Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


6 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Tăierii împrejur a Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos

 
Vecernia și Utrenia Tăierii împrejur a Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos
  • 31 Dec 2016
  • 1122

Duminică, 1 ianuarie 2017,

 Sărbătoarea Împărătească a Tăierii împrejur a Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos;

Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+379),

Anul Nou civil.

(V 3; L 6; ale Duminicii: Ap 2 Timotei 4,5-8; Ev Marcu 1,1-8;

ale sărbători:Ap Coloseni 2,8-12; Ev Luca 2,20-21 şi 40-52)

 

(Având în vedere faptul că-n acest an Sărbătoarea Tăierii Împrejur și Sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare cad în zi de Duminică, rânduiala Vecerniei și a Utreniei se combină cu cea a duminicii versului de rând).

 

Vecernia mare

După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul 3 propriu-zis, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

 

Psalmul 140, pe versul 3, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Stihurile următoare se citesc.

Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,

Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

 

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

 

Se pun Stihirile pe 10.

4 stihiri ale Învierii, pe versul 3 propriu-zis.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Cu crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut; iar neamul omenesc, prin credinţă fiind mântuit, cântare Ție totdeauna aduce.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Toate s-au luminat cu învierea Ta, Doamne, şi raiul iarăşi s-a deschis; şi toată făptura lăudându-Te, cântare Ție totdeauna aduce.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Preamăresc puterea Tatălui şi a Fiului şi laud stăpânirea Spiritului Sfânt; Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o fiinţă, care împărăţeşte în veacul veacului.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Cinstitei Tale cruci ne închinăm, Hristoase, şi învierea Ta o lăudăm şi o mărim, căci cu rana Ta noi toţi ne-am vindecat.

 

3 Stihiri ale Sărbătorii, pe versul 8 propriu-zis.

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Mântuitorul, coborându-Se la neamul omenesc, a primit înfăşare în scutece. Cel de opt zile după mamă, şi fără de început după Tată, nu S-a ruşinat de trupeasca tăiere împrejur. Acestuia, noi credincioşii să-I strigăm: Tu eşti Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi (de două ori).

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Nu S-a ruşinat Preabunul Dumnezeu a Se tăia împrejur cu trupească tăiere; ci S-a dat pe Sine chip şi pildă tuturor, spre mântuire. Că Făcătorul Legii a plinit cele ce sunt ale Legii şi proorociile proorocilor, cele ce au fost pentru Dânsul. Cel ce toate le cuprinzi cu palma şi în scutece Te-ai înfăşat, Doamne, mărire Ţie (de două ori).

 

Apoi, 3 Stihiri ale Sfântului, vers 4

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Cel ce eşti chemat cu numele împărăţiei, de când ai primit împărăteasca împărăţie, ai păstorit poporul cel sfânt al lui Hristos cu înţelepciunea şi cu ştiinţa, părinte Vasile. Şi de atunci te-a împodobit cu cununa împărăţiei Împăratul celor ce împărăţesc şi Domnul tuturor. Cel împreună socotit cu Cel ce L-a născut: Fiul cel pururea veşnic şi împreună fără de început; pe Acela roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Împodobit fiind cu veşmintele arhieriei, ai propovăduit cu bucurie Evanghelia împărăţiei, Vasile, izvorând Bisericii învăţăturile Dreptei credinţe. Cu care acum fiind luminaţi teologhisim şi mărim o Dumnezeire în trei feţe, nedespărţită, în Tatăl atotţiitorul şi în Cel Unul-Născut, Cuvîntul lui Dumnezeu şi în dumnezeiescul Spirit: Pe Aceea o roagă să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Cel ce cu cele cereşti eşti împreună cu ele petreci, părinte Vasile, la a căror viaţă ai şi râvnit cu strălucita curăţie a vieţii tale, încă în trup petrecând cu cei de pe pământ, ca un fără de trup erai. Roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască din nevoi şi din întunericul necunoştinţei pe cei ce se hrănesc cu învăţătura ta, cea de Dumnezeu insuflată, şi să lumineze sufletele noastre.

