Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 6
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia Duminicii a IV-a după Paști

 
Vecernia Duminicii a IV-a după Paști
  • 28 Mai 2016
  • 834

DUMINICA A 4-A A PAŞTILOR,

a paraliticului de la scăldătoarea Vitezda

Sfinții martiri Vasilisc și Marcel (+secIII);

Sfânta Rita de Cascia (+1457).

(V3; L 5; Ap Fap 9,32-42; Ev In 5,1-15)

 

La Vecernie

Sâmbătă seara

Se cântă pe vers 3 propriu-zis:

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se punem Stihirile pe 10.

7 Stihiri ale Învierii, vers 3.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Cu Crucea Ta, Cristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat, şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ţie totdeauna aduce.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Luminatu-s-au toate cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată făptura lăudându-Te, cântare Ţie totdeauna aduce.

Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Preamăresc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Spiritului sfânt: Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, Care împărăţeşte în veacul veacului.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Crucii Tale celei cinstite ne închinăm, Cristoase, şi Învierea Ta o lăudăm şi o preamărim; că prin rana Ta noi toţi ne-am vindecat.

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Lăudăm pe Mântuitorul, Care din Fecioara s-a întrupat; că pentru noi s-a răstignit şi a treia zi a înviat, dăruindu-ne mare milă.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Celor din iad, coborându-se Cristos, le-a binevestit, zicând: Îndrăzniţi, acum am biruit! Eu sunt Învierea, Eu vă voi scoate, sfărâmând porţile morţii!

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Cei ce stăm cu nevrednicie în preacurată casa Ta, cântare de seară înălţăm, dintru adâncuri strigând: Cristoase Dumnezeule, Cel ce ai luminat lumea cu Învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, Iubitorule de oameni.

Apoi, Stihirile Paraliticului, vers 1

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Cel ce cu palma cea preacurata ai zidit pe om, venit-ai să vindeci pe cei neputincioşi, Cristoase îndurate. Pe slăbănog la scăldătoarea oilor cu cuvântul Tău l-ai sculat, boala celei ce-i curgea sânge ai vindecat, pe fiica cea îndrăcită a Cananeencei Te-ai milostivit şi rugăciunea sutaşului nu ai trecut-o cu vederea. Pentru aceasta, strigăm: Atotputernice, Doamne, mărire Ţie! (de două ori).

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Ca un mort neînmormântat fiind slăbănogul, văzându-Te pe Tine, a strigat: Miluieşte-mă, Doamne, că patul meu mormânt mi s-a făcut! De ce folos îmi este viaţa? Nu-mi este de ajutor scăldătoarea oilor, că nu am pe nimeni care să mă arunce când se tulbură apa. Ci la Tine, Izvorul vindecărilor vin, ca şi eu împreună cu toţi să strig: Atotputernice, Doamne, mărire Ţie!

 

Mărire…, a slăbănogului, vers 5.

Suitu-s-a Isus în Ierusalim, la scăldătoarea oilor, ce se chema evreieşte Vitezda, care avea cinci foişoare. În acelea mulţime de neputincioşi zăcea, că îngerul lui Dumnezeu, din când în când coborându-se, tulbura apa şi sănătate dădea celor ce veneau cu credinţă. Şi văzând Domnul pe un om, stând acolo de multă vreme, a zis către el: Vrei să fii sănătos? Iar bolnavul a răspuns: Doamne, om nu am care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa. Cu doctorii am cheltuit toată averea mea şi nu m-am învrednicit a dobândi îndurare. Dar Doctorul sufletelor şi al trupurilor a zis către el: Ia-ţi  patul tău şi umblă, vestind până la marginile lumii puterea Mea şi mila cea mare.

Şi acum … Stihira dogmatică, a  Născătoarei de Dumnezeu, vers 3.

Cum să nu ne mirăm, Preacinstită, de naşterea ta cea dumnezeiască şi omenească? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul nepătată, ai născut, fără de tată, pe Fiul cu trup, pe Cel mai înainte de veci, din Tatăl născut, fără de mamă; Carele nicidecum nu a suferit schimbare, sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică-Fecioară, Doamnă, pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă, de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine.

Se face Ieşirea cu cădelniţa, apoi imnul Lumină lină.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

La Stihoavnă

Se cântă Stihira Învierii, tropar vers 3:

Cristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele şi cu lumina Învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni.

Se cântă, apoi, Stihirile Paştilor, cu stihurile lor, vers 5 propriu-zis:

Stih:  Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul (Ps 67,1).

Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat:* Paştile cele noi şi sfinte, Paştile cele de taină,* Paştile cele preamărite, Paştile, Cristos Mântuitorul,* Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor,* Paştile, care au deschis nouă uşile raiului,* Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.*

 

Stih:  Precum se risipeşte fumul să se risipească, precum se topeşte ceara de la faţa focului (Ps 67,2a).

Veniţi de la mormânt femei binevestitoare, şi ziceţi Sionului:* Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Cristos.* Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime,* pe Împăratul Cristos văzându-L ca pe un mire ieşind din mormânt.*

 

Stih:  Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să se veselească (Ps 67,2b-3a).

Femeile purtătoare de mir, foarte de dimineaţă stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă,* aflat-au un înger pe piatră şezând,* şi acela grăind către ele, aşa a zis:* Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi?* Ce plângeţi pe Cel nestricăcios ca şi cum ar fi întru stricăciune?* Mergând, vestiţi învăţăceilor Lui.*

 

Stih:  Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Ps 117,24).

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile!* Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit.* Paştile, cu bucurie unul cu altul să ne îmbrăţişăm.* O,  Paştile, mântuirea de întristare!* Că astăzi din mormânt, ca dintr-o cămară strălucind Cristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând:* Vestiţi Apostolilor!*

 

Mărire…,  a slăbănogului, vers 8.

În foişorul lui Solomon, acolo zăcea mulţime de bolnavi; şi înjumătăţindu-se Sărbătoarea, aflat-a Cristos pe un slăbănog, zăcând de treizeci şi opt de ani, şi cu atotputernicul Său glas, a zis către el: Vrei să fii sănătos? Iar bolnavul a răspuns: Doamne, om nu am, ca dacă se tulbură apa, să mă arunce în scăldătoare. Iar El a zis: Ia-ţi patul tău, iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti! Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Doamne, trimite-ne nouă mare milă.

 

Şi acum… vers 5.

Ziua Învierii!* Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul cu altul să ne îmbrăţişăm;* să zicem: fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi;* să iertăm toate pentru Înviere, şi aşa să strigăm:* Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând,* şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!*

 

După Acum slobozeşte şi Tatăl nostru,

Troparele, vers 3:

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti; că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte; începătorul învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit şi a dat lumii mare milă.

Al Născătoarei de Dumnezeu

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin cruce răbdând patima, ne-a scăpat din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș