Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


9 - = 5
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

O nouă paradigmă îi conduce pe creştini la Sinodul dedicat familiei

 
O nouă paradigmă îi conduce pe creştini la Sinodul dedicat familiei
  • 10 Iul 2014
  • 2175
De Maurizio Calipari

Acum este timpul de a lucra cu mai multă angajare. După ce a fost publicat Instrumentum laboris (IL) al apropiatului Sinod despre familie, este şi mai mult timp de reflecţie, de aprofundare şi de rugăciune. Pentru ca această a doua fază de pregătire a adunării sinodale să nu se transforme într-o aşteptare sterilă, ci să folosească pentru a înţelege ce reînnoire vrea să facă Biserica, "ad intra" şi "ad extra", pentru a vesti lumii cu francheţe Evanghelia iubirii conjugale şi a familiei, şi mai mult în faţa provocărilor inedite şi angajante care, în diferitele zone culturale şi sociale ale planetei, cer răspunsuri coerente. Însă a vorbi despre reînnoire înseamnă, prin definiţie, a face referinţă la vreo noutate şi, în acest caz, la eventualele noutăţi conţinute în IL, capabile încă de pe acum să orienteze drumul celor care, catolici sau nu, îndrăgesc destinele familiei. Aşadar, ce noutăţi importante apar din paginile lui IL?

Fundamentul teologic. Din punct de vedere teologic, în pofida aşteptărilor unei părţi a opiniei publice şi ale anumitor media mereu în căutare de senzaţionalisme, nu pare că din document (partea I) apar noutăţi de conţinut demne de evidenţiat. Cu alte cuvinte, nu rezultă schimbată învăţătura catolică post-conciliară referitoare la căsătorie şi familie, deşi sunt evidenţiate teme (de exemplu, legea morală naturală) care au nevoie de o reflecţie reactualizatoare.

Abordarea pastorală. IL (partea a II-a şi a III-a) dă amplă şi sinceră primire multelor noi provocări care astăzi au impact asupra realităţii conjugale şi asupra familiei, numind cu sinceritate problemele pe nume, în căutarea de soluţii pastorale împărtăşite. Dar şi aici - luând în considerare că istoria umană, înaintând, pune noi problematici - suflul de fond pentru o pastoraţie eficace a familiei rămâne aceea atât de promovată şi recomandată de Conciliul al II-lea din Vatican. Şi din această perspectivă, deci, nu par să existe răsturnări substanţiale.

O nouă perspectivă. Dar, atunci, unde este noutatea? Dacă privim bine, IL în globalitatea sa indică un drum într-adevăr nou. Este vorba despre perspectivă "milostivirii", a milostivirii lui Dumnezeu, încontinuu vestită şi mărturisită de Papa Francisc. Milostivirea lui Dumnezeu pe care Biserica o experimentează încontinuu asupra sa şi pe care, cu recunoştinţă, este chemată s-o lase să transpară pe faţa sa şi în gesturile sale. Acest Sinod - a amintit monseniorul Bruno Forte - va trebui să dea o imagine a Bisericii ca "Mamă angajată să dea naştere, să însoţească şi să susţină pe toţi fiii lui Dumnezeu, nimeni nu este exclus, făcându-se pentru fiecare dintre ei faţă a milostivirii infinite a inimii divine". Aşadar, în chemarea de a vesti astăzi Evanghelia familiei se reporneşte de aici, se reporneşte de la milostivirea divină primită, care devine şi model şi metodă pastorală, aşa cum aminteşte premisa din IL: "Acest accent pe milostivire a trezit un impact relevant şi asupra problemelor referitoare la căsătorie şi familie, deoarece, departe orice moralism, confirmă şi deschide orizonturi în viaţa creştină, orice limită s-ar fi experimentat şi orice păcat s-ar fi comis. Milostivirea lui Dumnezeu deschide la convertirea continuă şi la renaşterea continuă".

O noutate în noutate. În acest moment cineva va spune: dar ce noutate e asta? Biserica încă de la începuturile sale a vestit mereu milostivirea lui Dumnezeu! Desigur că da. Însă IL merge mai departe, propunând o inversare a priorităţii în etapele "tradiţionale" ale evanghelizării. O privire compătimitoare şi înţelegătoare "este aceea care permite Bisericii să însoţească familiile aşa cum sunt în realitate şi să pornească de aici să vestească Evanghelia familiei după necesităţile lor specifice" (IL 31). Aceste cuvinte schiţează o abordare evanghelizatoare complet nouă. Milostivirea care "însoţeşte" vine înainte de orice altă acţiune. Pentru că îl face să se simtă iubit pe cel care se află în dificultate, pentru că deschide inima sa şi îl dispune la ascultare. Numai după aceea se va putea vesti Evanghelia familiei cu conţinuturile sale doctrinale şi, progresiv, exigenţele morale care rezultă. Şi în faţa inevitabilelor incoerenţe şi căderi pe care fiecare le poate experimenta, tot milostivirea lui Dumnezeu, transpărând de pe faţa Bisericii, ne va ridica şi ne va pune din nou în mişcare. "Milostivirea, indulgenţa, iertarea greşelilor - a spus Papa Francisc - nu este ceva devoţional, intim, un paliativ spiritual, un soi de untdelemn care ne ajută să fim mai suavi. Nu! Este profeţia unei lumi noi", este profeţia - probabil singura - care poate să îngrijească multele răni ale iubirii conjugale şi ale familiilor aflate în dificultate.

(După agenţia SIR, 9 iulie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


Sursa:www.ercis.ro