 

Mărire…, a Sfântului, vers 8.

Dornic de înţelepciune făcându-te, cuvioase, şi din toate cele în fiinţă iubind mai mult traiul laolaltă, cu cugetarea la moartea cea după Dumnezeu ţi-ai petrecut viaţa cu înţelepciune; că îmbrăcându-te cu ostenelile înfrânării şi cu dumnezeiasca deprindere a Legii, ţi-ai ferit, cu belşug de faptă bună, vrednicia sufletului, nerobită de patimile trupului, supunând Spiritului tot gândul trupesc. Pentru aceasta, urându-ţi trupul şi lumea, şi stând înaintea lui Hristos, Ţiitorul lumii, cere sufletelor noastre mare milă.

 

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 3.

Cum să nu ne mirăm de nașterea ta cea dumnezeiescă-omenească, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, fără de mamă. Care nici cum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărțire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credință te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

În timp ce se cântă Stihira cu Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea pe ușa diaconească dinspre miazănoapte. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.

Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, de trei ori și intră în altar.

Terminându-se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

Preotul, din Ușile împărătești: Înțelepciune.

După anunțul Parimiei, preotul spune: Să luăm aminte.

 

Urmează cele 3 paremii.

Prima paremie.

Din Cartea Facerii (17,1-12 şi 14), citire.

Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i s-a arătat Domnul şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană;

Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare".

Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis:

"Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare,

Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare.

Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine.

Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.

Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în carte pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu".

Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: "Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu.

Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur.

Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi.

În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta.

I         ar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu".

 

 

Parimia 2.

De la Pilde (8,22-30), citire.

Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.

Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.

Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.

Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.

Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,

Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,

Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,

Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,

Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui; 

 

Parimia 3.

De la Pilde (texte alese), citire.

Gura dreptului picură înţelepciune iar limba celui nedrept va pieri. Din buzele oamenilor drepţi daruri picură.

Gura celor înţelepţi grăieşte înţelepciune, iar dreptatea îi mântuieşte pe ei de moarte.

Săvârşindu-se bărbatul drept, nu piere nădejdea lui; că fiul drept se naşte spre viaţă şi întru bunătăţile lui va culege roadele dreptăţii.

Lumina drepţilor este pururea şi la Dumnezeu vor afla har şi mărire. Limba înţelepţilor picură cele bune şi în inima lor odihneşte înţelepciunea.

Iubeşte Domnul inimile cele cuvioase şi primiţi sunt de El cei ce sunt fără prihană în cale.

Înţelepciunea Domnului luminează faţa celui priceput; că întâmpină pe cei ce doresc mai înainte ca să o fi cunoscut pe ea.

Cel ce mânecă la ea nu va osteni şi degrab va fi fără de grijă. Că celor vrednici de ea singură umblă împrejur căutându-i şi în cărări se arată lor cu bunăvoinţă.

Pe înţelepciune niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumuseţea ei, am iubit-o şi am căutat-o din tinereţile mele, şi am încercat să mi-o aduc mireasă.

Că Stăpânul tuturor a iubit-o; că ea este îndemnătoare tainică a ştiinţei lui Dumnezeu şi alegătoare a lucrurilor Lui.

Ostenelile ei sunt faptele bune; ea învaţă cumpătarea şi cuminţenia, dreptatea şi bărbăţia, decât care nimic nu este mai de trebuinţă în viaţa oamenilor.

Şi de doreşte cineva multă cunoştinţă, ea ştie cele trecute şi pe cele viitoare le închipuie; ea pătrunde întorsăturile cuvintelor şi dezlegările tainelor; cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi întâmplările vremilor şi ale anilor.

Şi tuturor este sfetnic bun; că nemurirea este într-însa şi mărire în împărtăşirea cu cuvintele ei.

Pentru aceasta m-am rugat Domnului şi m-am umilit înaintea Lui, şi am zis din toată inima mea: Dumnezeule al Părinţilor şi Doamne al milei, Cel ce toate le-ai făcut cu cuvântul Tău şi cu înţelepciunea Ta ai orânduit pe om ca să stăpânească peste toate făpturile cele făcute de Tine şi să cârmuiască lumea cu cuviinţă şi dreptate, dă-mi înţelepciunea care stă alături de scaunul tău şi nu mă despărţi pe mine de robii Tăi; că robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale.

Trimite-o pe ea din locaşul Tău cel sfânt şi de la scaunul măririi Tale; ca fiind cu mine să mă înveţe ce este plăcut înaintea Ta; şi să mă călăuzească şi să mă păzească întru mărirea sa. Căci gândurile celor muritori toate sunt şovăielnice şi cugetele lor sunt pline de greşeală.

 

Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare.

Apoi, rugăciunea:

Învredniceşte-ne, Doamne,...

Ectenia celor șase cereri

  C.: Amin.

 

Dacă se face Litie.

Stihirile Sfântului, vers 3, propriu-zis.

Sălășluind în sufletul tău pe Hristos, Izvorul vieţii, prin viaţa ta curată, tâlcuitorule al sfintelor taine, Vasile, ai izvorât lumii râuri de dogme dreptcinstitoare de Dumnezeu, din care adăpându-se poporul cel credincios al Bisericii, aduce rodul buzelor ce mărturisesc harul Celui ce a preamărit pomenirea ta, în veacul veacului.

Mirul harului, cel deşertat peste tine, te-a uns, ca să lucrezi cu sfinţenie Evanghelia împărăţiei cerurilor, Vasile, cel ce faci Dumnezeirea cunoscută. Făcându-te bună mireasmă lui Hristos, toată lumea ai umplut de mireasma cunoaşterii Lui. Pentru aceasta, primind cântările robilor tăi, cu bunăvoinţă cere pentru noi, cei ce te cinstim pe tine, mare milă.

Îmbrăcat cu arhierească haină fiind, Vasile, apărătorule al Treimii, ai stat înaintea scaunului celui de judecată, primejduindu-te pentru credinţă; şi vitejească împotrivire arătând, ai ruşinat mânia eparhului, cel ce se semeţea cu puterea necredinţei şi te ameninţa cu moartea. Cu osârdie aceasta alergând și  făcându-te de bunăvoie mucenic, cu cununa biruinţei ai fost încununat de Hristos, Cel ce are mare milă.

Mărire..., vers 6.

Vărsatu-s-a harul pe buzele tale, cuvioase părinte, Şi ai fost păstor Bisericii lui Hristos, învăţând oile cele cuvântătoare să creadă în Treimea cea de o fiinţă, întru o Dumnezeire.

Şi acum..., a Sărbătorii, vers 8.

Mântuitorul, coborându-Se la neamul omenesc, a primit înfăşare în scutece. Cel de opt zile după mamă şi fără de început după Tată nu S-a ruşinat de trupeasca tăiere împrejur. Acestuia, noi credincioşii să-I strigăm: Tu eşti Dumnezeul nostru, mântuieşte-ne pe noi.

Urmează Ectenia specială a Litiei, din Liturghier.

 

Dacă nu se face Litie, atunci urmează Stihirile Stihoavnei.

Stihirile sfântului, tropar vers 1.

O, sfântă şi dumnezeiască albină a Bisericii lui Hristos, Vasile preafericite! Că tu, întrarmându-te cu acul dumnezeiescului dor, ai rănit hulele eresurilor celor urâte de Dumnezeu şi ai adunat sufletele credincioşilor, cu dulceaţa dreptei cinstiri de Dumnezeu; şi acum, umblând prin pajiştea cea nestricată a dumnezeieştilor livezi şi stând înaintea Treimii celei de o fiinţă, adu-ţi aminte de noi.

 

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Faptele bune ale tuturor sfinţilor le-ai încercat asupra ta, părinte al nostru Vasile: blândeţea lui Moise, râvna lui Ilie, mărturisirea lui Petru şi teologia lui Ioan. Nu ai încetat a striga, ca Pavel: cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu mă aprind? Pentru aceasta cu dânşii sălăşluit fiind, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

 

Stih: Gura dreptului va deprinde înţelepciune şi limba lui va grăi judecată.

Cugetând la firea celor ce au luat fiinţă şi la nestatornicia tuturor luând aminte, pe Unul numai L-ai aflat neclintit: pe Făcătorul a toate, Cel mai presus de fiinţă, de Care şi mai vârtos lipindu-te, dorul de cele ce nu fiinţează l-ai lepădat. Roagă-te să dobândim şi noi dumnezeiescul dor, tâlcuitorule al sfintelor taine, Vasile.

 

Mărire..., vers 6.

Cel ce din cer harul minunilor ai luat şi cu dogmele ai ruşinat înşelăciunea idolilor, mărire eşti arhiereilor şi temei tare, preafericite Vasile, şi tuturor părinţilor pildă de învăţătură. Îndrăzneală având către Hristos, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

 

Şi acum... a Sărbătorii, vers 8.

Nu s-a ruşinat Preabunul Dumnezeu a Se tăia împrejur cu trupească tăiere; ci s-a dat pe Sine chip şi pildă tuturor, spre mântuire. Că Făcătorul Legii a plinit cele ce sunt ale Legii şi proorociile proorocilor, cele ce au fost pentru Dânsul. Cel ce toate le cuprinzi cu palma şi în scutece Te-ai înfăşat, Doamne, mărire Ţie.

 

Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :

 

La tropare.

Troparul Învierii, vers 3.

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.

Mărire..., a Sfântului, vers 1.

În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că a primit cuvântul tău, prin care, cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum ..., al Sărbătorii, acelaşi vers.

Cel ce şezi pe scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele cel fără de început şi cu Dumnezeiescul Spirit, ai binevoit din fecioara, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Isuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un om. Mărire sfatului Tău celui preabun; mărire rânduielii Tale; mărire smereniei Tale, unule Iubitorule de oameni.

 

Preotul face Încheierea.

Stând în fața Sfintei Mese, zice: Înțelepciune.

Cântăreții: Binecuvântează.

Preotul, din Sfintele Uși, zice:

Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântăreții: Amin. Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a dreptcredincioșilor creștini, și Sfântă Biserica Ta o păzește în veacul veacului.

Preotul, închinându-se spre icoana Maicii Domnului, zice:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Cântăreții: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul, închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice:

Mărire Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.

Cântăreții: Mărire Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori). Părinte, binecuvântează.

Preotul, tot din Sfintele Uși, face Dezlegarea:

Cel ce a opta zi a binevoit a se tăia împrejur pentru mântuirea noastră, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, pe care îl sărbătorim astăzi, ale sfinților, drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, și pentru ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.

Cântăreții: Amin.

Preotul se întoarce spre Sfânta Masă și zice:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Cântăreții: Amin.

 

 

Utrenia        

 

După începutul obişnuit, cântăreţii încep să cânte pe melodia troparului versului 3:

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).

 

Troparele cu care am încheiat vecernia

Troparul Învierii, vers 3.

Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său, Domnul; călcat-a cu moartea pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.

Mărire..., a Sfântului, vers 1.

În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că a primit cuvântul tău, prin care, cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum ..., al Sărbătorii, acelaşi vers.

Cel ce şezi pe scaunul cel în chipul focului, întru cele de sus, împreună cu Părintele cel fără de început şi cu Dumnezeiescul Spirit, ai binevoit din fecioara, Maica Ta, care nu ştie de bărbat, Mântuitorule Isuse. Pentru aceasta ai şi fost tăiat împrejur a opta zi ca un om. Mărire sfatului Tău celui preabun; mărire rânduielii Tale; mărire smereniei Tale, unule Iubitorule de oameni.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne (ale Învierii), tropar vers 3.

Hristos din morţi a înviat, începătura celor adormiţi, începătorul zidirii şi făcătorul tuturor celor făcute; firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a înnoit. Nu vei mai stăpâni de acum, moarte, că Stăpânul tuturor puterea Ta o a zdrobit.

Mărire…,

Cu trupul moarte gustând, Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu învierea Ta, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul cel de demult nimicind, apărătorule al vieţii noastre, Doamne, mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăţia ta, Gavriil mirându-se, a strigat către tine, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

 

Apoi, după a doua Ectenie mică,  a doua serie de Sedelne (ale Învierii), tropar vers 3.

De neschimbarea Dumnezeirii Tale şi de patima Ta cea de bunăvoie, Doamne, spăimântându-se, iadul s-a tânguit: Mă cutremur de Ipostasul cel nestricat al trupului, văd pe Cel nevăzut în chip tainic luptându-se cu mine. Pentru aceasta şi cei pe care îi ţin, cântă: Mărire, Hristoase, învierii Tale.

Mărire…,

Taina cea necuprinsă şi neînțeleasă a răstignirii şi cea de negrăit a învierii, o cuvântăm credincioşii; că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, iar neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Mărire, Hristoase, învierii Tale.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Pe Cel necuprins şi nemărginit, pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul, în pântecele tău L-ai cuprins tăinuit, Maică a lui Dumnezeu. Una şi neamestecată lucrare a Treimii am cunoscut, că e preamărită în lume prin nașterea ta. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar.

 

Apoi, Polieleul:

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

 

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

 

După Polieleu se cântă, pe melodie proprie Psalmii aleşi şi Pripelele.

Stih 1: Auziţi acestea toate popoarele. Ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps 48,1).

Pripeală: Veniţi, toţi pământenii, să lăudăm pe ierarhul Nicolae, zicând : Pe lauda celor din Cezareea.

(Această pripeală se repetă după fiecare stih).

Stih 2: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps 48,3).

Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii măririi Tale (Ps 25,8).

Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate (Ps 36,30).

Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme (Ps 111,6).

Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda (Ps 83,5).

              

Îndată se cântă Binecuvântările Învierii

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică, Ipacoiul versului (se citește).

Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucitor a zis purtătoarelor de mir: Pentru ce căutați pe Cel viu în mormânt? A înviat, deşertând mormintele. Cunoașteți pe Cel neschimbat, ca schimbător al stricăciunii; ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc.

 

Sedealna Polieleului, vers 8.

Cu puterea dumnezeieştilor cuvinte ai surpat eresurile cele întunecate şi toate pornirile lui Eunomie le-ai cufundat. Că oamenilor ai propovăduit pe Spiritul a fi Dumnezeu, şi ai omorât cu înălţarea mâinilor pe vrăşmaşi, iar pe părtaşii lui Sabelie i-ai alungat şi toate părerile mincinoase ale lui Nestorie le-ai surpat; ierarhe Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Mărire...,

Scară minunată de suire s-a făcut nouă harul dumnezeieştilor tale cuvinte şi înălţimea cea tainică a dogmelor. Că trâmbiţă spirituală agonisindu-ţi, părinte, ai propovăduit dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta te-ai şi sălăşluit în loc cu verdeaţă, dobândind răsplătirile nevoinţelor tale, cuvioase ierarhe Vasile. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei.

Stăpânul şi Făcătorul tuturor, luând trup din preacuratul tău pântece, te-a arătat pe tine folositoare oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceasta la tine cu toţii alergăm, cerând iertare de greşeli, Stăpână, şi să ne mântuim de chinul cel veşnic şi de toată răutatea vrăjmaşului celui potrivnic. Şi aşa strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce se închină cu credinţă preacuratei naşterii tale.

 

Antifoanele versului 3. Treptele

Antifon I.

Robia Sionului tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din patimi la viaţă mă scoate, Cuvinte.

Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-vor cu bucurie spice de viață veșnică.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt toată buna dăruire, precum prin Tatăl şi prin Fiul, împreună străluceşte, întru care toate viază şi se mişcă.

 

Antifonul II.

De n-ar zidi Domnul casa virtuţilor, în zadar ne-am osteni; dar ocrotindu-ne El sufletul, nimeni nu va strica cetatea noastră.

