«Spiritul declarației "Nostra Aetate" continuă să lumineze calea Bisericii. El recunoaște că toate religiile pot reflecta "o rază din adevărul care luminează pe toți oamenii" (n. 2) și caută răspunsuri la marile mistere ale existenței umane, astfel încât dialogul trebuie să fie nu numai intelectual, ci și profund spiritual.»
Astfel a evidențiat papa Leon la cateheza audienței generale de miercuri, 29 octombrie, din Piața San Pietro, dedicată dialogului interreligios și, implicit, Declarației conciliare despre relațiile Bisericii cu religiile necreștine. Pontiful a amintit că documentul "îi îndeamnă pe toți catolicii – episcopi, clerici, persoane consacrate și credincioși laici – să se angajeze sincer în dialog și colaborare cu adepții altor religii, recunoscând și promovând tot ceea ce este bun, adevărat și sfânt în tradițiile lor".
Pornind de la relatarea dialogului dintre Isus și femeia samariteană, relatat în Evanghelia după sfântul Ioan, capitolul 4, papa Leon a explicat că "această întâlnire revelează esența dialogului religios autentic: un schimb care are loc atunci când oamenii se deschid unii altora cu sinceritate, ascultare atentă și îmbogățire reciprocă ". "Este un dialog născut din sete: setea lui Dumnezeu pentru inima omului și setea omenirii pentru Dumnezeu" – a continuat, obsercvând că "la fântâna din Sicar, Isus depășește barierele culturii, genului și religiei", deoarece "El o invită pe femeia samariteană la o nouă înțelegere a cultului, care nu se limitează la un loc anume – 'nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim' – ci se realizează în Spirit și adevăr". "Acest moment" – a mai spus – "surprinde esența dialogului interreligios: descoperirea prezenței lui Dumnezeu dincolo de toate granițele și îndemnul de a-L căuta împreună cu reverență și umilință".
Amintind că, în urmă cu 60 de ani, pe 28 octombrie 1965, Conciliul Vatican al II-lea, odată cu promulgarea Declarației "Nostra Aetate", "a deschis un nou orizont de întâlnire, respect și ospitalitate spirituală", pontiful a subliniat că acest "document luminos ne învață să îi întâlnim pe adepții altor religii nu ca pe niște străini, ci ca pe niște tovarăși de drum pe calea adevărului; să respectăm diferențele afirmând umanitatea noastră comună; și să discernem, în fiecare căutare religioasă sinceră, o reflectare a singurului Mister divin care îmbrățișează întreaga creație".
"Nu trebuie uitat" – a evidențiat – "că prima orientare a Declarației "Nostra Aetate" a fost către lumea evreiască, cu care sfântul Ioan al XXIII-lea intenționa să restabilească relația inițială. Pentru prima dată în istoria Bisericii, urma să prindă contur un tratat doctrinar despre rădăcinile evreiești ale creștinismului, reprezentând un punct fără întoarcere la nivel biblic și teologic", după cum se afirmă la punctul 4 al Documentului "Nostra Aetate", unde se spune: "Poporul Noului Testament este legat spiritual de descendența lui Avraam. Biserica lui Cristos recunoaște că începuturile credinței și ale alegerii sale se găsesc deja, conform misterului divin al mântuirii, în patriarhi, în Moise și în profeți" (NA, 4). Astfel Biserica, "conștientă de moștenirea pe care o împărtășește cu evreii și mișcată nu de motive politice, ci de caritatea evanghelică, deplânge ura, persecuțiile și toate manifestările de antisemitism îndreptate împotriva evreilor în orice moment și de către oricine” (ibid.). De atunci, toți predecesorii mei au condamnat antisemitismul în termeni clari. Așadar, și eu confirm că Biserica nu tolerează antisemitismul și îl combate însăși pe baza Evangheliei".
"Astăzi" – a mai spus – "putem privi cu recunoștință tot ceea ce s-a realizat în dialogul iudeo-catolic în aceste șase decenii. Acest lucru nu se datorează numai efortului uman, ci și ajutorului Dumnezeului nostru care, conform credinței creștine, este El însuși dialogul. Nu putem nega că au existat și neînțelegeri, dificultăți și conflicte în această perioadă, dar acestea nu au împiedicat niciodată continuarea dialogului. Chiar și astăzi, nu trebuie să permitem ca circumstanțele politice și nedreptățile unora să ne distragă de la prietenie, mai ales că am realizat atât de multe până acum".
La finalul audienței generale, pontiful a adresat obișnuitul salut vârstnicilor, celor bolnavi, tinerilor și cuplurilor de șoți de curând căsătoriți.
