Duminica Vindecării celor 10 leproși
De multe ori, adevărata noastră problemă nu este dacă Dumnezeu ascultă rugăciunea noastră și ne dăruiește ceea ce dorim, ci mai degrabă ceea ce noi dorim cu adevărat de la El. Evanghelia de astăzi ne arată acest lucru atât de bine: sunt nouă bolnavi, care nu doresc decât vindecarea și atât. Nu sunt interesați de Isus. Doresc un lucru, îl obțin și pleacă mulțumiți. Pentru ei, Domnul este un fel de tonomat care livrează ceea ce ei doresc, atunci când doresc. Aceasta este una dintre ispitele noastre: să-l transformăm pe Dumnezeu într-un idol care să ne garanteze pâinea de fiecare zi (de aceea Isus spune la un moment dat: “mă căutați fiindcă ați văzut pâinile înmulțite”), să ne vindece la fel ca în evanghelia de astăzi sau chiar să ne scape din ghearele morții ca și în cazul lui Lazăr. În rest, noi să ne vedem de viața noastră. Asta doresc nouă din zece leproși și probabil nouă din zece oameni de atunci și de astăzi: un Mesia multi-funcțional. În logica aceasta merg și ispitele pe care șarpele i le prezintă lui Isus în deșert: să transforme pietrele în pâini, lumea aceasta într-un pseudo-paradis terestru, în care El să fie un stăpân lumesc, pe urmele vechiului Adam. Isus îl învinge pe cel rău, transformând nu pietrele, ci trupul său în pâine dătătoare de viață veșnică, indicând lumea aceasta ca un loc de trecere înspre Împărăția Tatălui, către care El, ca un Frate și Prieten, ne conduce pe fiecare dintre noi.
În această nouă logică divină, devine total absurd să ne împotmolim în lumea aceasta, oricât de frumoasă ar fi, dorind doar sănătatea, bucuriile și tot ceea ce susține această viață terestră, care se va încheia la un moment dat împreună cu toate efemerele ei valori.
Isus ne aduce adevărata vindecare, adică mântuirea, fiindcă este o vindecare definitivă, atât a trupului cât și a sufletului. Ne aduce adevărata Pâine, Trupul Său, care susține nu doar această viață, ci este izvor de viață veșnică. El, Isus, este Darul desăvârșit pe care trebuie să-L vedem dincolo de micile daruri și vindecări ale acestei vieți. Acestea sunt doar licăriri ale Luminii care a răsărit peste întunericul vieții noastre pentru a ne conduce înspre Veșnica Viață, adevărata noastră Patrie, fără lacrimă, fără durere și fără de moarte.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 17,12-19
Intrând Isus într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, si care au ridicat glasul şi au zis: Isuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare dand marire lui Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Isus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea marire lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