Cei ce din rodul pântecelui, prin Spiritul, fii s-au făcut Ție, ca şi Tatălui, Hristoase, sunt pururea sfinţii.

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că dă fiinţă la toată făptura; Acestuia să ne închinăm, ca şi Tatălui şi Cuvântului, că Dumnezeu este.

 

Antifonul III.

Cei ce se tem de Domnul umblă fericiţi în cărările poruncilor, că vor mânca tot rodul cel de viaţă.

Veseleşte-Te, Începătorul păstorilor, văzând pe fiii Tăi împrejurul mesei Tale, purtând stâlpări de fapte bune.

Mărire…, Şi acum…,

În Sfântul Spirit este toată bogăţia măririi, din care vine darul şi viaţa la toată făptura; că împreună este lăudat cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

Prohimen, vers 3.

Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti (Ps 95,10).

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă (Ps 32,3).

Spuneţi întru neamuri că Domnul a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe vers 3:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia Învierii a șasea (Luca 24,36-53).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Învierea lui Hristos..., apoi Psalmul 50,

Mărire…, versul 2, propriu-zis.

Pentru rugăciunile ierarhului Tău Vasile, Îndurate, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2).

Stihira: Înviind Isus din mormânt…

 

Urmează cântarea Canonului, antifon vers 2.

Catavasia I

Fundul adâncului l-a descoperit, şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul cel tare în războaie, că s-a preamărit.

Catavasia III

Domnul, Cel ce dă cârmuitorilor noştri tărie şi înalţă fruntea unşilor Săi, s-a născut din Fecioară şi vine către botez. Deci credincioşii să-I strigăm: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept fără numai Tu, Doamne.

 

După Ectenia mică, Condacul Sărbătorii, vers 3.

Domnul tuturor rabdă tăiere împrejur şi taie ca un bun greşelile muritorilor. Dă lumii, astăzi, mântuire, iar ierarhul Ziditorului, purtătorul de lumină şi dumnezeiescul preot al lui Hristos, Vasile, se bucură întru cei de sus.

Sedealna Sfântului, vers 8.

Propovăduitorule al luminii, deschizându-şi gura, ai vestit cuvântul lui Dumnezeu şi lumii dumnezeiască înţelegere ai semănat. Că în adevăr, întărind învăţăturile părinţilor, te-ai arătat, ca şi Pavel, apărător al credinţei. Pentru aceasta te găseşti şi cu îngerii împreună cetăţean, şi te arăţi împreună vorbitor cu ei, fericite Vasile. Cel ce faci Dumnezeirea cunoscută, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Mărire... Şi acum..., a Sărbătorii, vers 3.

Cu învăţăturile tale, Vasile, ai udat toată lumea ca şi cu o apă şi ai semănat dogmele dreptei cinstiri de Dumnezeu; că Hristos, Izvorul vieţii, S-a odihnit în adevăr întru tine. Pe Acela roagă-L, ca cel ce ai dobândit îndrăzneală la Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

 

Catavasia IV.

Auzitu-s-a, Doamne, glasul Tău care a zis: Glasul celui ce strigă în pustiu, când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind de faţă; iar prin Spiritul a strigat: Tu eşti Hristos, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu.

 

Catavasia V.

Isus, Începătorul vieţii, vine să dezlege osânda lui Adam cei întâi zidit; iar curăţire, ca unui Dumnezeu, netrebuindu-I, pe cel căzut îl curăţeşte în Iordan, întru care, omorând vrajba, dăruieşte pacea, care covârşeşte toată mintea.

 

Catavasia VI.

Glasul Cuvântului, sfeşnicul luminii, luceafărul mergător înaintea Soarelui, în pustiu strigă tuturor: Pocăiţi-vă şi mai înainte vă curăţiţi; că iată, de faţă stă Hristos, mântuind lumea din stricăciune.

 

După Ectenia mică,  Condacul Sfântului, vers 4.

Arătatu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nestricată, pecetluind-o cu dogmele tale, Vasile cuvioase, grăitorule de cele cerești.

