Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia primei Duminici din Post

 
Vecernia și Utrenia primei Duminici din Post
  • 24 Feb 2018
  • 511

Duminica I din Post

(a Dreptei Credințe; Chemarea la apostolat).

25 februarie 2018;

Sfântul Tarasie al Constantinopolului (+806).

(V 5; L 5; Ap Evrei 11,24-26 și 32-40; Ev Ioan 1,43-51)

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare; Antifoane speciale.

 

La Vecernie

La : Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 3 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 5 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Prin cinstită crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai rușinat și prin Învierea Ta acul păcatului l-ai distrus, și ne-ai mântuit pe noi din porțile morții, mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus. Înfricoșatu-s-au de aceasta căpeteniile iadului și s-au ridicat porțile cele de durere, că a intrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: ,,Ieșiți"! și celor din întuneric: ,,Descoperiți-vă!”

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniți, semințiile neamurilor, Acestuia să i ne închinăm; că mântuindu-ne din rătăcire cu îndurările Sale, ne-am învăţat a-L lăuda pe unul Dumnezeu Cel în trei ipostasuri.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Închinare de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea timpului, ca într-o oglindă, prin trup ai strălucit lumii și până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de acolo l-ai stricat și lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.

 

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Pe Hristos. Începătorul mântuirii noastre, să-L mărim; că înviind din morţi, lumea din rătăcire a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul a fost zdrobit.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Străjerii erau învăţaţi de cei fărădelege: Tăinuiţi învierea lui Hristos, şi luaţi arginţii şi ziceţi: Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul. Dar cine a văzut, cine a auzit pe mort să-l fure vreodată? Și mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cel ce şi-a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Învăţaţi-vă zisele prorocilor şi cunoaşteţi că Acesta este cu adevărat Răscumpărătorul lumii şi cel Atotputernic.

 

Apoi 4 Stihiri ale Dreptei credințe, din Triod, vers 6.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Pe Tine cel necuprins, Care ai strălucit mai înainte de luceafăr, fără început, din pântecele cel nematerial și fără de trup al Părintelui, proorocii cei însuflați cu Spiritul Tău, Doamne, Te-au vestit a fi Prunc-întrupat, din cea care n-a știut de nuntă, unit cu oamenii și aici pe pământ văzut. Pentru care ca un îndurat, învrednicește de luminarea Ta, pe cei ce laudă Învierea Ta cea nespusă și cinstită.

 

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Cu cuvântul vestindu-Te, grăitorii de Dumnezeu prooroci, și cu faptele cinstindu-Te, viață fără de sfârșit au dobândit; că nesuferind a sluji făpturii, Stăpâne, fără numai Ție Făcătorului, de lume toți evanghelicește s-au depărtat și s-au făcut părtași patimii Tale, pe care mai înainte au vestit-o. Pentru ale căror rugăciuni învrednicește-ne să trecem fără prihană măsura postului, Unule, mult-Îndurate.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Din firea ta cea dumnezeiască nefiind cuprins, Stăpâne, mai pe urmă întrupându-Te, ai binevoit a Te cuprinde. Căci cu luarea trupului, ai luat și toate însușirile lui. Pentru aceasta înscriind chipul asemănării Tale, cu cuviință îl sărutăm, spre dragostea Ta înălțându-ne; și dintr-însul luăm harul vindecărilor, urmând dumnezeieștilor așezăminte ale apostolilor.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Preacinstită podoabă a luat Biserica lui Cristos din înălţimea cea prealuminată a cinstitelor şi sfintelor icoane ale Mântuitorului Cristos, ale Maicii lui Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, prin care se luminează şi se împodobeşte cu harul şi se leapădă de adunarea ereticilor, alungându-i. Şi bucurându-se, preamăreşte pe iubitorul de oameni Dumnezeu, care pentru dânsa a răbdat patimi de bunăvoie.

 

Mărire…,  a Dreptei credințe, vers 2.

Strălucit-a harul adevărului: cele ce s-au însemnat de demult umbros, acum arătat s-a săvârșit. Că iată Biserica se îmbracă cu chipul cel după trup al lui Hristos, ca și cu o podoabă mai presus de lume, chipul cortului mărturiei cel mai dinainte însemnându-l și credința cea dreaptă cinstind. Ca ținând icoana Aceluia pe Care îl cinstim, să nu ne înșelăm. Să se îmbrace cu rușine cei ce nu cred așa! Că nouă ne este spre laudă chipul Celui ca s-a întrupat; Căruia cu dreaptă credință ne închinăm, nu făcându-l Dumnezeu. Pe acela credincioșii sărutându-l, să strigăm: Dumnezeule, mântuiește poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta.

 

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 5.

În Marea Roșie chipul Miresii celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise, despărțitorul apei, iar aici Gavriil, slujitorul minunii; atunci adâncul l-a trecut pedestru, neudat, Israel, iar acum pe Hristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea fără prihană după nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești, și mai înainte ai fost, și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

 

La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, tropar vers 5.

Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat și de ceruri nu Te-ai despărțit, în glasuri de cântări Te mărim; că crucea și moartea ai luat pentru neamul omenesc, ca Domnul cel iubitor de oameni; şi prădând porțile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Împungându-se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire tuturor ai izvorât; și cu trupul moartea ai luat, nemurire nouă dăruindu-ne, și, sălășluindu-Te în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună cu Tine înviindu-ne întru mărire ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Mai presus de înţelegere este răstignirea Ta și coborârea în iad, Iubitorule de oameni! Că, prădând iadul, ai înviat împreună cu Tine, întru mărire, pe cei legați de demult; raiul deschizându-1, i-ai învrednicit a-1 primi pe dânsul. Pentru aceasta și nouă, celor ce mărim Învierea Ta cea de a treia zi, dăruiește-ne curăție păcatelor, învrednicindu-ne a fi locuitori raiului, ca un Îndurat.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Cel ce pentru noi cu trupul patimă ai luat și a treia zi din morți ai înviat, patimile noastre cele trupești vindecă-le și ne ridică din greșelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, și ne mântuiește.

 

Mărire…,  a Triodului, vers 2.

Cei ce am trecut din necredință la dreapta credință, și cu lumina cunoștinței ne-am luminat, să plesnim cu mâinile, precum zice psalmistul, aducând laudă de mulțumire lui Dumnezeu. Și cu cinste să ne închinăm sfintelor icoane ale lui Hristos, și celor ale Preacuratei și ale tuturor sfinților, care sunt însemnate pe pereți, pe scânduri și pe sfințitele vase; lepădând păgâneasca credință a celor necredincioși. Pentru că cinstea icoanei, precum zice Vasile, trece la chipul care s-a închipuit, cerând pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Hristoase Dumnezeul nostru, și ale tuturor sfinților, să ne dăruiești nouă mare milă.

 

Și acum…, a Născătoarei, vers 2.

O, minune mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut să fi născut maică fără bărbat şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată făptura? A lui Dumnezeu, Cel ce s-a născut, este voia. Pe care ca pe un prunc, Preacurată, purtându-L în braţele tale şi ca o Maică, îndrăzneală către Dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.

 

La Tropare

Troparul Învierii, vers 5.

Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.

 

Mărire..., al Dreptei credințe, vers 2.

Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule, cerând iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit ca să mântuiești lumea.

 

Și acum..., a Născătoarei.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maica te-ai cunoscut născând pe Dumnezeul cel adevărat. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

La Dezlegarea finală se pomenește și Sfântul zilei !

 

La Utrenie

 

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 5:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

 

Troparul Învierii, vers 5.

Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.

 

Mărire..., al Dreptei credințe, vers 2.

Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule, cerând iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit ca să mântuiești lumea.

 

Și acum..., a Născătoarei.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maica te-ai cunoscut născând pe Dumnezeul cel adevărat. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 5.

Crucea Domnului să o lăudăm, sfânta îngropare cu cântări să o cinstim și Învierea Lui să o preamărim; că a înviat pe cei morți, ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morții și tăria diavolului, iar celor din iad lumină le-a răsărit.

 

Mărire…,

Doamne, mort Te-ai numit, Cel ce ai omorât moartea; în mormânt Te-ai așezat Cel ce ai deșertat mormintele. Sus, ostașii au străjuit mormântul, jos, pe morții cei din veac i-ai înviat, întru tot puternice și necuprinse, Doamne, mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Bucură-te, munte sfânt și de Dumnezeu umblat; bucură-te, rug însuflețit și nears; bucură-te, ceea ce ești una lumii pod către Dumnezeu, care pe cei morți îi treci la viața veșnică! Bucură-te, neîntinată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea sufletelor noastre.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 5.

Doamne, după Învierea Ta cea de a treia și după închinarea apostolilor, Petru a strigat către Tine: „Femeile au luat îndrăzneală, iar eu m-am temut; tâlharul, Dumnezeule, Te-a cuvântat, iar eu m-am lepădat de Tine. Oare mai chema-mă-vei pe mine încă ucenic, sau iarăși mă vei arăta vânător adâncului? Ci mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, și mă mântuiește".

 

Mărire…,

Doamne, în mijlocul celor osândiți Te-au pironit călcătorii de lege și cu sulița coasta Ta au împuns, o îndurate! Şi îngropare ai luat, Cel ce ai stricat porțile iadului, și ai înviat a treia. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine și au vestit apostolilor Învierea, prea înălțate Mântuitorule. Pe care Te laudă îngerii: Binecuvântate, Doamne, mărire Ție.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Neispitită de nuntă, mireasă, de Dumnezeu Născătoare, care întristarea Evei întru bucurie ai întors, te lăudăm credincioșii și ne închinăm Ție, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel de demult. Roaga-te și acum neîncetat, cu totul lăudată, prea sfântă, ca să ne mântuim noi.

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea și cu dumnezeiasca înviere luminându-se la suflet, mironosițele au binevestit apostolilor: Vestiți întru neamuri Învierea! Domnul împreună lucrând cu minuni și dăruindu-ne nouă mare milă.

 

Treptele, vers 5.

Antifonul I.

Când sunt necăjit ca David cânt Ție, Mântuitorul meu: Mântuiește sufletul meu de limba vicleană.

Viața pustnicilor fericită este; a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt se țin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuși stăpânitor fiind, cu adevărat și El este unul din Treime.

 

Antifonul II.

La munți, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.

Mâna Ta cea dreaptă atingându-se și de mine, Hristoase, de toată înșelăciunea să mă păzească.

Mărire…, Şi acum…

Sfântului Spirit, teologhisind, să-i zicem: Tu ești Dumnezeu, viața, dorirea, lumina, mintea, Tu bunătatea, Tu împărățești în veci.

 

Antifonul III.

Pentru cei ce mi-au zis mie: În curțile Domnului vom merge; de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalț.

În casa lui David cele înfricoșătoare se lucrează, că acolo este focul, care arde toată mintea cea întinată.

Mărire…, Şi acum…,

În Sfântul Spirit este vrednicia cea începătoare de viață, din care toate cele ce viază se însuflețesc, precum în Tatăl, împreună și în Cuvântul.

Prohimen, vers 5.

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit (Ps 9,32).

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Ps 137,1a).

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe versul 5:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia Învierii a cincia (Luca 24,12-35).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Și, Psalmul 50:

 

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.

Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.

Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

 

 

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.

Catavasia I

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Catavasia III

Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea.

 

După Ectenia mică, Sedealna, vers 1.

Dumnezeiescul Tău chip în icoană însemnându-l, naşterea Ta, Cristose, luminat o vestim, minunile cele negrăite şi răstignirea cea de bunăvoie; prin care demonii se alungă cu frică şi necredincioşii cu cutremur se tânguiesc, ca nişte părtaşi ai acelora.

Mărire…,

Cu chipurile profeţilor, cu feţele apostolilor, cu icoanele şi cu închipuirile sfinţilor mucenici şi ale tuturor sfinţilor, cu sfinţenie se împodobeşte; cu ale Mirelui celui netrupesc şi cu strălucirile cele înţelegătoare ale miresei se luminează maica, Sionul cel de sus.

Și acum..., a Născătoarei.

Celor ce cu dragoste cinstesc sfântă icoana ta, Preacurată şi cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, te vestesc cu un glas şi cu credinţă se închină ţie, arată-te păzitoare şi ocrotitoare tare, alungând toată răutatea departe de la ei, ca aceea care pe toate le poţi.

 

Catavasia IV

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine Soarele dreptății, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire puterii Tale, Doamne.

Catavasia V

Tu, Doamne, lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Catavasia VI

Jertfi-voi cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, de sângele demonilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul Triodului, vers 8.

Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a cuprins întrupându-se; și chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiască podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul.

Icos

Această taină a purtării de grijă, de la Dumnezeu fiind insuflați, de demult proorocii, și dobândind strălucirea ei, mai înainte au vestit-o, pentru noi cei ce am ajuns la sfârșitul veacurilor. Deci luând prin ea dumnezeiasca cunoștință, un Domn pe Dumnezeu cunoaștem în trei fețe preamărit; și Acestuia singur slujind, având o credință și un botez, în Hristos ne-am îmbrăcat. Deci mărturisind mântuirea, cu fapta și cu cuvântul pe aceasta o închipuim.

         

Catavasia VII

În cuptorul persan tinerii lui Avraam, cu dorirea dreptei credințe, mai mult decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne.

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-și Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a încuiat; și puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de dreapta credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, unind firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Viaţa şi Calea, Hristos, din morţi înviind, a călătorit împreună cu Cleopa şi cu Luca, de care a şi fost cunoscut în Emaus, la frângerea pâinii; ale căror suflete şi inimi erau arzând, când la grăia lor pe cale şi la tâlcuiau Scripturile ce erau pentru El. Cu care să strigăm: A înviat şi s-a arătat lui Petru.

 

Mărire..., a Triodului.

Săltați, bucurați-vă, cu veselie cântați, strigând: Cât sunt de minunate și de preamărite lucrurile Tale, Hristoase! Și cine va putea să spună puterile Tale, Mântuitorule, Cel ce ai unit înțelegerea și împreună glăsuirea noastră într-o Biserică?

 

Şi acum..., a Născătoarei.

Săbiile vrăjmaşului eretic acum s-au sfârşit şi pomenirea lui a pierit cu sunet; că văzând biserica ta, Preacurată, foarte frumos împodobită cu harurile cinstitelor icoane, de bucurie toţi suntem plini.

 

Îndată, pe versul 5, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4 și a lui Anatolie 1, vers 5.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fără de lege, ieșit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. Îngerii cei fără de trup n-au cunoscut cum Te-ai întrupat; ostașii cei ce Te-au străjuit n-au simțit cum ai înviat; că amândouă s-au pecetluit față de cei ce ispiteau, și s-au arătat minuni celor ce se închină cu credință Tainei; pe care noi lăudând-o, dă-ne nouă bucurie și mare milă.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele noastre.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii, Tăi, ușile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule, cel necuprins, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Doamne, Împărate al veacurilor şi Făcătorule al tuturor, Cel ce pentru noi răstignire şi  înmormântare cu trupul ai luat, ca pe toţi din iad să ne eliberezi, Tu eşti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu ştim.

 

Apoi, 3 Stihiri ale Triodului, vers 4.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Întru tine se bucură acum Biserica, Iubitorule de oameni, întru Mirele și Ziditorul său; Care cu dumnezeiasca voie ai mântuit-o de înșelăciunea idolească, și Ție însuți ți-ai unit-o prin cinstitul Tău sânge. Cu veselie primind sfințită înălțarea icoanelor și bucurându-se, pe Tine Te laudă și Te preamărește cu credință.

 

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Închipuirea trupului Tău înălțând-o, Doamne, cu dragoste o sărutăm, arătând taina cea mare a purtării Tale de grijă. Că nu Te-ai arătat nouă, Iubitorule de oameni, prin părere, precum zic luptătorii împotriva lui Dumnezeu, ucenicii lui Manent; ci după adevăr și cu fire de trup, printr-însa suindu-ne spre a Ta dorire și dragoste.

 

Stih: Veseli-mă-voi și mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numele Tău, Preaînalte (Ps 9,2).

Zi plină de bucurie și de veselie astăzi s-a arătat, că luminează lumea dogmelor celor preaadevărate și strălucește Biserica lui Hristos, împodobindu-se acum cu înălțarea sfintelor icoane și cu strălucirile chipurilor, și se face credincioșilor unire de Dumnezeu dăruită.

 

Se poate cânta și Stihira aceasta, vers 6.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Moise în vremea postului a luat legea și pe popor l-a tras la sine; Ilie postind, cerurile a încuiat; și cei trei tineri ai lui Avraam pe tiranul cel fără de lege prin post l-au biruit. Prin el și pe noi, Mântuitorule, învrednicește-ne să ajungem la Învierea Ta, strigând așa: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

 

Mărire..., Stihira Triodului, vers 6, propriu-zis.

Moise în vremea postului a luat legea și pe popor l-a tras la sine; Ilie postind, cerurile a încuiat; și cei trei tineri ai lui Avraam pe tiranul cel fără de lege prin post l-au biruit. Prin el și pe noi, Mântuitorule, învrednicește-ne să ajungem la Învierea Ta, strigând așa: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 5 .

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.

 

Notă: Cele trei antifoane ale Liturghiei se gasesc în Orologhion, paginile 544-545.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș

Știri din aceeași categorie