Nașterea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos,
Luni, 25 decembrie 2017
(Toate ale Sărbătorii; la Utrenie Ev Matei 1,18-24;
la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: Antifoane speciale;
Ap Galateni 4,4-7; Ev Matei 2,1-12)
Atunci când Ajunul sărbătorii Nașterii Domnului cade sâmbăta sau duminica, în ajun se celebrează Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se celebrează chiar în ziua sărbătorii.
Orele Împărătești se celebrează vinerea; iar în acest caz, vinerea devine zi aliturgică. Orele Împărătești și Vecernia se celebrează la vremea lor.
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur se celebrează sâmbătă și duminică la vremea ei, adică dimineața. Atunci când Ajunul Nașterii Domnului cade de lunea până vinerea, atunci, în ziua ajunului se celebrează Orele Împărătești, iar spre seară se celebrează Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
Vecernia
Cântăreții, pe versul 2 propriu-zis, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.
Primele 2 versete din Psalmul 140, pe versul 2, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Se pun Stihirile pe 8, pe versul 2 propriu-zis..
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Veniți să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de față. Zidul cel despărțitor acum cade; sabia cea de foc de îndepărtează; heruvimul nu mai păzește pomul vieții; iar eu mă împărtășesc din dulceața din rai, de la care m-am îndepărtat prin neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, Pecetea veșniciei Lui, înfățișare de rob primește, ieșind din Maica ce nu știe de nuntă, nesuferind schimbare: că a rămas ce era, Dumnezeu adevărat fiind; și a luat ce nu era, om făcându-Se, din iubire de oameni. Acestuia să-I cântăm: Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Dumnezeule, îndură-Te spre noi (de două ori).
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Domnul Isus născându-Se din curata Fecioară, toate s-au luminat; că păstorii cântând din fluiere, iar magii închinându-se și îngerii cântând, Irod s-a tulburat. Că Dumnezeu în trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre (de două ori).
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Împărăția Ta este împărăția tuturor veacurilor și stăpânirea Ta rămâne întru tot neamul și neamul, Hristoase Dumnezeule, Cel ce Te-ai întrupat din Spiritul Sfânt și din pururea Fecioara Maria și Te-ai făcut om. Lumină ne-a strălucit nouă, Hristoase Dumnezeule, venirea Ta. Lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui, toată făptura ai luminat. Suflarea toată Te laudă pe Tine, chipul măririi Tatălui. Cel ce ești și mai înainte ai fost și ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule, îndură-Te spre noi (de două ori).
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Ce vom aduce Ție, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulțumire aduc Ție: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce ești mai înainte de veci, îndură-Te spre noi (de două ori).
Mărire…, Și acum…, același vers.
Augustus, ajungând singur stăpânitor pe pământ, a încetat mulțimea stăpânirii oamenilor; iar Tu, întrupându-Te din cea curată, s-a surpat mulțimea idolilor. Sub o împărăție lumească cetățile erau și neamurile au căzut într-o stăpânire a Dumnezeirii. Scrisu-s-au popoarele din porunca cezarului; scrisu-ne-am credincioșii în numele Dumnezeirii Tale, a Dumnezeului nostru Celui întrupat. Mare este mila Ta, Doamne, mărire Ție!
În timp ce se cântă această Stihiră, preotul face Ieșirea cu cădelnița.
Preotul: Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, tropar vers 8.
Iată, acum binecuvântați pe Domnul, toți slujitorii Domnului.
Stih: Care stați în Casa Domnului, în curțile Casei Dumnezeului nostru.
Iată, acum binecuvântați pe Domnul, toți slujitorii Domnului.
Se pot alege 3 Paremii.
Paremia 1.
Din Proorocia lui Miheia (4,6-7; 5, 1-3), citire.
În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna laolaltă pe cei care o luaseră la fugă şi pe cei chinuiţi;
Şi din cei şchiopi voi face un rest şi din cei ce au fost împovăraţi, un neam puternic, şi Domnul va împărăţi peste ei în muntele Sionului, de acum şi până m veac!
Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei.
Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte. Atunci rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel.
El va fi voinic şi va paşte poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului Dumnezeului Său şi toţi vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului.
Paremia 2.
Din Proorocia lui Isaia (11,1-10), citire.
Acestea grăiește Domnul: O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da.
Şi Se va odihni peste El Spiritul lui Dumnezeu, spiritul înţelepciunii şi al înţelegerii, spiritul sfatului şi al tăriei, spiritul cunoştinţei şi al bunei-credinţe.