Icos

Marele Vasile, paharul curăţiei, gura înţelepciunii şi temeiul dogmelor, străluceşte tuturor sufleteşte. Veniţi deci să stăm în casa lui Dumnezeu, privind cu căldură, bucurându-ne de minunile lui, luminaţi fiind ca de o făclie şi răcorindu-ne cu spirit curăţitor de viaţă. Să urmăm credinţei, căldurii şi smereniei lui, prin care s-a arătat casă firii lui Dumnezeu; către care strigând să-i aducem cântări de laude: grăitorule de cele cereşti, Vasile cuvioase.

 

Catavasia VII

Pe tinerii cei binecredincioşi care au intrat în cuptorul cel de foc, suflând Spiritul cel răcoritor, şi coborârea dumnezeiescului înger i-a păzit. Deci, în văpaie răcoriţi fiind, cu mulţumire cântau: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Taină minunată a arătat cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în valurile sale vrea să primească Iordanul pe Focul cel netrupesc şi să îngăduie pe Ziditorul, Cel ce se botează cu trupul; pe Care îl binecuvântează popoarele şi îl preaînalţă întru toţi vecii.

 

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădeşte altarul şi toată biserica.

Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):

Măreşte, suflete al meu, pe cea mai cinstită şi mai mărită decât oştile cele de sus, pe Fecioara preacurată, de Dumnezeu Născătoare.

Măreşte, suflete al meu, pe Cel ce după Lege cu trupul s-a tăiat împrejur.

Măreşte, suflete al meu, pe Cel ce în ziua a opta a primit tăierea împrejur.

Astăzi se taie împrejur cu trupul Stăpânul, plinind Legea, ca un prunc.

Stăpânul astăzi se taie împrejur cu trupul şi Isus este numit.

Pe tine, ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, trupeşte la noi venind, din coapse fecioreşti în chip de negrăit L-ai întrupat, binecuvântată preacurată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Hristos, întrecând hotarele întregii firi omeneşti, s-a născut mai presus de fire din Fecioară. Şi precum porunceşte cartea Legii, se taie împrejur la trup şi plinitor Legii se arată.

Venişi să sărbătorim cu sfinţenie ziua cea mărită a numelui Stăpânului Hristos. Că astăzi, cu dumnezeiască cuviinţă, este numit Isus; cu Acela împreună şi pomenirea ierarhului să o mărim.

Măreşte, suflete al meu, stăpânia Dumnezeirii celei în trei ipostasuri şi nedespărţite.

Măreşte, suflete al meu, pe cea prin care am fost mântuiţi din blestem.

 

Catavasia IX

Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, primeşte credinţa, că şti dragostea noastră cea de Dumnezeu însuflată; că tu creştinilor eşti ocrotitoare, pe tine te mărim.

 

După Ectenia mică,  Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

A Învierii

Că Hristos a înviat, nimeni să nu se îndoiască; că s-a arătat Mariei, apoi a fost văzut de cei ce mergeau la un sat. Și celor unsprezece cunoscători, cari erau împreună, iarăşi s-a arătat; pe care trimiţându-i să boteze, s-a înălțat la ceruri, de unde s-a şi coborât, întărind propovăduirea cu mulţime de semne.

Mărire..., a Sfântului.

Cu dragostea filozofiei ai tăiat împrejur, părinte, acoperământul sufletului tău şi te-ai arătat lumii, ca un soare, cu minunile; şi ai luminat gândurile credincioşilor, de Dumnezeu înţelepţite, slujitorule al Treimii, înţelepte Vasile şi închinătorule al Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum...,  a Sărbătorii.

Făcătorule veacurilor Se taie împrejur cu trupul, plinind Legea, ca un prunc, a opta zi; şi cu scutece este înfăşat, ca un muritor, şi cu lapte este hrănit Cel ce ţine toate cu nemăsurata tărie, ca un Dumnezeu, şi cu bunăvoinţă le poartă.

