Cu ocazia solemnităţii, repropunem câteva reflecţii ale pontifilor. Un itinerariu marian care se leagă de dogma proclamată de Papa Pius al IX-lea.
În timpul Adventului, solemnitatea Neprihănitei Zămisliri invită în fiecare an Biserica să-şi îndrepte privirea către Maria. Contextul istoric al acestei sărbători datează din secolul al XIX-lea. Pe 8 decembrie 1854, Papa Pius al IX-lea a proclamat această dogmă a credinţei catolice. "Doctrina care susţine că Preasfânta Fecioară Maria, în prima clipă a zămislirii sale, printr-un har şi un privilegiu singular acordat de Dumnezeu Atotputernic, având în vedere meritele lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost păstrată neatinsă de orice pată a păcatului originar - se arată în constituţia apostolică Ineffabilis Deus - a fost revelată de Dumnezeu şi, prin urmare, trebuie să fie crezută ferm şi inviolabil de toţi credincioşii". Trei ani mai târziu, în 1857, pontiful a binecuvântat şi a inaugurat monumentul Neprihănitei Zămisliri din Piazza di Spagna.
Maria imună faţă de păcatul originar
La cincizeci de ani de la publicarea bulei Ineffabilis Deus, Papa Pius al X-lea a amintit în scrisoarea enciclică Ad diem illum laetissimum că Pius al IX-lea "a declarat şi a proclamat ca revelaţie divină, prin autoritatea magisteriului apostolic, că Maria a fost, din prima clipă a zămislirii sale, total imună faţă de păcatul originar". "Dacă popoarele cred şi mărturisesc că Fecioara Maria a fost păzită de orice contaminare - continuă documentul - atunci este necesar să admită păcatul originar, reabilitarea omenirii realizată de Isus Cristos, Evanghelia, Biserica şi, în final, însăşi legea suferinţei".
Neprihănita Zămislire şi Ridicarea la cer
Pius al XII-lea, în constituţia apostolică Munificentissimus Deus (1950), defineşte că "Neprihănita Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară Maria, după ce şi-a încheiat cursul vieţii pământeşti, a fost ridicată cu trupul şi sufletul la slava cerească". Această dogmă a Ridicării la cer - a cărei solemnitate este sărbătorită pe 15 august - este strâns legată de cea a Neprihănitei Zămisliri. "Ea, printr-un privilegiu cu totul singular - afirmă constituţia apostolică din 1950 - a biruit păcatul prin Neprihănita sa Zămislire; prin urmare, nu a fost supusă legii rămânerii în stricăciunea mormântului şi nici nu a trebuit să aştepte răscumpărarea trupului său până la sfârşitul lumii".
Ioan al XXIII-lea şi trandafirii oferiţi Fecioarei
În 1958, Papa Ioan al XXIII-lea s-a dus în Piazza di Spagna şi a aşezat un coş cu trandafiri albi la poalele monumentului dedicat Fecioarei. Acesta a fost un obicei reînnoit de succesorii săi. Papa Ioan al XXIII-lea, la sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, pe 8 decembrie 1960, a subliniat că Maria Neprihănită este luceafărul care risipeşte "întunericul nopţii întunecate".
Doctrina catolică referitoare la Neprihănita Zămislire a Mariei şi la preamărirea splendorilor sale este familiară fiecărui bun creştin: deliciu şi încântare pentru cele mai nobile suflete. Este în liturgie, este în vocile părinţilor Bisericii, este în suspinele neliniştite ale atâtor inimi care doresc să o onoreze...
Promisiunea lui Paul al VI-lea
La prima aniversare a încheierii Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, Papa Paul al VI-lea a subliniat în omilia sa din timpul Liturghiei din solemnitatea din 8 decembrie 1966, că Neprihănita Zămislire este "misterul privilegiului, misterul unicităţii, misterul perfecţiunii Preasfintei Maria". "Maria, singura creatură umană, care prin plan divin (câtă înţelepciune, câtă iubire conţine!), în virtutea meritelor lui Cristos, singurul izvor al mântuirii noastre, a fost ferită de orice imperfecţiune". Cuvintele Papei Montini sunt apoi legate în aceeaşi zi, la Angelus, de o promisiune.
