A fost publicată joi, 9 octombrie 2025, prima exortație apostolică a papei Leon al XIV-lea, o operă începută de predecesorul său, Francisc, despre slujirea adusă celor săraci. Papa denunță economia care ucide, lipsa de echitate, violențele împotriva femeii, malnutriția și urgența educativă. Pontiful își însușește apelul lui Bergoglio în favoarea migranților, iar celor care au credință le cere să-și înalțe vocea și să denunțe, căci ”structurile injustiției trebuie distruse prin forța binelui”.
”Dilexi te” - ”Eu te-am iubit” (Ap 3,9). Iubirea lui Cristos care se face trup în iubirea față de cei săraci, înțeleasă ca îngrijire a celor bolnavi, luptă împotriva formelor de sclavie, apărare a femeilor victimă a violențelor, dreptul la educație, însoțire a migranților, pomană și echitate.
Leon al XIV-lea a semnat prima sa exortație apostolică, un document de 121 de puncte care relansează magisteriul Bisericii în privința celor săraci din ultimii o sută cincizeci de ani. Prin acest document, semnat pe 4 octombrie a.c., în comemorarea liturgică a sfântului Francisc din Assisi, pontiful din Ordinul augustinian se încadrează în orizontul predecesorilor săi: Ioan al XXIII-lea cu ”Mater et Magistra”, Paul al VI-lea cu ”Populorum progressio”, Ioan Paul al II-lea care a consolidat ”relația preferențială a Bisericii cu cei săraci”, Benedict al XVI-lea cu ”Caritas in veritate” și Francisc care a făcut din grija pentru și cu cei săraci unul din stâlpii pontificatului său.
Exortația a fost publicată în traducere oficială în mai multe limbi de Sala de presă a Sfântului Scaun, care a organizat în aceeași o zi o conferință de presă pentru prezentarea documentului magisterial.
Scrisoare a papei Leon pentru însoțirea exortației
În ziua publicării documentului, papa Leon al XIV-lea a transmis episcopilor o scurtă scrisoare care însoțește prima exortație apostolică a pontificatului său. ”Dragă frate în Cristos”, scrie papa în limba engleză, ”îți scriu cu o mare bucurie, urmând practica începută de papa Francisc în urmă cu peste zece ani, care implică întregul Colegiu episcopal în momentele importante ale magisteriului papal. Fie ca Dilexi te să ajute Biserica să-i slujească pe săraci și să-i apropie pe săraci de Cristos”.
Un document început de papa Francisc și relansat de papa Leon
Chiar papa Francisc a început înainte de a muri documentul despre această exortație apostolică. După cum a fost cu ”Lumen fidei” a lui Benedict al XVI-lea în 2013, și de această dată succesorul este cel care duce la capăt lucrarea, care reprezintă o continuare a ultimei enciclice a papei de origine argentiniană despre Inima lui Isus, ”Dilexit nos”. Pentru că strânsă este ”legătura” dintre iubirea de Dumnezeu și iubirea de săraci: prin intermediul lor, afirmă papa Leon, ”Dumnezeu are încă ceva să ne spună”.
Pe chipul rănit al celor săraci aflăm întipărită suferința celor nevinovați (nr. 9)
”Fețele” sărăciei
Numeroase sunt punctele de inspirație pentru activitate și reflecție în exortația lui Robert Francis Prevost care analizează așa-numitele ”fețe” ale sărăciei. Sărăcia ”celui care nu are mijloace de întreținere materială”, a ”celui care este marginalizat social”, sărăcia ”morală, spirituală și culturală” (nr. 9). Apoi, noile și numeroasele forme de sărăcie ”mai subtile și periculoase” (nr. 10) care merg la pas cu regulile economice care au dus la creșterea bogăției, dar nu și a echității.
Lipsa de echitate este rădăcina relelor sociale (nr. 94)
Economia care ucide și cultura care rebutează
Din acest punct de vedere, Leon al XIV-lea salută ”favorabil” faptul că ”Națiunile Unite au pus înfrângerea sărăciei printre obiectivele mileniului”. Drumul, cu toate acestea, este lung, mai ales într-o epocă în care există ”dictatura unei economii care ucide” (nr. 92) și persistă o cultură a rebutării care ”tolerează cu indiferență faptul că milioane de persoane mor de foame ori supraviețuiesc în condiții nedemne pentru ființa umană” (nr. 11).
În realitate, drepturile omului nu sunt egale pentru toți (nr. 94).
Papa cere, în acest sens, ”o transformare de mentalitate” pentru ca demnitatea oricărei persoane umane să fie ”respectată acum, nu mâine”.
Primirea migranților
Leon al XIV-lea dedică migrațiilor un spațiu amplu, pornind de la imaginea lui Alan Kurdi, copilul sirian a cărui fotografie pe plajă a făcut înconjurul lumii. Din nefericire, notează pontiful, ”fapte de acest fel devin din ce în ce mai irelevante, asemenea unor știri marginale” (nr. 11). În același timp, papa amintește activitatea Bisericii față de migranți.
Ca o mamă, Biserica merge împreună cu cei care merg. Acolo unde lumea vede amenințări, ea vede fii; unde se construiesc ziduri, ea construiește punți... Știe că în orice migrant respins Cristos însuși este cel care bate la ușile comunității (nr. 75).
În chestiunea migranților, Robert Prevost își însușește cunoscutele patru verbe ale papei Francisc: a primi, a ocroti, a promova, a integra. Tot de la Francisc, papa preia definiția celor săraci drept ”învățători ai Evangheliei”.
A-i sluji pe cei săraci nu este un gest de făcut de sus în jos, ci o întâlnire între egali (nr. 79)
Ideologii, politici derutante și indiferență
Succesorul lui Petru prezintă drept ”de două ori sărace” acele femei care suferă din cauza ”excluziunii, relelor tratamente și violenței” (nr. 12). Trasează, apoi, o reflecție profundă despre cauzele sărăciei: ”Cei săraci nu există din întâmplare ori dintr-un destin orb și amar. Cu atât mai puțin sărăcia, pentru cea mai mare parte dintre ei, nu este o alegere. Cu toate acestea, mai este cineva care îndrăznește să o spună, arătând orbire și cruzime” (nr. 14). Uneori, chiar creștinii se lasă ”molipsiți de atitudini marcate de ideologii mundane ori de orientări politice și economice care duc la generalizări injuste și la concluzii derutante”. Unii cred că ”numai guvernul ar trebui să aibă grijă de ei sau că ar fi mai bine să-i lase în mizerie, învățându-i mai degrabă să muncească” (nr. 114). Un simptom al acestei realități este faptul că pomana este rareori practicată și deseori disprețuită (nr. 115). ”Ca și creștini”, îndeamnă pontiful, ”să nu renunțăm la a da de pomană”.
Avem nevoie să ne exercităm în a da de pomană ca să atingem trupul suferind al celor săraci (nr. 119).
În unele grupuri creștine, observă mai departe papa Leon, lipsește de-a binelea angajarea pentru cei mai dezavantajați (nr. 112). Atenție, este avertismentul său, ”pentru că există o legătură inseparabilă între credința noastră și cei săraci” (nr. 36). Riscul este ”dizolvarea” ori ”mundanitatea spirituală” (nr. 113).
Mărturia sfinților, fericiților și a Ordinelor călugărești
Cei care contrabalansează această indiferență sunt sfinții, fericiții ori misionarii. Papa îl citează pe sfântul Francisc din Assisi, pe Maica Tereza, pe mulți alții și pe sfântul Augustin, care spune: ”Cine spune că-l iubește pe Dumnezeu și nu-i este milă de cei nevoiași minte” (nr. 45). Apoi, amintește activitatea ordinelor călugărești pentru cei bolnavi, pentru primirea orfanilor, văduvelor și cerșetorilor, pentru eliberarea celor care au ajuns victime ale sclaviei.
Tradiția acestor Ordine nu s-a încheiat. Dimpotrivă, a inspirat noi forme de acțiune în fața sclaviilor moderne: traficul cu ființe umane, munca forțată, exploatarea sexuală, diferitele forme de dependență. Caritatea creștină, atunci când se întruchipează, devine eliberatoare (nr. 61).
O ”voce” care trezește și denunță
În exortația sa, pontiful subliniază importanța educației acordată celor săraci, spunând că este ”o datorie, nu o favoare”. Face referințe la mișcările populare, conduse de lideri care, ”de numeroase ori, sunt suspectați și chiar persecutați” (nr. 80) și, în fine, se adresează întregului popor al lui Dumnezeu pentru a-i cere ”să facă auzită, chiar dacă în forme diferite, o voce care să trezească, să denunțe și să se expună chiar cu prețul de a părea ridicoli”.
Structurile de injustiție trebuie reconstruite și distruse prin forța binelui (nr. 97). Este necesar ca ”toți să ne lăsăm evanghelizați de cei săraci” (nr. 102), îndeamnă papa Leon al XIV-lea, având convingerea că ei nu sunt ”o problemă socială”, dar ”centrul însuși al Bisericii” (nr. 111).
