Evocare a Episcopului Iuliu Hossu, ca preot militar: prezentare de carte la Academia Română, filiala Cluj-Napoca
La sediul Academiei Române, filiala Cluj-Napoca – cu participarea Episcopilor greco-catolici Preasfinția Sa Claudiu Lucian Pop, Episcop de Cluj-Gherla, și Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a prof. univ. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și a acad. Doru Pamfil, președinte al Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, a Excelenței Sale Massimo Novali, Consulul onorific al Italiei la Cluj-Napoca -, a avut loc, în după-amiaza de 22 august 2025, prezentarea cărții „IULIU HOSSU – PREOT MILITAR ȘI EPISCOP AL MARII UNIRI. Contribuții documentare", lucrare a editorilor Ion Cîrja și pr. Gabriel Hoza, apariție recentă a Editurii clujene „Viața Creștină".
Evenimentul a fost organizat de Academia Română Filiala Cluj-Napoca, în parteneriat cu Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla și Consulatul Onorific al Italiei la Cluj-Napoca. Au participat numeroși invitați – distinse personalități ale mediului universitar și academic, ale Bisericilor Greco-Catolică și Ortodoxă – preoți, persoane consacrate, credincioși -, autorități civile. Din Biserica Greco-Catolică au fost de față și persoane consacrate: surori ale Congregației Maicii Domnului cu Maica Teodorina, superioara generală, surori Baziliene (OSBM). A fost reprezentată și Editura „Viața Creștină", de sora Daniela OSBM și pr. Daniel Avram, director. Starea vremii nu a permis desfășurarea evenimentului într-un spațiu larg și atunci tuturor celor interesați, care ar fi dorit să participe, li s-a oferit posibilitatea de a urmări prin transmisie live șirul alocuțiunilor.
Acad. Doru Pamfil, președinte al Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române a deschis programul – pe care, apoi, l-a moderat -, cu o prezentare a volumului și a Episcopului Iuliu Hossu, Arhiereul român unit cu Roma căruia îi este dedicat, nu doar actualul eveniment și volum, ci și întreg anul 2025 la nivel național în România.
* * *
Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcop Auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș a dat citire mesajului transmis de Preafericirea Sa Cardinal Lucian Mureșan, Întâistătătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică: „Preasfinția Voastră, Părinte Claudiu, Episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla, Excelențele Voastre, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și Doru Pamfil, președintele Academiei Române – filiala Cluj-Napoca, onorate oficialități, Excelențele Voastre Vasile Dîncu, europarlamentar, iubiți frați și surori în Cristos.
Cu sufletul plin de recunoștință evocăm astăzi personalitatea luminoasă a Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, fiu de seamă al Bisericii noastre greco-catolice și al poporului român. Lansarea volumului «Iuliu Hossu, preot militar și Episcop al Marii Uniri», realizată sub egida Academiei Române – filiala Cluj-Napoca, reprezintă nu doar o contribuție documentară prețioasă, ci și o fereastră deschisă către sufletul unui om care a trăit pentru credință, pentru neam și pentru adevăr. Așa cum l-a caracterizat Sfântul Părinte, Papa Leon al XIV-lea, pe 2 iunie 2025, în Capela Sixtină, Fericitul Cardinal Iuliu Hosu este, citez, «Un Apostol al speranței, păstor de suflete și martir al credinței în timpul cruntei persecuții comuniste din România».
Consider providențial faptul că evenimentul de astăzi, de la Cluj-Napoca, are loc în ziua în care Sfântul Părinte invită Biserica întreagă la post și rugăciune, cerând darul păcii pentru lumea întreagă.
Viața și mesajul Cardinalului Hossu, preot militar, în anii dramatici ai Primului Război Mondial, a însemnat susținere generoasă și ajutor concret pentru cei aflați în suferință. El, ca vestitor al Marii Uniri, a dat glas la Alba Iulia aspirațiilor legitime ale întregului popor român, iar apoi, ca preot și mărturisitor al credinței în temnițele comuniste, a dovedit că fidelitatea față de Cristos și față de Biserica Romei nu poate fi înfrântă de nicio prigoană. Într-o lume tulburată de diviziuni, de neîncredere și de lipsa speranței, figura Cardinalului Hossu ne arată că este posibil să rămânem liberi și demni, să iubim și să iertăm, să trăim în prietenie și în solidaritate. Moștenirea sa nu este doar una istorică, ci mai ales una pentru prezent și pentru viitorul nostru împreună. Pentru mine, aceste evocări au și o rezonanță personală profundă. Am avut harul de a-l întâlni pe Fericitul Iuliu Hossu în perioada domiciliului său forțat. Am putut astfel vedea cu ochii mei ceea ce înseamnă să fii cu adevărat un om a lui Dumnezeu. Iuliu Hossu ne lasă moștenire nu doar cuvântul rostit la Alba Iulia, ci mai ales mărturia sa vie pentru adevăr și pentru dreptate, conștient fiind că doar adevărul ne va face cu adevărat liberi.
Mulțumesc Academiei Române – filiala Cluj-Napoca, Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla și Consulatului Onorific al Italiei, și, în mod deosebit editorilor: d-lui prof. univ. dr. Ion Cârja și pr. Gabriel Hoza pentru această nobilă inițiativă de a descoperi și a pune în lumină un aspect mai puțin cunoscut, dar fundamental din viața tânărului preot Iuliu Hossu.
Invoc, prin mijlocirea Fericiților Episcopi martiri și a Preacuratei Fecioare Maria, binecuvântarea Domnului asupra celor de față și asupra tuturor celor care prin cercetare, prin cultură și credință păstrează vie memoria acestui mare Sfânt al Neamului și al Bisericii noastre."
Semnează: Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice din România.
* * *
Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, a rostit câteva gânduri, în calitate și de urmaș pe tronul episcopal al marelui Arhiereu Iuliu Hossu. A mulțumit pentru căldura cu care s-a simțit primit și a remarcat modul providențial în care, în această zi cerută de Papa Leon, ca una de post și rugăciune, „pentru a primi, a implora de la bunul Dumnezeu darul păcii", este evocată memoria „unui Episcop, a unui Cardinal, membru al Academiei Române, senator de drept, care, prin misiunea lui, iese cu mult dincolo de statura spirituală și fizică pe care noi ni le imaginăm pentru un Episcop".
În acest volum, a spus, „Iuliu Hossu, este într-o postură inedită: îl vedem ca și capelan militar, care e aproape de soldații români pe front, care cunoaște ororile războiului, care simte, vede, atinge suferința prin misiunea lui și prin toți soldații români pe care îi îngrijește. Și, mai mult, odată întors își continuă misiunea prin epistole, prin scrisori, și acei români care sunt prin spitale răniți, continuă să îi scrie, să îi ceară ajutorul". A continuat: „Cred că aici se întâlnește misiunea Bisericii, misiunea Academiei sau a societății civile, a instituțiilor din această țară și de pretutindeni". Iar acest punct de întâlnire constă în „a forma tinerele generații, oamenii cu care venim în contact, într-un spirit al păcii". A observat, citând dintr-o scrisoare adresată Episcopului Hossu, că acesta îi făcea pe soldați să se simtă acasă. „Deci, cumva, prezența lui Iuliu Hossu, prezența Bisericii, prezența noastră a tuturor, este menită să îi facă pe ceilalți să se simtă acasă, să simtă în noi frați și surori", adică „să aducem pacea în inimi și să alungăm semințele de război din sufletul nostru".
* * *
A urmat prof. univ. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care și-a exprimat bucuria pentru apariția editorială – „care continuă o tradiție a școlii de la Universitatea Babeș-Bolyai care cercetează istoria Bisericii Române Unite cu Roma". L-a prezentat pe Episcopul Iuliu Hossu ca pe un „apărător al drepturilor omului", membru al Academiei Române – împreună cu alți iluștri reprezentanți ai Bisericii Greco-Catolice, amintind nume de rezonanță precum Timotei Cipariu, Augustin Bunea, George Barițiu… L-a prezentat, totodată, ca Senator de drept, ca apărător al evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și, ca vrednic urmaș al înaintașilor săi ce au luptat pentru emanciparea națională a românilor și au apărat limba și cultura română de-a lungul întregii istorii a Bisericii lor, pe care a numit-o „o Biserică a neamului românesc".
În final, l-a prezentat pe Episcopul Iuliu Hossu ca vestitor al Marii Uniri: „Episcopul Iuliu Hosu a citit, cum știți, Declarația de Unire, dar lucrul, cred, și mai important, s-a îmbrățișat cu Episcopul Miron Cristea spunând următoarea frază memorabilă: «Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români»."
