Nu vă îngrijiți, nu vă îngrijorați, nu vă preocupați: cam acesta ar fi sensul cuvintelor din Evanghelia de astăzi. Sunt orientate toate înspre viitor: cu ce vă veți îmbrăca, ce veți mânca etc. Și înțelegem de aceea una dintre problemele unor astfel de atitudini: aceea de a trăi prezentul cu gândul doar la viitor, ceea ce echivalează, de fapt, cu a nu trăi cu adevărat, cu a pierde prezentul, adică singurul timp în care se poate împlini întâlnirea noastră cu Dumnezeu. Cum spunea un exeget italian, într-un mod atât de plastic, e ca și cum ai încerca să speli vasele de la masa de mâine seară... Cădem astfel într-una din capcanele existențiale ce ne urmăresc de-a lungul întregii vieți și care poate fi rezumată printr-o altă frază celebră: viața e acel ceva care trece pe lângă noi în timp ce noi suntem ocupați să facem proiecte de viitor... O goană continuă după bogății, haine, mâncare, uitând un lucru esențial: că toate acestea, în momentul în care le pervertim sensul, din daruri ale lui Dumnezeu se transformă într-un fel de cușcă de aur ce ne ține legați de acest pământ. Trăind astfel, preocupați doar de lucrurile lumești, punem în umbră sensul euharistic al vieții noastre și uităm că totul e dar și că, de aceea, se cuvine „cu vrednicie să mulțumim Domnului”, nelăsându-i la o parte pe frații noștri mai nevoiași.
Rămâne, oricum, o nu mai puțin gravă problemă, și anume faptul în sine de a ne preocupa. Isus nu spune: „Nu vă îngrijorați de ce veți mânca, ci îngrijorați-vă mai degrabă de Împărăția Cerurilor”. Nu! Mântuitorul spune: „Căutați Împărăția Cerurilor!”. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne îngrijorăm, să ne preocupăm de nimic, ci, cu pace, cu seninătate, să ne apropiem de Dumnezeu. Cuvintele acestea răsună cu mare putere în lumea în care trăim, o lume în care toți suntem preocupați, îngrijorați, stresați și așa mai departe. Suntem aproape tot timpul ocupați și pare că nu se va mai termina niciodată, fiindcă trecem de la un nivel la altul fără să ne mai oprim, ca într-un videogame fără de sfârșit.
Trebuie să învățăm să ne oprim, să respirăm, să ne minunăm, să contemplăm, iar principala noastră școală este Sfânta Liturghie. Acolo învățăm să ne oprim din a mai face ceva, acolo suntem pasivi, primind totul de la Dumnezeu. Acolo am fi catalogați ca ineficienți de către lumea în care trăim, dar suntem mai eficienți ca niciodată, câștigând Împărăția Cerurilor. Hainele noastre sunt regale, fiindcă sunt cele de la Botez: „Câți în Cristos v-ați botezat, în Cristos v-ați și îmbrăcat”. Hrana noastră este Trupul și Sângele Domnului. Bogățiile noastre sunt harurile ce se revarsă în suflete și ne transformă în ceea ce suntem cu adevărat: fiii și fiicele Împărăției. Nu preocupați, nu stresați, ci împăcați. Cu noi, cu aproapele, cu Dumnezeu.
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
Ev Mt 6,22-33.
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