De data aceasta este o promisiune pe care trebuie să o oferim Fecioarei Maria prin Angelus-ul nostru: aceea de a reînvia devoţiunea noastră faţă de ea, ca Maică a lui Cristos şi Maică a noastră, conform criteriilor teologice ale Conciliului.
Criterii care atribuie Mariei "un loc de excepţie, în doctrină şi în evlavie, conform planului Răscumpărării, şi anume cristologic şi ecleziologic".
Ioan Paul al II-lea şi încredinţarea Bisericii Mariei
În 1978, la începutul slujirii sale episcopale pe scaunul Sfântului Petru, Papa Ioan Paul al II-lea a încredinţat Biserica într-un mod special Mariei. La Angelus din 8 decembrie a acelui an, cuvintele Papei Wojtyła despre Neprihănita Zămislire se împletesc cu viaţa lui Isus.
Cristos, care este arhitectul vieţii divine, adică al harului în fiecare om, prin răscumpărarea pe care a realizat-o, trebuie să fie deosebit de generos cu Mama sa... Această generozitate a Fiului faţă de Mama sa datează din primul moment al existenţei sale. Se numeşte Neprihănita Zămislire.
Benedict al XVI-lea şi adevărurile de credinţă în Neprihănita Zămislire
Misterul Neprihănitei Zămisliri a Mariei - a explicat Papa Benedict al XVI-lea la Angelus din 8 decembrie 2008 - ne aminteşte de două adevăruri fundamentale ale credinţei noastre.
În primul rând, păcatul originar, şi apoi victoria asupra lui prin harul lui Cristos, o victorie care străluceşte sublim în Maria Preasfântă. Existenţa a ceea ce Biserica numeşte "păcat originar" este, din păcate, covârşitor de evidentă dacă privim pur şi simplu în jurul nostru şi, în primul rând, în noi înşine. (...) Dragi prieteni, în Maria Neprihănită, contemplăm reflexia Frumuseţii care mântuieşte lumea: frumuseţea lui Dumnezeu care străluceşte pe faţa lui Cristos. În Maria, această frumuseţe este complet pură, umilă, lipsită de orice mândrie şi prezumţie.
Francisc şi mulţumirea adusă Fecioarei
Pe 8 decembrie 2015, Papa Francisc a deschis Anul Sfânt Extraordinar al Milostivirii, celebrat cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a Conciliului al II-lea din Vatican. În timpul actului de venerare a Neprihănitei Zămisliri în Piazza di Spagna, pe 8 decembrie a acelui an, s-a înălţat mulţumirea adusă Mariei.
Îţi mulţumim, Mamă Neprihănită,
pentru că în acest drum al reconcilierii
nu ne faci să mergem singuri, ci ne însoţeşti,
eşti aproape de noi şi ne susţii în fiecare dificultate.
Fii binecuvântată, acum şi întotdeauna, Mamă.
Leon al XIV-lea şi drumul Mariei
Pe 8 decembrie, la ora 16.00, Papa Leon al XIV-lea s-a oprit în rugăciune la poalele coloanei pe care se află statuia Fecioarei. În omilia sa din timpul Liturghiei din 12 octombrie, care marchează Jubileul Spiritualităţii Mariane, a subliniat că "drumul Mariei este în urma lui Isus, iar cel al lui Isus este faţă de fiecare fiinţă umană".
Afectul faţă de Maria din Nazaret ne face, împreună cu ea, discipoli ai lui Isus, ne învaţă să ne întoarcem la el, să medităm şi să conectăm evenimentele vieţii în care Cel Înviat încă ne vizitează şi ne cheamă.
În Maria, Tota pulchra, omul poate contempla reflexia frumuseţii. O Frumuseţe care mântuieşte lumea.
Amedeo Lomonaco
(După Vatican News, 7 decembrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
