Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


6 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Păcatul nerecunoscut nu poate fi vindecat

 
Păcatul nerecunoscut nu poate fi vindecat
  • 04 Mar 2020
  • 2115

"Lipsa credinţei" s-a aflat în centrul celei de-a patra meditaţii ţinută de părintele iezuit Pietro Bovati, biblist, secretar al Comisiei Pontificale Biblice, în cadrul Exerciţiilor spirituale cu desfăşurare la Casa Divinului Învăţător, din Ariccia, între 1 şi 6 martie a.c.

Şi "în noi există fenomene de orbire, de idolatrie" ce reprezintă în esenţă o lipsă de credinţă în Domnul Isus, incapacitatea de a trăi încredinţându-ne cu adevărat lui. De fapt, în spatele idolatriei există corupţie şi nerecunoaşterea lui Dumnezeu pentru că fiecare îşi face propriul Dumnezeu. Astfel a subliniat părintele Bovati în cea de-a patra meditaţie din cadrul Exerciţiilor spirituale ţinute la Ariccia.

Meditaţiile părintelui predicator al Exerciţiilor spirituale au făcut trimitere la istoria lui Moise, la Evanghelia după sfântul Matei şi la Psalmi, meditaţiile fiind urmărite zilnic de papa Francisc de la Casa Sfânta Marta, după cum se informează într-un comunicat al Sălii de Presă a Sfântului Scaun.

În reflecţia de marţi după-amiază, păcatul a fost prezentat nu atât ca o încălcare a legii lui Dumnezeu, ci ca "lipsă de credinţă". Prima poruncă a Decalogului se referă de fapt la a nu avea alţi Dumnezeu în locul unicului Dumnezeu şi la a nu face imagini ale divinităţii. Această ultimă specificare – a explicat predicatorul – a fost depăşită de poporul creştin care, "chiar şi împotriva tendinţelor iconoclaste", foloseşte imagini ale divinităţii pentru a mări credinţa. Însă idolatria rămâne "un păcat capital denunţat de întreaga tradiţie a Vechiului Testament".

Păcatul nerecunoscut

De fapt, există o "stare de orbire foarte gravă" care îndurerează conştiinţa tocmai pentru că nu se recunoaşte. Este păcatul care nu poate fi vindecat pentru că nu se recunoaşte, dimpotrivă este negat şi se aseamănă – după cum observă părintele Bovati – păcatului împotriva Spiritului Sfânt, fără remediu".

Referindu-se la ipocrizie, predicatorul a definit-o "minciună" pentru că se opune bunei acţiuni prin aparenţa bunătăţii, răstoarnă practica pietăţii pentru că, în loc să fie spre gloria lui Dumnezeu este îndreptată spre exaltarea şi onorarea omului. Ipocrizia nu ştie să judece, nu ştie care este adevăratul discernământ; este oarbă, nu cunoaşte justiţia, milostivirea, fidelitatea; identifică binele cu practici şi reuşite materiale.

A asculta nu a poseda

Cea de-a patra meditaţie a atins şi aspectul idolatriei, punând în lumină diferite aspecte, precum dorinţa de certitudini, dorinţa de "a vedea" mai mult decât de a asculta vocea lui Dumnezeu, care este invizibilă.

Episodul viţelului de aur, care a inspirat cea de-a patra meditaţie a părintelui Bovati, l-a condus pe predicator şi la o altă reflecţie, cea a importanţei imaginii publice în lumea virtuală în care trăim, ajungând să fim "followers" (urmăritori) ai unui obiect idolatric. Părintele Bovati atrage atenţia asupra unui cult – poate plin de pietate şi splendid în felul de a se desfăşura, însă lipsit de primirea unui Cuvânt care transformă. Predicatorul a atras atenţia că nu sunt suficiente ceremoniile desfăşurate foarte frumos dacă nu sunt fondate pe o autentică rugăciune care este, înainte de toate, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.

 



Sursa:vaticannews.va/ro