Crezul de la Niceea, unitatea creștinilor, data Paștelui, aniversarea retragerii excomunicărilor reciproce, dar și provocările prezentului au inspirat principalele puncte ale Declarației comune semnate de patriarhul ecumenic Bartolomeu și papa Leon al XIV-lea sâmbătă, 29 noiembrie 2025, la Istanbul. Declarația condamnă folosirea religiei și a numelui lui Dumnezeu pentru a justifica violența.
Vă oferim aici Declarația comună, în traducerea noastră de lucru, semnată de papa Leon al XIV-lea și patriarhul ecumenic Bartolomeu sâmbătă, 29 noiembrie 2025, la sediul Patriarhiei ecumenice a Constantinopolului. Evenimentul a avut loc cu ocazia călătoriei apostolice a papei în Turcia și Liban.
Înainte de ceremonia semnării Declarației comune și a tradiționalului schimb de daruri, papa și patriarhul ecumenic au luat parte la o Doxologie oficiată în biserica ”Sfântul Gheorghe” din Fanar.
DECLARAȚIE COMUNĂ
”Preamăriți-l pe Domnul, pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui!” (Ps 107 [106], 1)
În preziua sărbătorii sfântului Andrei, cel dintâi chemat dintre apostoli, frate al apostolului Petru și patron al Patriarhiei ecumenice, noi, papa Leon al XIV-lea și patriarhul ecumenic Bartolomeu, îi mulțumim profund lui Dumnezeu, Tatăl nostru îndurător, pentru darul acestei întâlniri fraterne. Urmând exemplul veneraților noștri predecesori și îmbrățișând voința Domnului nostru Isus Cristos, continuăm să pășim cu fermă hotărâre pe calea dialogului, în iubire și adevăr (cf. Ef 4,15), către așteptata refacere a deplinei comuniuni între Bisericile noastre surori. Conștienți că unitatea creștină nu este doar rezultatul eforturilor omenești, ci un dar care vine de sus, îi îndemnăm pe toți membrii Bisericilor noastre – clerul, călugării, persoanele consacrate și credincioșii laici – să caute călduros împlinirea rugăciunii pe care Isus a înălțat-o către Tatăl: ”ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, pentru ca lumea să creadă” (In 17,21).
Marcarea celei de-a 1700-a aniversări a Primului Conciliu Ecumenic de la Niceea, sărbătorită în preziua întâlnirii noastre, a fost un moment de har extraordinar. Conciliul din Niceea care s-a ținut în Anul Domnului 325 a fost un eveniment providențial de unitate. Cu toate acestea, scopul comemorării acestui eveniment nu este simpla amintire a importanței istorice a Conciliului, ci de a ne mâna să fim în continuu deschiși față de același Spirit Sfânt care a vorbit prin [Conciliul de la] Niceea, în timp ce înfruntăm numeroasele provocări ale timpului nostru. Suntem profund recunoscători față de toți capii și delegații celorlalte Biserici și Comunități ecleziale care au binevoit să participe la acest eveniment. Pe lângă recunoașterea piedicilor care stăvilesc refacerea deplinei comuniuni între toți creștinii – obstacole pe care vrem să le abordăm pe calea dialogului teologic – trebuie să recunoaștem, de asemenea, că ceea ce ne leagă pe toți împreună este credința exprimată în Crezul de la Niceea. Aceasta este credința mântuitoare în persoana Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, homoousios [de aceeași ființă] cu Tatăl, care pentru noi și mântuirea noastră s-a întrupat și a locuit între noi, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat, a înviat a treia zi, s-a înălțat la cer, și iarăși va veni ca să-i judece pe cei vii și pe cei morți. Prin venirea Fiului lui Dumnezeu, noi am fost introduși în taina Sfintei Treimi – Tatăl și Fiul și Sfântul Spirit – și suntem invitați să devenim, în și prin persoana lui Cristos, fii ai Tatălui și împreună-moștenitori cu Cristos prin harul Sfântului Spirit. Întăriți de această mărturisire comună, putem înfrunta provocările noastre comune dând mărturie pentru credința exprimată la Niceea prin respect reciproc și putem lucra împreună la soluții concrete cu o speranță genuină.
Suntem convinși că marcarea acestei aniversări semnificative poate inspira noi și curajoși pași pe calea către unitate. Printre deciziile sale, Primul Conciliu de la Niceea a oferit, de asemenea, criteriile de urmat pentru a stabili data Paștelui, una comună pentru toți creștinii. Suntem recunoscători Providenței cerești că anul acesta întreaga lume creștină a celebrat Paștele în aceeași zi. Este dorința noastră comună continuarea procesului de explorare a unei soluții posibile pentru a celebra împreună în fiecare an Sărbătoarea sărbătorilor. Sperăm și ne rugăm ca toți creștinii, cu toată înțelepciunea și înțelegerea spirituală (Col 1,9) să se angajeze în demersul menit să ajungă la o celebrare comună a slăvitei Învieri a Domnului nostru Isus Cristos.
Anul acesta comemorăm, de asemenea, a 60-a aniversare a istoricei Declarații comune a veneraților noștri predecesori, papa Paul al VI-lea și patriarhul ecumenic Atenagora, care a pus capăt schimbului de excomunicări din 1054. Îi aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru că acest gest profetic a mânat Bisericile noastre să continue ”într-un spirit de încredere, stimă și caritate reciproce, acel dialog care le va conduce, cu ajutorul lui Dumnezeu, la a trăi din nou, pentru mai marele bine al sufletelor și pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu, în comuniunea deplină de credință, armonia frățească și viața sacramentală care exista între ele în decursul primului mileniu din viața Bisericii” (Declarația comună a papei Paul al VI-lea și a patriarhului ecumenic Athenagoras I pentru a lua din memoria și din mijlocul Bisericii sentințele de excomunicare din 1054, 7 decembrie 1965). În același timp, îi îndemnăm pe cei care sunt încă șovăitori față de orice formă de dialog să asculte ceea ce Spiritul spune Bisericilor (cf. Ap 2,29), ajutându-ne ca, în circumstanțele actuale ale istoriei, să prezentăm lumii o reînnoită mărturie de pace, reconciliere și unitate.
Convinși de importanța dialogului, ne exprimăm susținerea noastră continuă față de activitatea Comisiei mixte internaționale pentru Dialogul teologic dintre Biserica catolică și Biserica ortodoxă care, în faza actuală, analizează chestiuni considerate în istorie drept sursă de dezbinare. Pe lângă rolul de neînlocuit pe care dialogul teologic îl desfășoară în demersul de reapropiere între Bisericile noastre, recomandăm și celelalte componente necesare ale acestui proces, printre care se află contactele frățești, rugăciunea și activitatea comună în toate acele domenii în care cooperarea este deja posibilă. Îi îndemnăm cu căldură pe toți credincioșii Bisericilor noastre, în special clerul și teologii, să primească cu bucurie roadele dobândite până acum și să se angajeze pentru creșterea lor continuă.
Obiectivul unității creștinilor cuprinde scopul de a contribui de o manieră fundamentală și dătătoare de viață la pacea dintre toate popoarele. Împreună ne înălțăm cu fervoare glasurile noastre implorând darul dumnezeiesc al păcii asupra lumii noastre. În mod tragic, în multe regiuni, conflictele și violența continuă să distrugă viața atâtor persoane. Facem apel către cei care dețin răspunderea civilă și politică să facă tot ce le stă în putință ca să garanteze încetarea numaidecât a tragediei războiului și cerem tuturor persoanelor de bună voință să susțină rugămintea noastră stăruitoare.
În mod particular, respingem orice folosire a religiei și a numelui lui Dumnezeu pentru a justifica violența. Credem că un autentic dialog interreligios, departe de a fi o cauză de sincretism și de confuzie, este esențial pentru coexistența popoarelor care aparțin unor tradiții și culturi diferite. Comemorând a 60-a aniversare a declarației Nostra Ætate [a Conciliului Vatican II], îi îndemnăm pe toți bărbații și femeile de bună voință să lucreze împreună pentru a construi o lume mai justă și solidară și să aibă grijă de creația pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Numai în acest fel familia umană va reuși să depășească indiferența, dorința de dominare, lăcomia de profit și xenofobia.
Deși suntem profund alarmați de actuala situație internațională, noi nu ne pierdem speranța. Dumnezeu nu va abandona omenirea. Tatăl l-a trimis pe Fiul său unul-născut ca să ne mântuiască, iar Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, ni l-a dăruit pe Spiritul Sfânt ca să ne facă părtași la viața dumnezeiască, păstrând și ocrotind sacralitatea persoanei umane. Prin mijlocirea Spiritului Sfânt, noi știm și simțim că Dumnezeu este cu noi. De aceea, în rugăciunea noastră, îi încredințăm lui Dumnezeu pe toți oamenii, mai ales pe cei care sunt în nevoi, care suferă de foame, singurătate ori boală. Invocăm asupra fiecărui membru al familiei umane tot harul și binecuvântarea pentru ca ”inimile lor să fie mângâiate și, unite în iubire, să ajungă la toată bogăția plinătății înțelegerii, ca să cunoască misterul lui Dumnezeu” (Col 2,2), care este Domnul nostru Isus Cristos.
Din Fanar, 29 noiembrie 2025
