Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Ecumenismul, în primul rând mâna întinsă spre celălalt. Papa, la întoarcerea din România

 
Ecumenismul, în primul rând mâna întinsă spre celălalt. Papa, la întoarcerea din România
  • 04 Iun 2019
  • 1112
În dialogul avut cu jurnaliştii în avion, în zborul spre Roma, de la Sibiu, în România, unde s-a aflat timp de trei zile – 31 mai – 2 iunie – în cea de-a 30-a călătorie apostolică, papa Francisc a spus că Europa trebuie să redevină precum visul Părinţilor fondatori, în vreme ce politicienii nu trebuie să semene ură şi frică, ci numai speranţă. În ediţia zilei, vă oferim două din întrebările şi răspunsurile conferinţei de presă, din sinteza redactată de directorul editorial, Andrea Tornielli.

«Europa să redevină precum visul Părinţilor fondatori.» Aceasta este speranţa exprimată de papa Francisc la finalul conferinţei de presă ţinută în avion, la încheierea călătoriei apostolice în România.

La începutul dialogului avut cu jurnaliştii, pontiful a amintit că la 2 iunie se celebrează cea de-a 53-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale. «Această zi face apel la voi, iar gândul nostru se îndreaptă către voi: activaţi în sfera comunicaţiilor sociale care se celebrează azi. În prezent, comunicarea dă înapoi, în general. În schimb, înaintează aşa-numitul "a face contact", fără a se ajunge la comunicare. Voi sunteţi – prin vocaţie – martori ai comunicării; trebuie să faceţi contacte, dar trebuie şi să comunicaţi. Mai puţin contact şi mai multă comunicare.

Diana Coadă-Dumitraşcu, de la TVR. Milioane dintre conaţionalii noştri au emigrat în ultimii ani. Care este mesajul pe care-l aveţi pentru o familie care-şi lasă acasă fiii pentru a merge să lucreze în străinătate?  

Papa Francisc: «Aceasta mă face să mă gândesc la familia care se desprinde; există mereu dorul de a se reuni. Desprinderea de familie pentru ca fiilor să nu le lipsească nimic este un act de iubire. Ieri, am ascultat mărturia acelei doamne care lucrează în străinătate pentru a-şi ajuta familia: este o situaţie tot mai dureroasă, pleacă de nevoie. Şi de multe ori, astfel de situaţii sunt rezultatul unei politici mondiale care are implicaţii asupra acestui aspect. Cunosc istoria ţării tale de după căderea comunismului, cu multe întreprinderi care au fost închise pentru a fi redeschise în altă parte şi a câştiga mai mult. A închide o întreprindere şi a lăsa lumea pe drumuri...; aceasta este şi o formă de injustiţie mondială, generală: este lipsă de solidaritate. Există suferinţă; în actualul context mondial nu se uşor să se ofere posibilitatea unor locuri de muncă; în plus, voi aveţi un nivel impresionant de naşteri, la voi nu există iarnă demografică. Este o injustiţie inexistenţa locurilor de muncă pentru atâţia tineri. De aceea, sper să se rezolve această situaţie care nu depinde numai de România ci de situaţia financiară mondială. Multe persoane rămân singure. Este necesară solidaritatea, iar în acest moment România deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.»

Cristian Micaci de la Radio Maria România. S-a vorbit mult despre a merge împreună. Acum, aş vrea să întreb ce ne sfătuiţi: care ar trebui să fie relaţiile dintre confesiuni, dintre catolici şi ortodocşi? Care ar trebui să fie relaţiile dintre diferitele etnii şi în relaţiile din sfera politică.

Papa Francisc: «L-aş defini raportul mâinii întinse spre celălalt, când există conflicte. În prezent, în ţară există un nivel ridicat de naşteri şi este necesar un proces de apropiere dintre diferitele etnii, confesiuni religioase; sunt necesare eforturi, mâna întinsă spre celălalt, [este necesar] să-l asculţi pe celălalt. [În privinţa relaţiei] cu ortodocşii: voi aveţi un mare patriarh, un om cu inimă mare, un mare erudit, care cunoaşte mistica Părinţilor din pustiu, mistica spirituală, a studiat în Germania şi este şi un om al rugăciunii. Este uşor să te apropii de patriarhul Daniel, cu care am vorbit ca fraţii. Mergem împreună! Trebuie avută mereu prezentă ideea că ecumenismul nu înseamnă să ajungi la finalul meciului, al discuţiilor. Ecumenismul se face mergând, înaintând împreună, rugându-ne împreună. Avem, în istorie, ecumenismul sângelui: când erau ucişi, creştinii nu erau întrebaţi: eşti catolic? eşti ortodox? Eşti luteran? Întrebau: tu eşti creştin? Există ecumenismul mărturiei, al sângelui şi mai există şi ecumenismul săracului, care înseamnă să ne implicăm împreună pentru a-i ajuta pe cei săraci, pe bolnavi şi pe infirmi, aşa cum citim în capitolul 25 al Evangheliei după sfântul Matei. A merge împreună fără a aştepta ca teologii să se pună de acord pentru a ajunge la euharistia comună. Ecumenismul se face împreună cu operele de caritate şi prin bunele relaţii. Arhiepiscopul unuia dintre oraşele Europei, care are bune relaţii cu episcopul luteran, mi-a telefonat pentru a-mi spune "Vino să celebrezi în catedrala mea". Şi el s-a dus. Când eram la Buenos Aires am fost invitat de Biserica scoţiană să fac predica la celebrările lor. Se poate merge împreună: unitate, fraternitate, mână întinsă spre celălalt. Cu toţii avem defecte.»



Sursa:www.vaticannews.va