururea sfinţii.

 

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că dă fiinţă la toată făptura; Acestuia să ne închinăm, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu este.

 

Antifonul III.

Cei ce se tem de Domnul umblă fericiţi în cărările poruncilor, că vor mânca tot rodul cel de viaţă.

Veseleşte-Te, Începătorul păstorilor, văzând pe fiii Tăi împrejurul mesei Tale, purtând stâlpări de fapte bune.

 

Mărire…, Şi acum…,

În Sfântul Spirit este toată bogăţia măririi, din care vine darul şi viaţa la toată făptura; că împreună este lăudat cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

Prohimen, vers 3.

Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti (Ps 95,10).

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă (Ps 32,3).

Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.

 

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe versul 3:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Preotul citește Evanghelia Învierii (Luca 24,1-12.

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Apoi: Învierea lui Hristos…, și Psalmul 50:

 

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :

Mărire…,

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.

 

Preotul rostește Ectenia, apoi urmează cântarea Canonului.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

După Ectenia mică Condacul Sărbătorii, vers 3.

Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul venirii lui Hristos îl naşte, şi acela era plinirea a toată proorocia. Că pe Cel ce proorocii înainte L-au vestit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Prooroc, Vestitor, împreună şi Înaintemergător al Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Icos.

Să lăudăm acum pe Înaintemergătorul Domnului, pe care Elisabeta preotului l-a născut din pântece neroditor, însă nu mai presus de fire; că numai Hristos a trecut prin țarină neumblată mai presus de fire. Însă pe Ioan cea stearpă l-a născut, dar fără de bărbat nu l-a născut pe el, iar pe Isus cu umbrirea Tatălui și a dumnezeiescului Spirit, Fecioara cea curată L-a născut; însă Celui mai presus de fire, proroc, propovăduitor, împreună și Înaintemergător s-a arătat cel

 

Sedealna sărbătorii, vers 4.

Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei a răsărit nouă fiul lui Zaharia, și a dezlegat amuțirea părintelui său, și tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: Îndreptați căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi și va mântui pe cei ce aleargă la El. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

 

Mărire…, Și acum…,

Spăimântatu-s-au, curată, toate cetele îngerești de înfricoșătoare taina nașterii tale, cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om s-a ținut și a luat început Cel mai înainte de veci, și cu lapte s-a hrănit, Cel ce hrănește toată suflarea cu negrăita bunătate; și pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te preamăresc.

 

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

 

Ectenia mică și  Condacul , vers 3.

Înviat-ai astăzi din mormânt, Milostive, şi pe noi din porţile morţii ne-ai scos; astăzi Adam saltă şi Eva se bucură, iar proorocii dimpreună cu patriarhii laudă neîncetat puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Tale.

Icos

Cerul și pământul astăzi să salte și pe Hristos-Dumnezeu cu un gând să-L laude; că pe cei legați i-a ridicat din morminte. Se bucură împreună toată făptura, aducând Făcătorului a toate și Mântuitorului nostru cântări vrednice; că astăzi pe oameni, din iad scoțându-i, ca un dătător de viață, la ceruri împreună i-a ridicat și a surpat trufia vrăjmașului, iar porțile iadului le-a zdrobit cu puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Sale.

 

Catavasia VII

Înţelepţii  lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată  lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

(Acest tropar se repetă după fiecare stih)

Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

 

După Ectenia mică Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Cu fapte bune luminându-ne, să vedem pe bărbaţii, cei ce stau la mormântul de viaţă purtător, în veşminte strălucitoare, şi pe purtătoarele de mir plecându-şi faţa la pământ; învierea Celui ce stăpâneşte cerurile să o cunoaştem, şi la viaţa cea în mormânt să alergăm cu Petru, şi de ceea ce s-a făcut minunându-ne, să aşteptăm, să vedem pe Hristos.

 

Mărire..., a Înaintemergătorului.

Nașterea Înaintemergătorului cea făcătoare de bucurie, astăzi dezleagă întristarea amuțirii părintelui său și sterpiciunea celei ce l-a născut, și vestește această bucurie și veselie de acum. Pentru aceasta toată făptura luminat o sărbătorește.

 

Şi acum..., a Născătoarei.

Bucurați-vă, zicând, ai schimbat întristarea strămoșilor, Doamne, aducând în lume bucuria Învierii Tale. Deci, Dătătorule de viață, pentru ceea ce te-a născut pe Tine, trimite lumina care luminează inimile, lumina îndurărilor Tale, ca să strigăm Ție: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Învierii Tale.         

 

Îndată, pe versul 3, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8, 4 stihiri ale Învierii pe vers 3, propriu-zis.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Veniţi, toate popoarele, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare, că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, s-a răstignit pentru noi, şi de bunăvoie s-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Aceluia să ne închinăm.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Spus-au toate minunile păzitorii Tăi, Doamne; că adunarea deşertăciunii a umplut de daruri dreapta lor, socotind să ascundă învierea Ta, pe care lumea o preamăreşte; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Toate s-au umplut de bucurie, luând dovedirea învierii; că Maria Magdalena la mormânt a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veșmintele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Nu este aici, ci a înviat, precum a zis, mergând mai înainte în Galileea.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumina, iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preamărească toată făptura, pe Tine cel singur fără de păcat, îndură-Te spre noi.

 

Apoi, 4 stihiri ale Înaintemergătorului, versul 8, propriu-zis.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

O, preamărită minune! Din maică bătrână, Înaintevestitorul Cuvântului lui Dumnezeu, Ioan, astăzi sârguiește a ieși și limba cea legată mai limpede grăitoare, prin nașterea sa, o arată. O, negrăit sfatul Tău, Stăpâne, cu care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un îndurat.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

O, preamărită minune! Cel mai înalt decât proorocii cei născuți din femei, dezleagă defăimarea sterpiciunii maicii sale, cel ce a venit cu Spiritul și cu puterea lui Ilie să gătească calea Domnului. O, negrăită milostivirea Ta, Stăpâne, cu care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre ca un îndurat

 

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

O, preamărită minune! Cel ce a propovăduit deșertarea lui Hristos cea pentru oameni, mai presus de toți îl arată pe el glasul, și sterpiciunea celei ce l-a născut o dezleagă cu dumnezeiască putere, ca și glasul lui Zaharia. O, minunile Tale cele mari, Stăpâne, cu care, Hristoase, mântuiește pe cei ce cinstesc pe marele Tău Înaintemergător.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

O, preamărită minune! Prooroc și Înaintemergător, mai presus decât cei născuți din femei se arată, mai înălțat decât proorocii și înaintevestitor venirii lui Hristos, cel ce mai înainte a săltat în pântecele maicii sale. O, darurile Tale cele prea mari, Iubitorule de oameni, cu care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre ca un atotputernic.

 

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 4.

Foarte de dimineaţă era şi femeile au venit la mormântul Tău, Hristoase, dar trupul cel dorit nu l-au aflat. Pentru aceasta, nedumerite fiind, cei ce le-au stat înainte în haine strălucitoare, le-au zis: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? A înviat, precum a zis mai înainte. De ce nu vă aduceţi aminte de cuvintele Lui? Cărora crezând ele, au propovăduit cele ce au văzut. Dar bunele lor vestiri păreau vorbe deșarte; astfel că ucenicii erau încă zăbavnici; dar Petru a alergat şi văzând a preamărit întru sine minunile Tale.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar vers 3.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare.

 

Cântăreții: troparul, vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș