Moment important pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
În cadrul celebrării de astăzi din Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj, Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a anunțat intenția de a convoca Adunarea Arhiepiscopală Majoră a Bisericii noastre.
Acest demers exprimă dorința unei reflecții comune asupra vieții și misiunii Bisericii, reunind episcopi, clerici, persoane consacrate și credincioși laici într-un proces de discernământ, dialog și responsabilitate împărtășită pentru viitorul comunităților noastre.
În spirit de comuniune și ascultare a inspirațiilor Spiritului Sfânt, suntem invitați să însoțim prin rugăciune această inițiativă, pentru ca ea să aducă roade de reînnoire spirituală, unitate și dinamism misionar în întreaga noastră Biserică.
Redăm mai jos transcrierea predicii Preafericirii Sale:
Execelența Voastră Nunțiul Apostolic,
Preasfințiile voastre,
Preacucernici confrați, vicari, protopopi, preoți diaconi
Dragi seminariști! Preacuvioase și Cuvioase Surori!
Iubiți frați și surori în Cristos!
Întrunirea Sinodului Episcopilor este un eveniment al Harului, în care noi, cu credință și speranță, ne străduim să discernem voia Domnului, așa cum au făcut și au mărturisit Sfinții Apostoli la Ierusalim: „Părutu-s-a Spiritului Sfânt și nouă" , așa citim în Fapte, capitolul 15, versetul 28.
De aceea, dincolo de prevederile canonice care stabilesc obligativitatea întrunirilor sinodale, Sinodul rămâne forma cea mai potrivită de abordare a provocărilor prezentului și de căutare a direcțiilor viitoare ale misiunii Bisericii. Sinodalitatea a fost și rămâne o trăsătură esențială a identității noastre ecleziale.
Cred că sunt în asentimentul tuturor. Așezând Sinodul sub semnul continuității, dar și al reînnoirii, privind retrospectiv la cei aproape 37 de ani de la reintrarea în legalitate a Bisericii noastre, remarcăm realizări semnificative: Reînființarea comunităților parohiale; Construirea a numeroase biserici; Refacerea structurilor administrative, educative și caritative; Rodnică activitate a ordinelor și congregațiilor călugărești; Dobândirea statutului de Biserică Arhiepiscopală Majoră; Întemeierea Episcopiei Sfântul Vasile cel Mare la București; Întemeierea celor peste 70 de comunități în diaspora din Europa Occidentală.
Pentru toate acestea, mulțumim Domnului! Și suntem recunoscători ierarhilor, clerului, persoanelor consacrate și laicilor care s-au trudit cu devotament și spirit de jertfă.
Înțeleaptă a fost păstorirea Cardinalului Alexandru Todea, a Arhiepiscopului George Guțiu și a Preafericitului Părinte Cardinal Lucian Mureșan, pe care îi amintim cu dragoste filială. Ne-au lăsat moștenirea unei Biserici vii, înnobilate prin suferința martiriului și încrezătoare în puterea Harului.
Astăzi ne aflăm într-un moment de răscruce. Trebuie să privim cu realism și curaj transformările sociale și culturale ale prezentului: Dezvoltarea inteligenței artificiale; Transmiterea credinței către tineri și familii; Revitalizarea parohiilor; Formarea clerului; Coresponsabilitatea laicilor; Raportul cu statul și relațiile ecumenice.
Acestea sunt provocări majore care cer discernământul matur al Sinodului. Toate pot fi sintetizate într-o întrebare fundamentală: Cum poate Biserica Greco-Catolică să transmită credința, să-și trăiască identitatea și să fie misionară în condițiile lumii de astăzi?
Identificarea unui răspuns adecvat revine în mod propriu responsabilității Sinodului. Totuși, complexitatea provocărilor actuale cere episcopilor o consultare amplă a preoților, a persoanelor consacrate și a laicilor, astfel încât întregul popor al lui Dumnezeu să fie reprezentat într-o reflecție comună asupra prezentului și viitorului Bisericii.
Alături de Sinoade, această tradiție a cunoscut celebrarea Conciliilor Provinciale, decisive pentru organizarea disciplinei canonice, a vieții liturgice și pastorale. La primele trei Concilii Provinciale, întrunite în 1872, 1882 și 1900, au participat și preoții. Conciliul Provincial al IV-lea, desfășurat între 1997 și 2000, cu participarea laicilor, a constituit un moment important de reflecție după persecuție și reintrarea Bisericii în viața publică. Deși a fost numit Conciliu Provincial, pentru a sublinia continuitatea cu întrunirile precedente, din punct de vedere canonic acesta a răspuns în realitate structurii care se numește Adunarea Bisericii Mitropolitane sui iuris.
Ținând seama de importanța acestor Concilii, dar și de faptul că astăzi nu este suficient ca fiecare eparhie să răspundă izolat propriilor dificultăți - deoarece multe dintre provocările actuale ating întreaga Biserică și cer o viziune comună, vă împărtășesc o intenție pe care am avut-o astăzi împreună cu episcopii: aceea de a convoca o Adunare Arhiepiscopală Majoră a Bisericii noastre.
În sensul canonului 152, care prevede că „ceea ce se spune în dreptul comun despre Bisericile Patriarhale sau despre Patriarhi se va aplica și Bisericilor Arhiepiscopale Majore și Arhiepiscopilor Majori", baza canonică pentru Adunarea Arhiepiscopală Majoră este constituită de canoanele 140–145.
Potrivit canonului 140, citez: „Adunarea Patriarhală este o grupare consultativă a întregii Biserici, pe care o prezidează Patriarhul și care prestează prin opera sa ajutor Patriarhului și Sinodului Episcopilor Bisericii Patriarhale în rezolvarea problemelor mai importante, mai ales în ceea ce privește formele și metodele apostolatului, dar și disciplina bisericească, potrivindu-le circumstanțelor timpului prezent și binelui comun al propriei Biserici, ținând cont și de binele comun al întregului teritoriu unde există mai multe Biserici sui iuris."
Dincolo de oportunitatea pastorală și misionară, canonul 141 stabilește că, citez, „Adunarea Patriarhală trebuie convocată odată la 5 ani, cu consimțământul Sinodului Permanent sau al Sinodului Episcopilor Bisericii Patriarhale, ori de câte ori Patriarhul consideră că este util."
Am bucuria să vă spun că am solicitat astăzi acordul Preasfinților Lor, episcopii sinodali, și consimțământul l-am primit pentru acest demers eclezial.
Sunt convins că întrunirea Adunării Arhiepiscopale Majore, prin crearea unui cadru eclezial legitim de ascultare a experiențelor concrete din eparhii și de exercitare a discernământului comunitar, va sprijini Sinodul Episcopilor în asumarea deciziilor necesare reînnoirii pastorale, disciplinare și misionare a Sfintei noastre Biserici.
Totodată, un astfel de moment de discernământ colectiv, la lumina Spiritului Sfânt, ne va ajuta să răspundem printr-o mai bună organizare a Bisericii noastre.
Sunt convins că, la lumina Spiritului Sfânt, în rugăciune, toți împreună, episcopi, preoți, persoane consacrate și laici , vom reuși să pășim încă o dată în speranța luminii Împărăției lui Dumnezeu.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Lăudat să fie Isus Cristos!
Vezi mai mult aici:
