Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


8 - = 7
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia Duminicii a VI-a după Paști

 
Vecernia Duminicii a VI-a după Paști
  • 05 Iun 2016
  • 1086

DUMINICA A VI-A A PAŞTILOR,

A ORBULUI DIN NAŞTERE

Sfîntul martir Dorotei, episcopul Tirului (+362)

(V 5; L 8; Ap Fapte 16,16-34; Ev Ioan 9,1-38)

 

La Doamne, strigat-am punem Stihirile pe 10.

Șapte Stihiri ale Învierii, vers 5.

 

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Prin cinstită Crucea Ta, Cristoase, pe diavolul l-ai ruşinat, şi prin Învierea Ta acul păcatului l-ai tâmpit, şi ne-ai mântuit din porţile morţii. Mărimu-Te pe Tine, Unule Născut!

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus; înfricoşatu-s-au de aceasta căpeteniile iadului şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat Împăratul măririi, Cristos, zicând celor din lanţuri: Ieşiţi! şi celor din întuneric: Descoperiţi-vă!

Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)

Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni, cu trupul pătimind, a înviat, Cel fără de moarte. Veniţi, moştenirile neamurilor, Acestuia să ne închinăm; că prin mila Lui, din rătăcire scăpându-ne, pe un Dumnezeu în trei feţe a lăuda ne-am învăţat.

 

Alte Stihiri ale lui Anatolie, acelaşi vers.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Închinăciune de seara aducem Ţie, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea veacurilor, ca într-o oglindă, prin trup ai strălucit 1umii, şi până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de acolo l-ai împrăştiat, şi lumina Învierii, neamurilor ai arătat. Dătătorule de lumină, Doamne, mărire Ţie!

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Pe începătorul mântuirii noastre, pe Cristos să-L mărim; că înviind din morţi, lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul s-a zdrobit.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Cei de la strajă erau învăţaţi de cei fărădelege: Tăinuiţi Învierea lui Cristos şi luaţi arginti, şi ziceţi: Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul. Cine a văzut, cine a auzit, pe mort să-l fure vreodată? Mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce-şi lasă în mormânt cele de înmormântare ale Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Învăţaţi-vă zisele prorocilor, şi cunoaşteţi că Însuşi este cu adevărat Răscumpărătorul lumii şi Atotputernic.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Doamne, Cel ce iadul l-ai prădat şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstita Cruce, îndură-Te spre noi.

 

Apoi ale Orbului, vers 2.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)

Cel ce s-a născut orb, în cugetul său a zis: Oare eu, pentru păcatele părinţilor m-am născut fără vedere? Oare eu, pentru necredinţa neamurilor m-am născut spre dovadă? Nu sunt în stare să întreb, când este noapte şi când este zi. Nu pot suferi picioarele mele împiedecarea de pietre; că n-am văzut soarele strălucind şi nici chipul Celui ce m-a zidit. Dar mă rog Ţie, Cristoase Dumnezeule, căută spre mine şi mă miluieşte! (de două ori).

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Ieşind Isus din templu, aflat-a pe un orb din naştere; şi îndurându-se, tină a pus pe ochii lui şi i-a zis: Mergi de te spală în Siloam! Şi spălându-se, a văzut, înălţând mărire lui Dumnezeu. Iar vecinii lui au zis către dânsul: Cine a deschis ochii tăi, pe care nimeni dintre cei ce văd, n-au putut să-i vindece? Iar el strigând, a zis: Un Om ce se cheamă Isus, Acela mi-a zis: Spală-te în Siloam! Şi am văzut. El este cu adevărat Mesia Cristos, despre Care a zis Moise în Lege; El este Mântuitorul sufletelor noastre.

Mărire…, vers 5.

Doamne, trecând pe cale, aflat-ai pe un om, orb din naştere; şi mirându-se învăţăceii, Te-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui de s-a născut orb? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii: Nici acesta nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu într-însul. Mie Mi-se cade, să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis, pe care nimeni nu poate să le lucreze. Şi acestea zicând, ai scuipat jos şi tină făcând, ai uns ochii lui, zicând către dânsul: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului! Şi el spălându-se, s-a făcut sănătos, şi a strigat către Tine: Cred, Doamne! Şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta şi noi strigăm: Îndură-te spre noi!

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 5.

În Marea Roşie, chipul miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise, despărţitorul apei, iar aici Gavriil, servitorul minunii. Atunci adâncul l-a trecut pe jos, neudat, Israel, iar acum pe Cristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea nepătată, după naşterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost, şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, îndură-Te spre noi!

 

Ieşirea cu cădelniţa. Apoi, imnul Lumină lină.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

 

La Stihoavnă.

Stihirile Învierii, vers 5.

Pe tine, Cristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, cu glasuri de cântări Te mărim. Că Cruce şi moarte ai luat pentru neamul nostru, ca Domnul Cel iubitor de oameni; prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.

Apoi se cântă Stihirile Paştilor cu stihurile lor, pe versul 5, sau Stihirile următoare:

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viaţă, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire tuturor ai izvorât; şi cu trupul moarte ai luat, nemurire dăruindu-ne, şi aşezându-Te în mormânt, pe noi ne-ai mântuit, împreună cu Tine întru mărire înviindu-ne, ca un Dumnezeu; pentru aceasta, strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ţie!

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Negrăită este răstignirea Ta şi coborârea Ta, Iubitorule de oameni! Că iadul pradându-L, pe cei de demult legaţi, împreună cu Tine i-ai înviat întru mărire, ca un Dumnezeu; raiul deschizând, pe aceştia, ca sa-l dobândească i-ai învrednicit. Pentru aceasta şi nouă, celor ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne curăţire de păcate, învrednicindu-ne să fim locuitorii raiului, ca un îndurat.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat şi a treia zi din morţi ai înviat, patimile trupului nostru vindecă-le şi din greşelile cele cumplite ne ridică Iubitorule de oameni, şi ne mântuieşte.

Mărire…, vers 8.

Soare înţelegător al dreptăţii, Cristoase Dumnezeule, Care celui din naştere, lipsit de lumină, i-ai luminat atât ochii trupului, cât şi pe cei ai sufletului, cu preacurată atingerea Ta, şi ochii noştri cei sufleteşti luminându-i, fă-ne fii ai zilei, ca să strigăm către Tine cu credinţă: Mare şi negrăită este mila Ta spre noi, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi vers.

Fecioara nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit cu trup L-ai conceput, Maica Dumnezeului Celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruieşti curăţire de greşeli. Acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te, să ne mântuim noi toţi.

 

După Acum slobozeşte şi Tatăl nostru, se cântă troparele.

Troparul Învierii, vers 5.

Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Spiritul, Care s-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să i-ne închinăm; că bine a voit a se sui cu trupul pe cruce şi moarte a răbda, şi a învia pe cei morţi, întru mărită Învierea Sa.

Mărire…, Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu.

Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată; bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă la tine; bucură-te, liman neînviforat şi neispitită de nuntă; ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul şi Dumnezeul tău, nu înceta a te ruga pentru cei ce cântă şi se închină naşterii tale.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș