Luni, 8 iunie a.c., Leon al XIV-lea a fost primul pontif care a vizitat Congresul Deputaților, sediul vieții instituționale, juridice și democratice a Spaniei. El a îndemnat la pace prin curajul negocierii, denunțând reînarmarea în Europa și în lume: ”Adevărata securitate provine din respectarea dreptului internațional”. De asemenea, papa a cerut apărarea vieții, a familiei, protecția libertății religioase, precum și răspunsuri concrete la drama migrației pentru a fi garantată primirea.
Teme politice: pacea, negocierile, reînarmarea, migrațiile, legile, polarizarea; teme etice: familia și apărarea vieții în toate etapele sale; apoi apelul la libertatea de conștiință și de religie (inclusiv secretul confesional), la grija față de cei săraci și, în final, un mesaj adresat Spaniei, Europei și lumii: ”Orice societate cu adevărat dreaptă se bazează pe recunoașterea demnității inviolabile a persoanei”.
Luni, 8 iunie a.c., papa Leon al XIV-lea a ținut un discurs în locul vieții instituționale, juridice și democratice spaniole: Palacio de las Cortes, sediul Congresului Deputaților. Este primul Suveran Pontif care vorbește în acest hemiciclu, unde conviețuirea socială capătă formă juridică. Au fost prezenți 500 de parlamentari care au însoțit cu aplauze îndelungate intrarea papei Leon al XIV-lea, sosit în jurul orei 10.30 în curtea Carrera de San Jerónimo, întâmpinat de președinții Congresului și Senatului, Francina Armengol și Pedro Rollán. A fost prezent și președintele Guvernului, Pedro Sanchéz, care a avut o întrevedere în cursul dimineții la nunțiatura apostolică cu pontiful roman. Leon al XIV-lea a mulțumit, a salutat, a strâns mâna diferiților reprezentanți ai instituțiilor și a semnat cartea de onoare. În discursul său în spaniolă, el a clarificat imediat că se prezintă în fața Congresului ”ca episcop al Romei și păstor al Bisericii catolice” pentru a oferi ”un gest de apropiere față de Spania, în cadrul cooperării reciproce, și un cuvânt oferit în slujba persoanei”. Întotdeauna, a subliniat el, ”cu respect pentru misiunea proprie a instituțiilor și pentru responsabilitatea legitimă a celor care au primit mandatul de a legifera”.
Tocmai activitatea legislativă, a observat papa, dincolo de orice diferență, ajunge să se confrunte cu o întrebare decisivă: ”Care concepție despre persoană inspiră legile și ce tip de societate construiesc aceste legi?”. Această întrebare a fost urmată de o lungă și bogată incursiune în istoria și patrimoniul Spaniei, țară în care credința s-a împletit cu rațiunea, arta cu dreptul, tradiția cu gândirea: ”O moștenire care a dat formă unui mod particular de a trăi libertatea, de a practica dreptatea și de a ordona viața comună”. În cuvintele papei Leon al XIV-lea s-au alternat astfel Don Quijote și sfânta Tereza de Avila, tradiția juridică și metafizica lui Unamuno. Apoi Școala de la Salamanca, de acum 500 de ani, care ”a contribuit la formarea unei conștiințe juridice și morale” capabilă să amintească că ”fiecare ființă umană trebuie recunoscută ca subiect al drepturilor și al îndatoririlor”. O aspirație care răsună și astăzi: ”Demnitatea, dreptatea și binele comun să fie măsura relațiilor sociale, atât la nivel național, cât și internațional”. Aceasta este una dintre marile moșteniri ale țării, care a intrat în conștiința comunității internaționale, unde, a afirmat Leon al XIV-lea, se pune în continuare întrebarea ”cum se poate construi pacea pe baza respectării persoanei și nu prin impunerea forței”.
Tocmai păcii, nu doar o ”aspirație politică”, ci o ”adevărată necesitate morală” într-o epocă marcată de violență și polarizări, Suveranul Pontif i-a dedicat cea mai mare parte a discursului său. Pacea, le-a spus el politicienilor spanioli, necesită ”instituții în slujba întâlnirii”, ”adevăr și reconciliere”, ”prietenie civilă” și ”respect reciproc chiar și în mijlocul divergențelor”. La nivel internațional, ”pacea necesită curaj diplomatic, responsabilitate etică și o viziune asupra viitorului bazată pe respectarea identității fiecărui popor și pe obligația statelor de a-și rezolva neînțelegerile prin mijloacele pașnice oferite de dreptul internațional”: ”Fiecare război constituie o înfrângere dureroasă a capacității de negociere și, de asemenea, a acelei conștiințe comune a umanității care recunoaște legăturile de dreptate dintre națiuni. Armele pot impune o tăcere temporară, dar nu vor putea niciodată să construiască o pace autentică și durabilă”.
Pentru Sfântul Părinte este ”preocupant” faptul că, în diferite părți ale lumii și în Europa, reînarmarea se prezintă din nou ca un ”răspuns aproape inevitabil” în fața fragilității scenariului internațional: ”Adevărata securitate, în schimb, izvorăște din dreptate, din dialogul răbdător, din respectarea dreptului internațional și dintr-o politică capabilă să pună viața popoarelor înaintea intereselor care profită de război”. Și ”chiar și dezvoltarea noilor tehnologii și a inteligenței artificiale în domeniul militar necesită o vigilență etică riguroasă, pentru ca deciziile privind viața și moartea să nu fie niciodată lăsate în seama automatismelor și nici sustrase de la responsabilitatea morală a persoanei”: ”Comunitatea internațională este chemată să redescopere valoarea indispensabilă a dialogului ca parcurs răbdător către acorduri juste și durabile, fondate pe respectarea tratatelor, pe transparența acțiunii diplomatice și pe voința sinceră de a pune pacea înaintea recursului la forță. Din aceasta se nasc încrederea și speranța”.
Papa Leon a făcut apel, așadar, la o ”cultură a reciprocității”, reamintind că ”pluralismul politic nu ar trebui să degenereze într-o discreditare permanentă a adversarului” și că ”într-o conviețuire matură, chiar și conflictul poate deveni o trecere către pace”. Pericolul, a continuat Suveranul Pontif, este un alt tip de cultură: ”cultura risipei”, expresie inventată papa Francisc pentru a indica principala amenințare la adresa conviețuirii sociale. Leon al XIV-lea a evidențiat-o pentru a adresa ”un cuvânt senin și hotărât” celor care au responsabilitatea de a ordona juridic această conviețuire socială. El a introdus aici tema vieții, ”valoare fundamentală” pentru viitorul societăților: ”Poate fi considerată pe deplin dreaptă o comunitate care lasă în umbră copilul nenăscut, bătrânul, bolnavul, cel care suferă în tăcere sau cel care depinde în întregime de îngrijirea altora? Apărarea vieții umane nu este o chestiune de interes particular sau confesional: este un obiectiv al civilizației”. De asemenea, ”fiecare viață umană trebuie recunoscută și protejată de la concepție până la sfârșitul ei natural, în orice circumstanță a existenței sale”, a afirmat papa. ”Când această certitudine se estompează, cei mai vulnerabili sunt primele victime, iar legea își pierde sensul său cel mai profund: acela de a servi și proteja fiecare persoană”: ”Măreția morală a unei națiuni se manifestă, mai presus de toate, în capacitatea sa de a însoți, proteja și iubi acele vieți marcate de o fragilitate mai mare”.
În acest context particular, familia capătă o importanță deosebită, fiind ”fundamentul natural al comunității” și ”școala umanității”, în care se învață ”gramatica elementară a conviețuirii”. Când familia este susținută, ”se consolidează și stabilitatea spirituală și socială a națiunilor”, a asigurat episcopul Romei, solicitând o colaborare cu instituțiile educaționale, chemate să ”respecte dreptul primar și inalienabil al părinților de a alege tipul de instruire și de formare pe care să-l ofere fiilor, în concordanță cu propriile convingeri morale, culturale și religioase”.
Din perspectiva demnității umane, papa Leon a abordat problema migrației, o dramă care ”solicită astăzi conștiința națiunilor și fundamentul etic al ordinii internaționale”. ”Numeroși bărbați, femei și copii se văd forțați, din cauza unor circumstanțe adesea dramatice, să părăsească comunitățile lor și să lase în urmă persoane dragi, istorii și legături”, a mai evidențiat Suveranul Pontif. ”Această realitate depășește orice interpretare pur demografică sau economică: constituie o chestiune eminamente morală și juridică”: ”Acolo unde o persoană este discriminată din cauza originii sale naționale, etnice, religioase sau lingvistice, sau din cauza condiției sale economice sau sociale, principiul universal al demnității egale a tuturor ființelor umane este grav încălcat”.
Situația migranților și a refugiaților necesită, așadar, un răspuns care să abordeze cauzele care îi constrâng să plece și să se depășească simpla gestionare a fluxurilor. Adică, trebuie ”să fie oferite căi sigure și legale, o primire respectuoasă și posibilități reale de integrare; și să fie promovat, în același timp, dreptul de a rămâne pe propriul pământ, acționând astfel încât nimeni să nu fie nevoit să-și părăsească propria casă din cauza lipsei de pace, de siguranță sau a condițiilor de viață demne, din cauza inegalităților economice și a efectelor crizei climatice”. Leon al XIV-lea a evidențiat și problema ”rutelor din ce în ce mai periculoase” pe care se află persoane ”victime ale traficanților și contrabandiștilor care profită de disperarea lor”. ”Este necesar să se consolideze prevenirea, salvarea și asistența acordată victimelor, în special în cadrul unei cooperări regionale și multilaterale”, a insistat el. Dar ”nicio națiune nu poate face față singură unei provocări de această amploare”; este nevoie de ”un răspuns coordonat, solidar și eficient, capabil să garanteze protecție, primire și oportunități reale de integrare celor care emigrează”: ”Când răspunsul instituțional devine apropiat, echitabil și coordonat, frontierele încetează să mai fie locuri de abandon și pot deveni spații de protecție responsabilă a demnității umane”.
”Reconcilierea” este cealaltă direcție indicată de episcopul Romei deputaților din Spania. Reconcilierea ca răspuns la ”ranchiună”, ”indiferență” și ”ură”; aceasta se realizează și prin intermediul limbajului: ”Cuvintele pot deschide sau închide drumuri; pot lumina realitatea sau o pot distorsiona până la a face imposibilă întâlnirea”, a precizat Leon al XIV-lea, amintind de obligația specială de a ”dezarma limbajul”: ”Fermitatea nu cere dispreț; dezacordul nu implică umilire”.
Din același respect decurge și datoria de a garanta ”libertatea de gândire, de conștiință și de religie, drept fundamental care protejează sfera cea mai intimă a persoanelor”. Papa Leon a cerut ca dimensiunea religioasă să fie respectată și protejată juridic și a amintit că ”orice societate cu adevărat liberă necesită, de asemenea, o delimitare justă a puterii publice, pentru ca libertatea persoanelor, a comunităților și a asociațiilor să nu fie limitată în mod nejustificat”: ”Credința nu pretinde să se impună prin privilegii sau constrângeri; totuși, nici nu poate fi redusă la tăcere ca și cum ar fi irelevantă pentru viața publică”. În acest context, ”sigiliul sacramental al spovezii are o importanță specială pentru Biserica catolică”, a explicat Sfântul Părinte. A-l proteja juridic înseamnă ”a păstra un spațiu sacru de libertate interioară, unde credinciosul își poate deschide sufletul către Dumnezeu fără teama de presiuni externe, așa cum recunosc și normele internaționale”.
În cele din urmă, ridicând privirea spre picturile care înfrumusețează Aula de ședințe, dintre care unele evocă Evanghelia, succesorul lui Petru a reiterat că ”cei săraci fac parte pe deplin din comunitate”, ”străinul trebuie primit cu respectul cuvenit demnității sale” și ”viața umană nu poate fi niciodată tratată ca o marfă”: ”O lege nu își atinge adevărata măreție prin simplul fapt că a fost aprobată formal; o atinge atunci când, pe lângă faptul că este valabilă în forma sa, se poate prezenta în fața demnității persoanei și poate trece acest examen fără rușine”.
De aici, invitația ”Alzad la mirada”, motto-ul călătoriei apostolice. A ridica ochii, nu pentru a se îndepărta de realitate, ”ci pentru a aminti că fiecare decizie a autorităților publice privește oameni în carne și oase, în special pe cei care au mai puțină putere să se facă auziți”.
În final, urarea ca ”această națiune nobilă” să nu-și piardă niciodată ”memoria” propriilor rădăcini și nici ”curajul” de a privi spre viitor: ”Fie ca Spania să continue să fie o țară a întâlnirii, a culturii, a solidarității și a speranței”.
La încheierea discursului, deputații, toți în picioare, l-au aplaudat timp de 7 minute pe papa Leon al XIV-lea, întrerupte de câteva strigăte de ”Viva il Papa” și care au continuat încă câteva clipe după ce Suveranul Pontif a părăsit Aula.
Suveranul Pontif a semnat apoi în cartea de onoare, lăsând acest mesaj: ”Cu speranța că respectul pentru drepturile tuturor va fi întotdeauna baza activității legislative a acestui sediu democratic al suveranității naționale spaniole”.
