Duminică, 5 noiembrie 2023, a fost zi sărbătorească pentru parohia greco-catolică Iara, din protopopiatul Iara. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, s-a aflat în mijlocul comunității de aici la celebrarea hramului bisericii parohiale „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Ierarhul a fost întâmpinat cu bucurie, și cu flori albe, de credincioși, de preoți, de oficialitățile care au luat parte la întreaga celebrare. Păstorului Eparhiei i s-a oferit pâine și sare – cum se obișnuiește în mod special la români, dar și la alte națiuni -, gestul de a oferi pâine și sare fiind semn al ospitalității, expresie a unor urări de bine, de prosperitate, de armonie și bucurie în familia Bisericii. Este ceea ce pâinea și sarea invocă prin simbolistica bogată pe care au dobândit-o în popor de-a lungul timpului.
Pr. Dacian Ciupei, parohul credincioșilor greco-catolici din Iara, a adresat și un cuvânt călduros de salut, apoi, în procesiune, s-a intrat în biserica mică, dar mare prin mulțimea generațiilor care s-au rugat în ea, și l-au întâlnit în ea pe Dumnezeu, vreme de peste 170 de ani. Înainte de Sfânta Jertfă Liturgică, Preasfinția Sa Claudiu și preoții prezenți – pr. Călin Sechelea și toți preoții din protopopiatul Iara -, împreună cu diaconul Ovidiu Marișca, subdiaconii și studenții seminariști sosiți de la Cluj, au ieșit în fața bisericii, în curte, unde se află o grotă cu statuia Preasfintei Fecioare Maria, renovată recent și înfrumusețată. S-a făcut o rugăciune și Ierarhul a binecuvântat cu apă sfințită grota și statuia, ca cei ce se vor ruga în fața ei să primească răspuns la rugăciuni și să se împărtășească din izvoarele de har pe care le răspândește peste lume Maica Domnului. A fost celebrată apoi, în biserică, Sfânta Liturghie arhierească, răspunsurile liturgice fiind oferite de studenții seminariști, împreună cu subdiaconul Ovidiu Legean, profesor la Seminarul Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca.
Preasfinția Sa Claudiu, în cuvântul de învățătură, a reamintit importanța faptului de a fi împreună, la Sfânta Liturghie, ca frați și surori în Casa „Tatălui nostru al tuturor”. Și-a exprimat bucuria pentru că a aflat despre Iara ca fiind un loc al bunei înțelegeri indiferent de confesiune, „fapt datorat și autorității civile care are un rol extrem de important”. A spus: „Mă bucur că atunci când celebrăm Sfânta Liturghie, când ne rugăm Tatălui nostru ceresc ne aducem aminte că suntem frați și surori. Din păcate, sunt atâtea locuri în care oamenii nu își aduc aminte că sunt parte a aceleiași familii”, privind la „războaiele de care auzim zi de zi”. A atras atenția că războaiele nu sunt neapărat doar cele care se manifestă violent, ci, nevăzute, se poartă multe războaie în comunități, în familii, în societate. A invitat la a căuta pacea în primul rând „în sufletele noastre”. A invitat la a mulțumi Domnului „pentru lucrurile mici din viața noastră, chiar să mulțumim că avem o zi minunată, cu soare, astăzi când suntem împreună”. A mărturisit cum, venind către Iara, s-a minunat „de culorile cu care toamna înveșmântează pădurile și pajiștile”, cu recunoștință față de Dumnezeu, care „a făcut toată această Creație pentru noi, pentru ca noi să știm să ne bucurăm de lucrurile pe care ni le-a dat, și unii de alții”.
Preasfinția Sa Claudiu a meditat apoi lectura evanghelică a duminicii, cu pilda bogatului nemilos și a săracului Lazăr (Lc 16,19-31), despre cei „doi oameni care sunt unul lângă altul (…) și mare parte a Evangheliei ne vorbește despre ceea ce se întâmplă după ce nu mai sunt în această lume, în Împărăția lui Dumnezeu”, pentru că, și dacă am trăi sute de ani, ar fi un timp extrem de mic în fața eternității, a veșniciei. Știm că vom trăi foarte puțin aici și că adevărata noastră viață va fi dincolo, «unde nu este durere, nici întristare, nici suspin». Aceea e adevărata noastră viață, pentru aceea Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, a suferit, a murit, a luat păcatele noastre asupra Lui și a Înviat, pentru ca noi să putem trece din această lume trecătoare în Împărăția lui Dumnezeu unde să trăim veșnic. Acesta este darul minunat pe care Dumnezeu ni-l face și pe care îl celebrăm la fiecare Sfântă Liturghie.”
A încheiat, invitând la a conștientiza că pentru fiecare va sosi un moment al morții, și pentru aceasta să nu trăim în spaimă, ci „să ne trăim viețile în liniște, în pace, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, încercând să respectăm mai ales porunca iubirii la care totul se reduce: să îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele – lucruri atât de simple” a spus, încredințând: „Așa să facem și vom fi și noi împreună în sânul lui Avram.” Iar credincioșii practicanți, sunt chemați să ducă mai departe mesajul acestei Evanghelii și celor care nu sunt în biserică, despre cei doi oameni, unul sărac, Lazăr, și altul bogat, care nu îl observă pe săracul Lazăr – și el nu are un nume, pentru că, „prin ceea ce face își pierde identitatea”, la moarte el nu este „dus în Cer”, la fel ca Lazăr, ci „se identifică cu pământul de care s-a legat atât de mult”. Și, „doar acolo” – dincolo de hotarele acestei vieți -, „vom vedea adevărata realitate, unde ne-au dus faptele noastre, vom vedea sensul general al vieții noastre. Dacă rămânem în rugăciune, dacă cerem ajutorul lui Dumnezeu, și aici pe pământ putem face un discernământ prin care să ne dăm seama dacă gesturile, faptele noastre merg înspre ceea ce Dumnezeu ne cere.” A amintit: „Părinții Bisericii ne invită să ne cercetăm conștiința în mod regulat, nu pentru a ne acuza, ci pentru a înțelege dacă viața noastră merge în sensul dorit de Dumnezeu”.
A urmat, în biserică, slujba Parastasului oficiată de Episcop și de preoți pentru odihna sufletului Arhiepiscopului Traian Crișan, Episcop al diasporei europene, originar din Iara, la împlinirea (în 6 noiembrie), a 33 de ani de la mutarea sa la cele veșnice (date biografice mai jos). Încheierea sărbătorii din Iara a fost un timp dedicat recunoștinței și mulțumirii. Pr. paroh Dacian Ciupei a mulțumit mai întâi „Bunului Dumnezeu care ne-a ajutat să ne întâlnim și să ne rugăm împreună în această duminică, pentru că ne scoate în cale atâtea ocazii frumoase și bune de a ne evalua viața și de a o trăi așa cum se cuvine”. A mulțumit „Preasfinției Sale Claudiu pentru că a acceptat invitația noastră și a venit în mijlocul nostru, aducând binecuvântare și bucurie în comunitatea parohială din Iara”. A mulțumit preoților care s-au alăturat și au participat la rugăciune, de asemenea, oficialităților, primarului Popa Dorin, viceprimarului Ursulean Lucian, consilierului județean Popa Adrian, care au oferit parohiei greco-catolice din Iara ajutor și susținere, în mod particular pentru această sărbătoare. A mulțumit bunilor credincioși, întregii comunități, și, în mod nominal, celor care au ajutat la organizarea evenimentului.
Din partea comunității parohiale din Iara, pr. Dacian Ciupei a dăruit Preasfinției Sale Claudiu o icoană cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril – ocrotitorii parohiei, „care să îl vegheze în pace și sănătate” și, de asemenea, o floare rară, o floare de mină (formată din minerale îmbinate frumos, cu străluciri de diferite nuanțe), scoasă la lumina soarelui din adâncime, din mina Mașca aflată în zonă, care să-i amintească de momentele de comuniune ale acestei frumoase și luminoase zile de duminică. Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit pentru daruri și a reamintit credincioșilor din Iara că au „acest minunat hram, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, îngeri păzitori, prezenți în Sfânta Scriptură iar acest hram ne invită să fim îngeri unii pentru alții”. A urmat agapa fraternă pregătită într-o locație din apropiere, la care au fost invitați toți participanții la sărbătoarea parohiei greco-catolice Iara.
Șematismul Eparhiei de Cluj-Gherla din 1947, consemnează parohia greco-catolică Iara, „sediu protopoial”, ca „parohie veche trecută la Sfânta Unire în 1700”, dar care, sub influența „călugărului Șofronie defecționează”, și din 1809 revine la unirea cu Roma. În anul 1851 în această parohie este edificată „o biserică de lemn, care poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril”. Sunt amintite două vizite ale Episcopului Iuliu Hossu, azi Fericit martir, în 20 septembrie 1924 și 4 septembrie 1932. În anul 1948, când Biserica Română Unită este scoasă în afara legii de regimul comunist – biserica și bunurile parohiei Iara sunt confiscate.
Parohia a fost redeschisă în anul 1993, după ieșirea la lumină a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Din anul 2004, comunitatea greco-catolică din Iara este păstorită de pr. Dacian Ciupei, actualul paroh. În anul 2007, biserica ridicată în 1851 a reintrat în deplina folosință a parohiei greco-catolice, în urma întâlnirii dintre Comisiile de dialog ale Bisericilor Ortodoxă şi Greco-Catolică, desfășurată în Iara. În 30 septembrie 2012, Preasfinția Sa Florentin, Episcopul de atunci al Eparhiei de Cluj-Gherla, vizita această parohie, ocazie cu care a binecuvântat altarul și exteriorul bisericii, în urma lucrărilor de amenajare și renovare realizate de credincioși. Totodată, a fost binecuvântată și o statuie a Preasfintei Fecioare Maria amplasată în curtea bisericii.
Vizita Preasfinției Sale Claudiu, din 5 noiembrie 2023, a adus o nouă binecuvântare, nou elan în viața parohiei greco-catolice din Iara. Prin Preasfinția Sa Claudiu, și o părticică din moaștele Fericitului Episcop Iuliu Hossu a ajuns, mai înainte, în această biserică – încorporate în Sfântul Antimis de pe masa de altar pe care se celebrează Sfintele Liturghii -, mică sămânță a creștinilor ce vor veni, „floare de mină” adusă din adâncuri de închisoare, pentru a dărui și crește în suflete putere de credință și lumină spirituală.
S-a născut la Iara la 21 mai 1918, fiul lui Ștefan Crișan și al Anisiei Trancă, fiind al treilea din cei șase copii ai familiei. În perioada 1925-1929 a urmat clasele primare în satul natal. Și-a continuat studiile la Liceul „Regele Ferdinand” din Turda. După absolvire, s-a înscris la Academia de Teologie din Cluj, de unde, în anul 1939 a fost trimis, de către Episcopul Iuliu Hossu, cu bursă de studii la Roma. În Cetatea Eternă a studiat la Institutul „De Propaganda Fide”, fiind alumn al Colegiului „Pio Romeno”. A obținut licența în Știința Sfintei Scripturi.
La 25 martie 1945, a fost hirotonit preot în biserica Colegiului „Pio Romeno”, de către Episcopul Alexandru Evreinoff (alături de pr. Pamfil Carnațiu și pr. Vasile Zăpărțan). A activat la biserica din Colle di Tora, de asemenea, în cadrul Colegiului „Pio Romeno” și în Diecezele Porto și Santa Rufina. În același an, s-a înscris la Institutul Biblic din Roma, unde a obținut doctoratul în Științe Biblice. Din 1951 a fost capelan la Congregația Surorilor Franciscane ale Neprihănitei Zămisliri din Lipari, Roma.
Și-a început misiunea la Congregația Riturilor, pentru o perioadă îndeplinind funcțiunea de „aiutante di studio” la secțiunea a III-a a acestei congregații. În anul 1973, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea l-a numit „prelat de onoare al Papei”. La 15 octombrie 1975, a fost numit subsecretar al Congregației pentru Cauzele Sfinților (desprinsă din Congregația Riturilor). În 1979 îndeplinea funcțiunea de rector al Bisericii Românești a Mântuitorului din Roma, în Piazza delle Copelle. În 7 decembrie 1981, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea – acum sfânt al Bisericii Catolice -, l-a numit secretar al Congregației pentru Cauzele Sfinților. După puțin timp, la 6 ianuarie 1982, preotul Traian Crișan a primit consacrarea episcopală (ca titular de Drivastum), în biserica „San Pietro” din Roma, chiar prin mâinile Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea.
Deoarece Biserica Română Unită cu Roma, în 1948 a fost scoasă forțat în afara legii sub regimul comunist, consacrarea Episcopului Traian Crișan a fost condamnată de Ierarhia de atunci a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). La 11 ianuarie 1982, Sfântul Sinod al BOR a aprobat textul unei scrisori de protest către Papa Ioan Paul al II-lea, în care se argumenta că „această consacrare nu își are rostul din moment ce Biserica Greco-Catolică din România nu mai există”. Un moment semnificativ a fost data de 26 iunie 1983, când, la Detroit (SUA), din încredințarea Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, Arhiepiscopul Traian Crișan conferea consacrarea episcopală preotului Vasile Louis Pușcaș, primul Episcop al românilor greco-catolici din SUA.
Din motive de sănătate, Arhiepiscopul Traian Crișan, în 24 februarie 1990 s-a retras din funcțiunea de secretar al Congregației pentru Cauzele Sfinților. A trecut la Domnul la 6 noiembrie 1990, fiind înhumat în cimitirul „Campo Verano” din Roma, în cripta Congregației Surorilor Franciscane ale Neprihănitei Zămisliri din Lipari.