* * *
A vorbit în continuare prof. univ. Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române, care a subliniat iubirea Arhiereului Iuliu Hossu pentru oameni, relația sa cu oamenii fiind pusă în evidență prin volumul care cuprinde colecția de scrisori ale celor răniți pe front, soldați de orice confesiune, pe care Episcopul Iuliu Hossu îi vizitase în spitale, ca preot militar. Iar „percepția soldaților români de pe front era că întâlnesc nu doar capelanul, ci și un lider național". L-a prezentat pe marele Arhiereu ca exponent al Școlii Ardelene, „primul proiect al națiunii române. Primul proiect național este dat de Școala Ardeleană. Iar ceea ce spuneați, Preasfințite în introducere, că modul în care își concepea el viața prin acea triadă: Dumnezeu – Biserică – Neam, vine de acolo, vine de la Școala Ardeleană." A sugerat, ca soluție pentru societatea actuală, „întoarcerea la valorile creștine" – așa cum le ilustrează memoria ilustrului Arhiereu Iuliu Hossu, pe care l-a indicat ca exemplu de lider – „care a știut să fie un adevărat lider în fiecare din cele patru regimuri pe care le-a traversat: cel austro-ungar, cel românesc, cel ungar și cel comunist". S-a oprit și la activitatea politică a Episcopului Iuliu Hossu, la contribuția sa la pregătirea actului de la 1 Decembrie 1918. „Episcopul Iuliu Hossu a făcut o mobilizare extraordinară, cu îndemnul: «Haideți la Alba Iulia!» Și s-au dus."
* * *
A continuat conf. Ion Cârja, din partea editorilor volumului. A fost un cuvânt mai întâi de mulțumire pentru toate demersurile ce au făcut posibilă apariția lucrării. A oferit, totodată, o mărturie despre ceea ce l-a impresionat la Episcopul Iuliu Hossu din documentele și informațiile pe care le-a descoperit prin arhive, lucrând la acest volum. Fiindcă documentele studiate, a spus el, „sunt documente care pun în evidență, am spune, un capitol mai puțin cunoscut, un capitol cunoscut la modul mai general de publicul larg și chiar de specialiști din biografia viitorului Arhiereu și Cardinal – activitatea sa în cei trei ani, cât a fost în uniformă, preot, capelan militar și care precedă, așa cum au spus antevorbitorii mei, ascensiunea sa la episcopat."
* * *
S-a adresat auditoriului și prof. univ. Vasile Dîncu, europarlamentar, prezent la acest moment ce onorează o personalitate față de care are o profundă admirație. Spiritualitatea Fericitului cardinal Iuliu Hossu, prof. univ. Vasile Dîncu, în colaborare cu PS Claudiu și PS Cristian, a făcut-o cunoscută în acest „An național Iuliu Hossu" la sediul Parlamentului European din Bruxelles, în inima Uniunii Europene (v. aici). A observat: „Constatăm, dacă ne uităm, că în manualul de Istoria României, Iuliu Hossu nu este menționat, nu are o pagină, nu este menționat nici în manualele alternative… E ca și cum nu ar exista. Și atunci, încerc să reflectez asupra câtorva teme: Totuși, Iuliu Hossu este un erou al națiunii noastre, îl recunoaștem astăzi -, chiar dacă copiii noștri nu știu cine e Iuliu Hossu și asta este o mare problemă – și m-am întrebat ce trebuie să aibă un personaj, un erou, pentru ca să lupte cu istoria, sau cu scriitorii istoriei, încât să reziste, să rămână împotriva acestora. Și cred că există oameni, cum a fost Iuliu Hossu, care s-au impus în istorie, au silit istoria să îi recunoască, fără să se impună prin putere, prin crime, cum au făcut alții, și mai ales pentru că au rămas în inimile oamenilor. Și care ar fi câteva caracteristici din viața sa? Eu am citit și Memoriile cu atenție și am citit și scrisorile, pentru că, parcă îl auzeam pe bunicul meu care a fost în toate acele evenimente. Și am găsit câteva caracteristici și câteva lecții pentru copiii noștri de astăzi."
