Reflecția asupra modului în care învierea lui Cristos poate vindeca una dintre bolile timpului nostru: tristețea, invazivă și răspândită, care însoțește zilele multor oameni, s-a aflat în centrul catehezei audienței generale de miercuri, 22 octombrie a.c., din Piața San Pietro. La audiență au participat și pelerini din România, însoțiți de episcopul romano-catolic de Oradea, PS László Böcskei.
Definind tristețea "un sentiment de precaritate, uneori de disperare profundă, care invadează spațiul interior și pare să prevaleze asupra oricărui impuls de bucurie", pontiful a spus: "Învierea lui Isus Cristos este un eveniment asupra căruia nu încetăm niciodată să contemplăm și să medităm, iar cu cât ne adâncim mai mult în el, cu atât suntem mai cuprinși de uimire, atrași ca de o lumină care este în același timp insuportabilă și fascinantă. A fost o explozie de viață și bucurie care a schimbat sensul realității în sine, de la negativ la pozitiv. Totuși, aceasta nu s-a întâmplat într-un mod spectaculos sau violent, ci mai degrabă într-un mod blând, ascuns, chiar umil".
Atrăgând atenția asupra efectelor nefaste ale tristeții "care jefuiește viața de sens și vigoare, făcând-o să semene cu o călătorie fără direcție sau sens", pontiful a explicat:
"Această experiență foarte actuală ne amintește de celebra istorisire din Evanghelia lui Luca (24, 13-29) despre cei doi ucenici din Emaus. Dezamăgiți și descurajați, ei părăsesc Ierusalimul, lăsând în urmă speranțele lor în Isus, care a fost răstignit și îngropat. În primele sale rânduri, acest episod arată un model al tristeții umane: sfârșitul scopului în care s-a investit atâta energie, distrugerea a ceea ce părea a fi esența vieții.
Speranța s-a risipit, dezolarea a cuprins inimile. Totul s-a prăbușit într-un timp foarte scurt, între vineri și sâmbătă, într-o succesiune dramatică de evenimente". "Paradoxul" – a continuat – "este cu adevărat emblematic: această călătorie tristă a înfrângerii și a revenirii la normalitate are loc în aceeași zi cu victoria luminii, a Paștelui, care s-a împlinit pe deplin. Cei doi bărbați întorc spatele Golgotei, scenei teribile a crucii care încă le este imprimată în ochi și în inimă. Totul pare pierdut. Trebuie să se întoarcă la viața lor de dinainte, ducând o viață discretă, cu speranța de a nu fi recunoscuți".
Oprindu-se asupra momentului în care un călător se alătură celor doi ucenici, papa Leon a observat că deși călătorul care se alătură celor doi ucenici este Isus cel înviat, ei nu-l recunosc. "Tristețea" – scrie pontiful – "le întunecă privirea, ștergând promisiunea pe care Maestrul o făcuse de mai multe ori: că va fi ucis și că în a treia zi va învia. Străinul se apropie și arată interes pentru ceea ce spun ei. Textul relatează că cei doi stăteau nemișcați, cu chipul întristat (Lc 24,17). Adjectivul grecesc folosit descrie o tristețe completă. Paralizia sufletelor lor este evidentă pe fețele lor".
Observând că Isus îi ascultă, "permițându-le să-și exprime dezamăgirea", papa Leon amintește totodată faptul că Isus, "cu mare franchețe, îi mustră pentru că sunt neînțelepți și înceți la inimă, încât nu cred tot ce au spus profeții (v. 25) și, prin Scripturi, le arată că Cristos trebuia să sufere, să moară și să învie". "Căldura speranței" – a mai spus – "se reaprinde în inimile celor doi ucenici și apoi, pe măsură ce se lasă seara și ajung la destinație, îl invită pe misteriosul lor tovarăș de călătorie să rămână cu ei".
Analizând scena, papa Leon amintește că Isus cel înviat acceptă și se așază la masă cu ei. Apoi, când ia pâinea, o frânge și le-o oferă, cei doi ucenici îl recunosc... dar el dispare imediat din fața lor (vv. 30-31). "Gestul frângerii pâinii" – a precizat pontiful – "redeschide ochii inimii, luminând din nou viziunea întunecată de disperare. Și atunci totul devine clar: călătoria împărtășită, cuvântul tandru și puternic, lumina adevărului... Bucuria se reaprinde imediat, energia curge din nou în membrele lor obosite, iar memoria lor revine la recunoștință. Și cei doi se grăbesc să se întoarcă la Ierusalim pentru a le povesti totul celorlalți".
