Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Card. Parolin: "Curia să poată deveni într-adevăr un ajutor pentru papa"

 
Card. Parolin: "Curia să poată deveni într-adevăr un ajutor pentru papa"
  • 13 Ian 2018
  • 419

De Alessandro Gisotti

Iminenta călătorie apostolică în Chile şi Peru, Sinodul tinerilor, Întâlnirea Mondială a Familiilor la Dublin şi iarăşi Amoris laetitia şi reforma Curiei Romane. Suntem temele forte în interviul dat de cardinalul Pietro Parolin portalului Vatican News. Secretarul de Stat al Vaticanului se opreşte înainte de toate asupra marilor aşteptări pe care le nutreşte Biserică în privinţa tinerilor, în anul în care va fi celebrarea Sinodului dedicat tineretului, în octombrie, precedat de un pre-sinod în martie:

"Desigur, anul acesta - anul 2018 - va fi caracterizat tocmai de o concentrare specială a atenţiei Bisericii la toate nivelurile sale asupra tinerilor, deci asupra aşteptărilor lor, asupra aspiraţiilor lor, asupra provocărilor pe care trebuie să le înfrunte şi asupra speranţelor pe care le poartă cu ei, precum şi asupra slăbiciunilor şi asupra fricilor. Deci va fi un an important: papa a amintit deja asta şi în recentele discursuri în timpul acestei perioade a Crăciunului. Eu cred că lucrul cel mai inovator din această abordare este căutarea unei noi relaţii a Bisericii cu tinerii, inspirată dintr-o paradigmă de responsabilitate scutită de orice paternalism. Biserica vrea să intre cu adevărat în dialog cu realitatea tineretului, vrea să-i înţeleagă pe tineri şi vrea să-i ajute pe tineri. În acelaşi timp aş vrea să mă refer la acel vestit discurs pe care l-a făcut John Kennedy când a luat în primire funcţia sa, în îndepărtatul an 1961, când a spus: «Nu trebuie să vă întrebaţi ce poate face ţara pentru voi, ci trebuie să vă întrebaţi ce puteţi face voi, ce trebuie să faceţi voi pentru ţară». Cred că aceasta este, până la urmă, şi abordarea inovatoare, adică Biserica îi întreabă pe tineri, papa, Biserica îi întreabă pe tineri ce pot face ei pentru Biserică, ce contribuţie pot da Evangheliei, răspândirii Evangheliei, astăzi! Şi cred că la această invitaţie tinerii vor şti să răspundă cu generozitatea lor şi cu entuziasmul lor".

Tinerii amintesc, desigur, de familie. În august, la Dublin, Întâlnirea Mondială a Familiilor: o întâlnire importantă care vine după doi ani de la publicarea lui Amoris laetitia. Ce bilanţ se poate face, după părerea dumneavoastră, cu privire la receptarea acestui document şi de ce, după părerea dumneavoastră, a provocat o confruntare aşa de aprinsă în lumea catolică?

"Evident, Biserica după celebrarea celor două Sinoade şi publicarea exortaţiei apostolice Amoris laetitia, s-a pus în această direcţie. Şi cu siguranţă, şi celebrarea Zilei Mondiale a Familiei la Dublin va fi o etapă - cred eu - importantă pentru că este, până la urmă, şi prima după publicarea documentului. O etapă de reflecţie, o etapă de aprofundare şi o etapă şi pentru a duce înainte acest proces de aplicare a indicaţiilor din Amoris laetitia. Şi aici probabil aş folosi acelaşi termen pe care l-am folosit mai înainte, adică, până la urmă, Amoris laetitia a provenit dintr-o nouă paradigmă pe care papa Francisc o duce înainte cu înţelepciune, cu prudenţă şi cu răbdare. Probabil, dificultăţile care au apărut şi care încă există în Biserică, în afară de unele aspecte ale conţinutului, sunt datorate tocmai acestei schimbări de atitudine pe care papa ne-o cere. O schimbare de paradigmă, imprimată chiar în textul însuşi, care ne este cerută: acest spirit nou, această abordare nouă! Deci, evident, orice schimbare comportă mereu dificultăţi, dar de aceste dificultăţi trebuie ţinut cont şi trebuie înfruntate cu angajare, pentru a găsi răspunsuri care să devină momente de ulterioară creştere, de ulterioară aprofundare. Şi aici cred că Amoris laetitia, în afară de a fi o îmbrăţişare pe care Biserica o face familiei şi problematicilor sale în lumea de astăzi, pentru a ajuta cu adevărat să se întrupeze Evanghelia în cadrul familiei - care este deja o Evanghelie: Evanghelia familiei - este în acelaşi timp şi o cerere de ajutor făcută familiilor pentru ca să colaboreze şi să contribuie la creşterea Bisericii".

Eminenţă, în martie este a cincea aniversare a alegerii papei Francisc. Unul din punctele forte ale pontificatului, aşa cum ştim, este procesul de reformă, a Curiei şi nu numai. După părerea dumneavoastră, cum se va putea dezvolta acest proces în viitorul apropiat?

"Evident că deja au fost paşi, paşi însemnaţi înainte. Deja anul trecut, papa în discursul adresat Curiei prezenta un pic toate măsurile care au fost luate după studiul mai ales din partea Consiliului cardinalilor din C9. Însă, mi se pare că în discurs - şi este un motiv care revine constant în magisteriul papei Francisc, când se vorbeşte despre Curie - nu este vorba atât de a insista asupra reformelor structurale, cu promulgarea de noi legi, de noi normative, numiri, etc.; cât mai degrabă pe spiritul profund care trebuie să anime orice reformă a Curiei şi este dimensiunea fundamentală a vieţii creştine, adică aceea a convertirii. Deci, a face în aşa fel încât Curia - tot mai mult şi tot mai bine, eliminând chiar şi acele umbre care pot împiedica această angajare şi această misiune - să poată deveni cu adevărat un ajutor pentru papa pentru a vesti Evanghelia, pentru a mărturisi Evanghelia, pentru a evangheliza lumea de astăzi. Eu aş insista încă o dată asupra acestui lucru, chiar dacă este o privire de fond şi nu coboară în concreteţea fiecărei reforme sau a fiecărei schimbări, care însă au existat deja şi care vor continua. Sunt în desfăşurare alte aprofundări referitoare la alte organisme din Curia Romană, însă aceasta este perspectiva fundamentală în care trebuie să ne situăm şi asupra căreia papa încontinuu ne cheamă şi asupra căreia aş vrea să pun accentul".

Anul 2018, abia început, va fi desigur şi un an de călătorii apostolice pentru papa Francisc. Peste câteva zile, papa se întoarce în America Latină. Care este, după părerea dumneavoastră, semnificaţia cea mai importantă a vizitei din Chile şi Peru?

Este mereu întâlnirea cu Bisericile, este mereu întâlnirea cu comunitatea creştină. Papa merge ca păstor al Bisericii universale pentru a întâlni Biserici locale; desigur, Biserici care sunt deosebit de vii, deosebit de active cum este Biserica din Chile, cum este Biserica din Peru şi care pe de altă parte trebuie să înfrunte şi numeroase provocări în faţa realităţii din lumea de astăzi. Sunt multe provocările! Mă refer la două, îndeosebi, care sunt foarte îndrăgite de papa. Prima este provocarea populaţiei indigene, a indigenilor: şi aici fac referinţă şi la Sinodul despre Amazonia care a fost convocat recent de papa şi care se va ţine în 2019; deci, care este rolul, care este contribuţia acestor populaţii în cadrul fiecărei ţări, al societăţilor lor, şi pentru a da o contribuţie şi acestor societăţi. După aceea, o temă pe care papa o simte puternic şi asupra căreia a revenit cu cuvinte şi foarte marcate, aceea a corupţiei, care împiedică dezvoltarea şi care împiedică şi depăşirea sărăciei şi a mizeriei. Cred că nu va fi o călătorie simplă, dar va fi cu adevărat o călătorie pasionantă".

(După Vatican News, 11 ianuarie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu



Sursa:ercis.ro