 

Îndată, pe versul 3, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

4 Stihiri ale Învierii, vers 3.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Veniţi, toate popoarele, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşătoare, că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel dintru început, s-a răstignit pentru noi, şi de bunăvoie s-a îngropat şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Aceluia să ne închinăm.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Spus-au toate minunile păzitorii Tăi, Doamne; că adunarea deşertăciunii a umplut de daruri dreapta lor, socotind să ascundă învierea Ta, pe care lumea o preamăreşte; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Toate s-au umplut de bucurie, luând dovedirea învierii; că Maria Magdalena la mormânt a venit şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veșmintele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Nu este aici, ci a înviat, precum a zis, mergând mai înainte în Galileea.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumina, iubitorule de oameni; că ai înviat din morţi, dăruind mântuire neamului omenesc, ca să Te preamărească toată făptura, pe Tine cel singur fără de păcat, îndură-Te spre noi.

 

Apoi, 4 stihiri ale Sărbătorii, vers 5.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Cel ce în chip de negrăit S-a născut din Tatăl fără tăiere şi fără scurgere, ca un Cuvânt şi ca un Dumnezeu din Dumnezeu, rămânând întru neschimbata Dumnezeire, rabdă tăiere împrejur cu trupul. Pentru aceasta Cel ce este mai presus de Lege, făcându-Se după Lege, mântuieşte pe toţi din blestemul Legii şi dăruieşte binecuvântare de sus. Deci, mărind preabuna Lui smerenie, cu bucurie şi cu mulţumire să o mărim, rugându-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Făcându-te după har fiul lui Dumnezeu prin naşterea din nou a dumnezeiescului Botez, ai mărturisit pe Cel ce este din fire cu adevărat şi mai înainte de veci Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul, Cel de o fiinţă cu Tatăl şi împreună fără de început, cuvioase; iar gurile ereticilor cele neînfrânate le-ai astupat cu strălucirea cuvântărilor tale. Pentru aceasta te-ai şi sălăşluit întru împărăţiile cele de sus, împreună împărăţind cu singurul şi cel din fire Împărat, Hristos, Care dă lumii mare milă.

 

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Pătrunzând ca un arhiereu sfinţit înlăuntrul cereştii Biserici, cu lucrarea și cu adânca cugetare la cele de sus, te-ai acoperit cu începuturile înţelepciunii, ca şi cu un veşmânt sfânt. Şi acum, slujind la altarul cel de sus, cuvioase, şi înaintea lui Dumnezeu stând şi liturghia cea nematerialnică săvârşind, pomeneşte, preafericite Vasile, cu milostivire, pe cei ce săvârşesc sfinţită şi preacinstită pomenirea ta, rugând pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Întreg ai fost sfinţit lui Dumnezeu, cuvioase, şi hărăzit Lui din copilărie, în tot chipul; fiind luminat cu razele înţelepciunii celei mai presus de înţelepciune, ai limpezit cunoaşterea celor ce sunt, şi ai tâlcuit pe cele ce sunt, în chip strălucitor, lămurindu-le cu înţelepciune şi făcând rânduiala dumnezeieştilor temeiuri ale cunoaşterii. Pentru aceasta, te propovăduim pe tine de Dumnezeu grăitor, dumnezeiesc dascăl şi luminător al Bisericii purtător de lumină, lăudând pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

 

Mărire..., Stihira Evangheliei, vers 3, propriu-zis.

Magdalenei Maria, care a vestit învierea din morți și arătarea Mântuitorului, necrezându-i ucenicii, au fost mustrați pentru învârtoșarea inimii; dar fiind înarmați cu semne și cu minuni, la propovăduire au fost trimiși. Și Tu, Doamne, la Începătorul luminii, Tatăl, Te-ai înălțat; iar ei au propovăduit pretutindeni Cuvântul, cu minuni încredințându-L. Pentru aceasta, luminându-ne printr-înșii, mărim învierea Ta cea din morți, Iubitorule de oameni, Doamne.

 

Şi acum..., a Născătoareai, pe tropar vers 3.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

          Cântăreţii: Doxologia mare.

Troparul Învierii, vers 4.

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș