De Antonio Gaspari
Este adevărat că în istorie şi chiar între unii catolici, evlavia către Maria este considerată o formă mai mică de credinţă, dar în realitate "Bucură-te, Marie" şi Rozariul sunt rugăciunile cele mai recitate din lume.
Evlavia către Maria în diferitele continente numără sute de milioane de credincioşi. Sanctuarele mariane sunt bisericile cele mai frecventate de pelerini.
În fiecare zi sute de milioane de persoane se roagă, se spovedesc, se împărtăşesc, recită rozariul, adresându-se celei care l-a dat lumii pe Isus Cristos.
Eram la Fatima săptămâna trecută şi nimic nu mi-a atins inima mai mult decât sutele de persoane care în fiecare seară, în locul în care au avut loc apariţiile, se rugau rozariul cu atâta pasiune şi chiar cu atâta bucurie.
Era evident că fiecare dintre persoanele prezente purta în inimă cel puţin o intenţie Mariei. O suferinţă, o îngrijorare, o cerere de mângâiere şi de sprijin pentru a găsi pacea şi a alimenta speranţa.
Unii recitau rozariul în genunchi în lunga piaţă, alţii plângeau în timp ce depănau rozariul, toţi, chiar şi cei mai fericiţi, îşi îndreptau privirea, braţele, atenţia spre statuia Mariei aşezată în locul unde au avut loc primele apariţii în 1917 şi unde a fost construită prima capelă mică.
Ei bine, poate că a fost atmosfera, locul, emoţiile, însă Fatima este cu adevărat un loc special. Inima care ajunge şi ea umflată de durere, temeri, aspiraţii, se înseninează, bucuria şi duioşia Mariei te ating, sufletul se topeşte, lacrimile sunt şterse, frumuseţea Mariei te răpeşte şi te umple.
Procesiunea care se desfăşoară la sfârşitul recitării rozariului este veselă, luminoasă, bucuroasă, copiii se mişcă printre persoane jucându-se şi poporul în rugăciune o invocă pe Maria plină de har.
Un amănunt m-a uimit în mod deosebit. Toate persoanele aveau un rozariu în mână.
Eram la Fatima pentru a asista la Congresul Mariologic Internaţional. Am descoperit cu bucurie că nu era nicio persoană dintre cele pe care le-am întâlnit sau salutat care să nu aibă în buzunar un rozariu.
În acest moment pot să-mi imaginez că probabil, în lume, există mai multe persoane care dispun de un rozariu decât de un telefon mobil.
Şi dacă nu este aşa, ar trebui să ne gândim să dăruim măcar un rozariu împreună cu un Iphone, mai ales copiilor şi nepoţilor, tinerilor din noua generaţie.
Într-un context am fost deosebit de uimit de o carte mică foarte frumoasă, un soi de bijuterie prin modul în care a fost făcută. Titlul este Rozariul rugăciune a inimii, autorul este Yoannis Lahzi Gaid, secretar al Papei Francisc, editorul este Shalom.
Prima ediţie a acestei cărţi care conţine împreună cu istoria, teologia, spiritualitatea rozariului, şi rugăciunile mariane ale sfântului Ioan Paul al II-lea, ale lui Benedict al XVI-lea şi ale Papei Francisc, a fost publicat în prima sa ediţie în arabă.
În Egipt unde trăieşte comunitatea creştină a copţilor, această carte a fost difuzată în aproape 130.000 de exemplare.
A scris cu mâna sa Papa Francisc în primele pagini ale acestei cărţi: "Rozariul este rugăciunea care însoţeşte mereu viaţa mea, este şi rugăciunea celor simpli şi a sfinţilor... este rugăciunea inimii mele".
Înainte de introducere este publicată o rugăciune a fericitului Bartolo Longo, care spune:
"O, Rozariu binecuvântat al Mariei,
lanţ dulce care ne legi cu Dumnezeu,
legătură de iubire care ne uneşti cu îngerii,
turn de mântuire în asalturile iadului,
port sigur în naufragiul comun,
nu te vom mai lăsa niciodată".