A enumerat: „Sacrificiul pentru o cauză", apoi, „Umanismul" – a fi apropiat de oameni. „Umanitatea, pentru un personaj politic, istoric, nu este o slăbiciune ci este forță". A treia: „A nu abdica de la crezul tău" – evocând modul în care, închis fiind, „Episcopul Iuliu Hossu refuză orice compromis." A spus: „Adevărați eroi nu sunt cei care câștigă întotdeauna, ci cei care nu renunță niciodată. Și lecția de astăzi, pentru copiii noștri, cred că este următoarea. Într-o lume a relativismului, fidelitatea față de principii devine mai prețioasă ca oricând." A patra caracteristică: „A avea viziune despre viitor. Iuliu Hossu le spunea soldaților: «Va învinge dreptatea!» Era un refren al speranței." A subliniat: „Trebuie să avem lideri care să poată rosti, să poată desena un viitor și să creadă în el, să ne ajute să credem în el, așa cum a făcut Iuliu Hossu".
„Și lecția de azi este că uneori victoria nu vine în timpul vieții, dar sacrificiul poate da roade pentru generațiile care vin. Concluzii: Iuliu Hosu nu este o mare personalitate istorică doar pentru că a citit Rezoluția Unirii. El este o personalitate mare a istoriei noastre pentru că s-a sacrificat, pentru că a iubit oamenii simpli, pentru că nu a abdicat de la crezul lui, pentru că a avut viziune, pentru că și-a cultivat memoria, pentru că a acceptat să facă politică și pentru că a refuzat războaiele mici și, sigur, pentru că a fost și un martir. De aceea m-am întrebat, până la urmă, cum se răzbună aceste personalități ale istoriei care au fost ignorate de cei care scriu istoria? Și pentru că istoria este uneori ingrată cu anumiți oameni, istoria a fost ingrată cu Iuliu Hossu, a încercat să îl reducă la tăcere, să îl închidă, să îl șteargă din memoria colectivă și, totuși, eroii cum este Iuliu Hossu nu se răzbună prin ură, nici prin resentiment, ei se răzbună prin permanență. Se răzbună prin faptul că rămân în inimile oamenilor simpli, în scrisorile de recunoștință, în cuvintele de la Alba Iulia care au devenit realitate istorică, în memoria Bisericii, sigur, și în memoria națiunii noastre. Cred că Iuliu Hossu s-a răzbunat pe istorie prin credința lui și răzbunarea lui este cea mai frumoasă dintre toate. Răzbunarea lui Iuliu Hossu pe istoria care l-a ignorat sau l-a izgonit este memoria noastră de astăzi."
* * *
A încheiat pr. Gabriel Hoza, editor al volumului, de asemenea mulțumind și oferind propria mărturie cu privire la realizarea cărții. A subliniat un aspect semnificativ, câteva „linii călăuzitoare" în viața și activitatea vrednicului Arhiereu: „Am constatat citind aceste scrisori (ale soldaților răniți pe front) că, înainte de toate, (Iuliu Hossu) și-a dorit să fie preot. Nu și-a dorit să fie, în primul rând, Episcop, nu și-a dorit să fie om politic, eu așa îl percep: că și-a dorit înainte de toate să fie preot. Iar acolo, pe front, îi îndemna pe acei soldați să se spovedească, să se împărtășească. Și avem dovezile în aceste scrisori în care i se dau răspunsuri."
A urmat o agapă fraternă la care discuțiile despre Fericitul Cardinal Iuliu Hossu au continuat.
Personalitatea sa a format oameni, și atinge și azi suflete, credința sa inspiră curaj și tărie în credință, virtuțile vieții sale fac să răsară în inimi, și azi, virtuți. De aceea, prin tot ce ceea ce memoria sa prilejuiește și în acest An național Cardinal Iuliu Hossu – 2025, în anii ce i-au precedat și în anii ce vor veni, se cuvine ca primul gând de gratitudine să fie îndreptat spre Fericitul Arhiereu român unit cu Roma, Iuliu Hossu, cel încununat azi cu lumină. Apoi, mulțumiri se cuvin tuturor celor care -, din sfera politică, academică, universitară, din rândul populației civile de toate categoriile sociale, din cel al credincioșilor de orice religie și confesiune -, îi cinstesc amintirea și-i imită virtuțile și credința și iubirea.