Şi-L va umple pe El spiritul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu după înfăţişarea cea din afară şi nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se zvonesc,
Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe sărmanii din ţară. Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de lege.
Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu pentru coapsele Lui.
Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte.
Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mânca paie;
Pruncul de la sân se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor copilul abia înţărcat îşi va întinde mâna.
Nu va fi nici o nenorocire şi nici un prăpăd în tot muntele Meu cel sfânt! Că tot pământul este plin de cunoştinţa şi de temerea de Dumnezeu, precum marea este umplută de ape!
Şi în vremea aceea, Mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei, va fi ca un steag pentru popoare; pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul Ei va fi plin de slavă.
Paremia 3.
Din Proorocia lui Isaia (7,10-15; 8,1-4 și 9-10), citire.
Şi Isaia mai grăi către Ahaz:
"Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus".
Şi a spus Ahaz: "Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul!"
Şi a zis Isaia: "Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu?
Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.
El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă binele.
Şi a zis Domnul către mine: "Ia o carte mare şi scrie deasupra ei cu slove omeneşti: "Maher-Şalal-Haş-Baz" (grabnic-pradă-apropiat-jaf).
Adu-Mi martori credincioşi pe Urie preotul şi pe Zaharia, fiul lui Ieberechia".
Atunci m-am apropiat de proorociţă şi a luat în pântece şi a născut un fiu. Şi a zis Domnul către mine: "Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz".
Căci înainte ca băiatul să zică: "tată şi mamă!", toată bogăţia Damascului şi prada Samariei vor fi duse înaintea regelui Asiriei".
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginile pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi.
Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci cu noi este Dumnezeu!"
Dacă se face Litie, se cântă următoarele Stihiri.
Se pun stihirile, vers 1 propriu-zis.
Cerul și pământul astăzi, după prooroci, să se veselească; îngerii cu oamenii sufletește să sărbătorească: Dumnezeu în trup S-a arătat celor ce ședeau în întuneric și în umbră, născându-Se din Fecioara. Peștera și ieslea L-au primit; păstorii vestesc minunea; magii de la Răsărit aduc în Betleem daruri. Iar noi să-I aducem, ca îngerii, laudă cu buze nevrednice: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace; că a venit și ne-a mântuit pe noi din robia vrăjmașului.
Cerul și pământul astăzi s-au împreunat, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la ceruri s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om, Cel din fire nevăzut. Pentru aceasta și noi lăudându-L, să-I cântăm: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pacea, pe care ne-a dăruit-o nouă venirea Ta, Mântuitorul nostru, mărire Ție!
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, se aude zicând în Betleem cei fără de trup, Celui ce a binevoit a fi pace pe pământ. Acum Fecioara este mai desfătată decât cerurile; că a răsărit lumina celor întunecați și pe cei smeriți i-ai înălțat, pe cei ce cântau cu îngerii: mărire întru cei de sus lui Dumnezeu.
Pe cel după chip și după asemănare văzându-l Isus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a coborât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca într-însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care striga: Mărire Arătării Tale, Mântuitorul meu și Dumnezeu!
Mărire..., vers 5.
Magii, împărații perșilor, cunoscând lămurit pe Împăratul ceresc, Cel ce S-a născut pe pământ, de stea luminată fiind povățuiți, au ajuns la Betleem, aducând daruri alese: aur, tămâie și smirnă. Și căzând s-au închinat, că au văzut pe Cel fără de ani Prunc culcat în peșteră.
Și acum..., vers 6.
Dănțuiesc îngerii toți în ceruri și se bucură oamenii; și toată făptura saltă pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce S-a născut în Betleem; că toată înșelăciunea idolească a încetat și Hristos împărățește în veci.
La Stihoavnă.
Pe vers 2.
Mare și uimitoare minune s-a săvârșit astăzi: Fecioara naște și pântecele nu i se strică. Cuvântul Se întrupează și de Tatăl nu Se desparte; îngerii cu păstorii preamăresc și noi împreună cu dânșii cântăm: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace!
Vers 3.
Stih: Zis-a Domnul Domnului Meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.
Astăzi Fecioara naște pe Făcătorul a toate; peștera aduce Edenul și steaua vestește pe Hristos, Soarele celor din întuneric; cu daruri magii s-au închinat, luminați fiind prin credință, și păstorii au văzut minunea, iar îngerii cântau și ziceau: mărire întru cei de sus lui Dumnezeu!
Stih: Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.
Domnul Isus născându-Se în Betleemul Iudeii, magii venind de la Răsărit s-au închinat lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat; și îndată deschizându-și visteriile, I-au adus daruri scumpe: aur lămurit, ca unui Împărat al veacurilor; tămâie, ca unui Dumnezeu al tuturor și ca unui mort de trei zile; și smirnă, ca Unuia fără de moarte. Toate neamurile veniți să ne închinăm Celui ce S-a născut spre mântuirea sufletelor noastre.
Mărire..., vers 4.
Veselește-te Ierusalime și sărbătoriți toți cei ce iubiți Sionul! Astăzi s-a dezlegat legătura cea de multă vreme a osândirii lui Adam; raiul ni s-a deschis și șarpele s-a surpat. Că pe aceea pe care mai înainte a amăgit-o a văzut-o acum Maică a Ziditorului. O, adânc al bogăției, al înțelepciunii și al cunoștinței lui Dumnezeu! Ceea ce a fost solitoarea morții a tot trupul, și organ al păcatului, se face începătoarea mântuirii a toată lumea, prin Născătoarea de Dumnezeu; că Prunc S-a născut dintr-însa Dumnezeu cel cu totul desăvârșit. Și prin naștere a pecetluit fecioria, prin scutece legăturile păcatelor a dezlegat și cu pruncia a vindecat durerile Evei, cele cu întristare. Pentru aceasta să dănțuiască toată făptura și să salte, că a venit Hristos ca să o înnoiască pe ea și să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., același vers.
În peșteră Te-ai sălășluit Hristoase Dumnezeule, ieslea pe Tine Te-a primit, iar păstorii și magii Ție s-au închinat. Atunci s-a împlinit vestirea proorocilor și puterile îngerești s-au mirat strigând și zicând: Mărire umilinței Tale, Unule, Iubitorule de oameni!
Troparul Nașterii, vers 4.
Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, mărire Ție! (de trei ori)
La încheiere:
Cel ce în peșteră s-a născut și în iesle s-a culcat pentru mântuirea noastră, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale Sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască, ca un bun și de oameni iubitor. Amin.
Utrenia
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparul Nașterii (de 3 ori), pe tropar vers 4.
Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, mărire Ție! (de trei ori)
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 4.
Veniți, credincioșilor, să vedem unde S-a născut Hristos. Pentru aceasta să urmăm unde steaua cu magii, împărații de la Răsărit. Acolo îngerii cântă neîncetat, iar păstorii, petrecând noaptea pe câmp, cântare vrednică aduc: mărire întru cei de sus, Celui ce S-a născut astăzi în peșteră din Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea, în Betleemul Iudeii!
Mărire... Și acum..., tot aceasta.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 4.
Pentru ce te minunezi, Marie? Pentru ce te înspăimânți de ceea ce este întru tine? Iar Fecioara zice: Pentru că pe Fiul cel din veșnicie sub ani L-am născut, și nu știu cum s-a făcut zămislirea Celui ce S-a născut. Nu am bărbat și cum voi naște Fiu? Naștere mai presus de fire, cine a văzut? În adevăr unde voiește Dumnezeu se biruiește rânduiala firii, precum scrie. Hristos S-a născut din Fecioara în Betleemul Iudeii.
Mărire... Și acum..., tot aceasta.
Polieleul. În timpul cântării Polieleului, preotul cădește altarul și toată biserica.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
Psalmii aleși și Pripelele, pe melodie proprie.
Stih 1: Strigați Domnului tot pământul, cântați numele Lui! Dați mărire laudei Lui! (Ps 65,1).
Pripeala: Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm mărire Celui dintru înălțime, lui Dumnezeu, zicând: Celui ce s-a născut în peșteră.
Stih 2: Mântuire a trimis Domnul poporului Său; sfânt și înfricoșător este numele Lui (Ps 110,9).
Stih 3: Dumnezeul nostru în cer și pe pământ; toate câte a voit a făcut (Ps 134,6).
Stih 4: Si Eu întâi-născut Îl voi pune pe El, mai înalt decât împărații pământului, și se vor închina Lui toți domnii pământului (Ps 88, 27; 71,11).
Stih 5: Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut (Ps 109,4).
Stih 6: Domnul a zis către Mine: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut (Ps 2,7).
Mărire…, a Treimii.
Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.
După Ectenia mică, Sedealna Polieleului, pe antifon, vers 4.
Cel neîncăput nicăieri cum a încăput în pântece? Cel ce este în sânurile Tatălui cum stă în brațe de Maică? Cu adevărat precum a știut, precum a voit și precum bine a socotit. Că fără trup fiind, S-a întrupat de bunăvoie; și Cel ce este S-a făcut pentru noi ce nu era, și neschimbându-Și firea S-a făcut părtaș frământăturii noastre. În două firi S-a născut Hristos, vrând să plinească lumea cea de sus.
Mărire…, Și acum…, tot aceasta.
Prima treaptă a antifonului vers 4.
Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.
Cei ce urâți Sionul, rușina-vă-va însuși Domnul; că așa veți fi uscați, precum iarba de foc.
Mărire…,
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță; se luminează întru Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.
Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viață.
Prohimen, vers 4.
Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.
Stih: Zis-a Domnul Domnului Meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.
Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon vers 4:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia (Matei 1,18-24).
Iar naşterea lui Isus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Spiritul Sfânt.
Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.
Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt.
Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.
Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
"Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu".
Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.
Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele I sus.
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Învierea lui Hristos… nu se zice, ci îndată, Psalmul 50:
Mărire..., vers 2 propriu-zis.
Astăzi toate se umplu de bucurie, Hristos născându-Se din Fecioară.
Și acum...,
Astăzi toate se umplu de bucurie, Hristos născându-Se din Fecioară.
Miluiește-ne Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegile noastre.
Stihira, vers 6 propriu-zis.
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace! Că astăzi primește Betleemul pe Cel ce șade pururea împreună cu Tatăl. Astăzi îngerii măresc cu dumnezeiască cuviință pe Pruncul Cel ce S-a născut. Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
Urmează cântarea Canonului.
Începând cu 21 noiembrie, de Sărbătoarea Intrării în templu a Maicii Domnului și până pe 31 decembrie, se cântă Catavasiile Nașterii Domnului..
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.
După Ectenia mică, Ipacoiul, tropar vers 8.
Cerul Ți-a adus Ție, Celui ce Te-ai culcat Prunc în iesle, pârga neamurilor, prin stea chemând pe magii, pe care nici sceptrurile, nici tronurile nu i-au spăimântat, ci nemărginita sărăcie. Că ce poate fi mai prejos decât peștera? Și ce poate fi mai smerit decât scutecele, întru care a strălucit bogăția Dumnezeirii Tale? Doamne, mărire Ție!
Sedealna, antifon vers 8.
Să se bucure cerul, să se veselească pământul! Că S-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând mântuirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în sânurile Tatălui, a ieșit mai presus de fire din Fecioară; de Acela magii s-au spăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un prunc; pe Care toate îl măresc.
Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
Ectenia mică, apoi, Condacul , pe tropar vers 3.
Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii preamăresc și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr Dumnezeu cel mai înainte de veci.
Icos
Betleemul a deschis Edenul; veniți să vedem; aflat-am desfătarea tainică înăuntrul peșterii; veniți să privim cele din rai. Acolo S-a arătat rădăcina cea neudată, odrăslind iertare; acolo s-a aflat fântână nesăpată din care David mai înainte a dorit să bea; acolo Fecioara născând Pruncul, a potolit îndată setea lui Adam și a lui David. Pentru aceasta la Betleem să mergem, unde S-a născut Prunc tânăr Dumnezeu cel mai înainte de veci.
Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii cu cântări cinstind-o să o mărim!
Stih: Mărește, suflete al meu, pe cea mai cinstită și mai mărită decât oștile cele de sus, pe Fecioara preacurată, de Dumnezeu Născătoarea.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
Stih: Mărește, suflete al meu, pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut cu trup din Fecioara.
Stih: Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Minunata mergere a stelei celei noi și neobișnuite, de curând ivită, înaintea căreia se plecau cerurile, văzând-o magii, au mărturisit pe Hristos Împăratul născut pe pământ, în Betleem, spre mântuirea noastră.
Stih: Mărește, suflete al meu, pe Dumnezeu, Căruia i s-au închinat magii.
Stih: Mărește, suflete al meu, pe Cel ce a fost vestit de stea magilor.
Magii întrebând: Unde este Pruncul-Împărat, Cel de curând născut, a Cărui stea s-a arătat, că am venit să ne închinăm Lui, s-a mâniat Irod și s-a tulburat, semețindu-se luptătorul împotriva lui Dumnezeu, a omorî pe Hristos.
Stih: Mărește, suflete al meu, pe Preacurata Fecioara, și singura de Dumnezeu Născătoarea, care a născut pe Hristos Împăratul.
Stih: Magii și păstorii au venit să se închine lui Hristos, Celui ce s-a născut în cetatea Betleemului.
Cunoscut-a cu deadinsul Irod vremea stelei, prin ale cărei povățuiri s-au închinat magii în Betleem lui Hristos cu daruri; și de înger fiind povățuiți către țara lor, au lăsat batjocorit pe cumplitul ucigător de prunci.
Stih: Astăzi Fecioara naște pe Stăpânul înăuntru, în peșteră.
Mai lesne este, Fecioară pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, că este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoiești dă-ne și nouă această putere.
Stih: Astăzi Stăpânul se naște ca un prunc din Fecioara.
Stih: Astăzi păstorii văd pe Mântuitorul în scutece înfășat și în iesle culcat.
Stih: Astăzi Stăpânul cel nepipăit în scutece se înfașă ca un prunc.
Stih: Astăzi toată zidirea se bucură și se veselește, că Hristos s-a născut din tânăra Fecioară.
Chipurile cele nelămurite și umbrele văzându-le sfârșite, o Maică preacurată a Cuvântului, Cel ce s-a arătat de curând din ușă încuiată, și socotind a fi El Lumina adevărului, după vrednicie binecuvântăm pântecele tău.
Stih: Puterile cerești vestesc lumii pe Mântuitorul, Domnul și Stăpânul, Cel ce s-a născut.
Stih: Mărește, suflete al meu, stăpânirea Dumnezeirii celei în trei ipostasuri și nedespărțită.
Stih: Mărește, suflete al meu, pe Cel ce ne-a mântuit pe noi din blestem.
Dorul dobândindu-și și învrednicindu-se de venirea lui Hristos, poporul cel plăcut lui Hristos se roagă acum cu lacrimi, să-i dai, Preacurată Fecioară, și harul nașterii celei de a doua cel de viață făcător, ca să se închine strălucirii tale.
Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
Mai lesne este, Fecioară pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, că este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoiești dă-ne și nouă această putere.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, și cei din întuneric și din umbră am aflat adevărul: Că din Fecioară S-a născut Domnul (de trei ori).
Îndată, pe versul 4, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 4.
Ale Sărbătorii, pe vers 4.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Veseliți-vă drepților, ceruri bucurați-vă, săltați munților, căci S-a născut Hristos. Fecioara șede asemănându-se heruvimilor, purtând în brațe pe Dumnezeu-Cuvântul întrupat. Păstorii măresc pe Cel născut; magii aduc daruri Stăpânului; îngerii, cântă și zic: Cel ce ești neajuns, Doamne, mărire Ție!
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Tatăl a binevoit; Cuvântul trup S-a făcut și Fecioara a născut pe Dumnezeu om. Steaua vestește, magii se închină, păstorii se minunează și făptura se bucură.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, care ai născut pe Mântuitorul, șters-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică te-ai făcut bunăvoinței Tatălui, purtând în brațe pe Dumnezeu-Cuvântul întrupat. Taina nu suferă cercetare; numai cu credință toți să o mărim, grăind cu tine și zicând: Netâlcuitule Doamne, mărire Ție!
Stih: Lăudați-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudați-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,5-6).
Veniți să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naștere a rămas tot fecioară. Bucură-te cetate însuflețită a Împăratului și Dumnezeu, întru care Hristos sălășluindu-Se, a săvârșit mântuire. Cu Gavriil să lăudăm; cu păstorii să mărim, grăind: Născătoare de Dumnezeu roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine să ne mântuiască pe noi.
Mărire..., vers 6.
Când a fost vremea venirii Tale pe pământ, întâia înscriere a lumii s-a făcut; atunci ai voit să se înscriere numele oamenilor celor ce au crezut nașterii Tale. Pentru aceea, o astfel de poruncă de la cezarul a ieșit, că veșnica Ta împărăție, cea fără de început, s-a înnoit. Pentru aceasta și noi Ție, Dumnezeului și Mântuitorului sufletelor noastre, în loc de dar de bani, bogăția teologhisirii celei drept-credincioase.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 2.
Astăzi Hristos în Betleem Se naște din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe și Cuvântul se întrupează. Puterile cerurilor se bucură și pământul cu oamenii se veselește; magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat cântăm: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Troparul Nașterii, vers 4.
Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, mărire Ție!
*******
La Liturghie se pun antifoanele speciale (din Orologhion sau din Mineiul pe decembrie).
În loc de Sfinte Dumnezeule…, se cântă Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat. Aliluia!
Axionul:
Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