A scris în introducere părintele Yoannis Lahzi Gaid: "În viaţa creştină, evlavia către Sfânta Fecioară Maria îmbracă un rol deosebit în contemplarea misterelor mântuirii pentru că prin ea se ajunge la Isus.
Sfântul Alois Grignon de Montfort, în Tratat despre adevărata evlavie faţă de marea Mamă afirmă, în tocmai, că unul dintre mijloacele cele mai eficiente pentru dobândirea perseverenţei finale este aceea de a se încredinţa aceleia care a avut privilegiul de a fi «Mama lui Dumnezeu» (nr. 40-43). Montfort aproape că-i sfida pe cititorii săi stigmatizând: «Să mi se traseze o nouă cale pentru a merge la Cristos... Eu prefer calea neprihănită a Mariei» (nr. 158), adică acea cale urmată de Isus însuşi pentru a învăţa meseria dificilă de om. Şi explica: «În această creatură vrednică de iubire (Maria) sufletul îl va găsi numai pe Dumnezeu, fără creaturi» (Secretul Mariei = SM 20), pentru că «nu mai trăieşte Maria: numai Cristos, numai Dumnezeu trăieşte în ea» (SM 21).
În scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, sfântul Ioan Paul al II-lea afirma: «Rozariul, de fapt, deşi este caracterizat de aspectul său marian, este o rugăciune profund cristologică. În sobrietatea elementelor sale, concentrează în sine profunzimea întregului mesaj evanghelic, constituind un fel de compendiu al acestuia. În el răsună rugăciunea Mariei, veşnicul ei Magnificat pentru opera Întrupării mântuitoare începută în sânul ei feciorelnic. Prin el, poporul creştin învaţă la şcoala Mariei, pentru a se lăsa iniţiat în contemplarea frumuseţii chipului lui Cristos şi în experimentarea profunzimii iubirii sale.
Prin Rozariu creştinul dobândeşte belşug de haruri, ca şi cum le-ar primi din înseşi mâinile Maicii Mântuitorului» (nr. 1). «Iată mama ta!» (In 19,27). Numeroase semne demonstrează cât de mult Sfânta Fecioară vrea şi astăzi să exercite, tocmai prin intermediul acestei rugăciuni, grija maternă căreia Răscumpărătorul muribund i-a încredinţat, în persoana discipolului preaiubit, pe toţi fiii Bisericii: «Femeie, iată fiul tău!» (In 19,26).
În acelaşi mod, Papa Francisc, în bazilica Santa Maria Maggiore, sâmbătă 4 mai 2013, evidenţia: «Toată existenţa Mariei este un imn adus vieţii, un imn de iubire adus vieţii: l-a născut pe Isus în trup şi a însoţit naşterea Bisericii pe Calvar şi în cenacol. Salus Populi Romani este mama care ne dăruieşte sănătatea în creştere, ne dăruieşte sănătatea în înfruntarea şi depăşirea problemelor, ne dăruieşte sănătatea în a deveni liberi pentru alegerile definitive; mama care ne învaţă să fim rodnici, să fim deschişi la viaţă şi să fim mereu rodnici în bine, rodnici în bucurie, rodnici în speranţă, să nu pierdem niciodată speranţa, să dăruim viaţă celorlalţi, viaţă fizică şi spirituală».
Textul publicat de Shalom în Italia este o traducere a versiunii arabe, publicată de Ca Editrice Cattolica San Pietro, care în puţin timp a ajuns la a şaptea ediţie, într-un context geografic în care creştinii sunt o minoritate, ajungând la 130.000 de exemplare, realitate singulară pentru noi în Italia, dar şi mai semnificativă pentru ţara Egiptului.
Doresc ca aceste pagini să permită înţelegerea, şi prin mărturia de viaţă a sfinţilor, importanţei rugăciunii Rozariului ca itinerar de viaţă şi ca pelerinaj spre patria veşnică!
Închei cu această rugăciune către Maria, care a fost descoperită în nisipurile din deşertul din Egipt, deasupra unui papirus care probabil provine din secolul al III-lea d.C.: «Sub mantia milostivirii tale noi ne refugiem, Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). Nu respinge cererile noastre, ci în necesitate salvează-ne de orice pericol, o, Fecioară glorioasă şi binecuvântată»".
(După Zenit)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
