Trebuie să mărturisesc asta. Sunt analist de sistem, dar nu din vina mea. Când am absolvit liceul a fost "cariera viitorului", din care se putea câștiga o mulțime de bani și să ai o mulțime de oportunități. În mod evident, nimeni nu este perfect, să nu mai vorbim de mine, și promisiunile mi s-au părut interesante, așa că am studiat sistemele.
Până la sfârșitul anilor nouăzeci a fost o slujbă destul de plictisitoare. A trebuit să realizăm sisteme de administrare, aproape întotdeauna pentru bănci sau companii mari. Programele de dezvoltare a software-ului nu au fost deloc interesante și nici nu au avut mari stimulente. Lucrurile au început să se schimbe odată cu apariția internetului. Primele "rețele sociale", cum ar fi AOL Instant Messenger și MySpace, au început să facă interacțiunile noastre cu rudele și prietenii îndepărtați să devină mai apropiate și mai profunde. "Profunde" în paranteze, pentru că nimeni nu a văzut ce se întâmplă, cu excepția câtorva "bătrâni demodați" cărora nimeni nu le acorda atenție în acel moment.
La sfârșitul anului 2010 am fost pe deplin conștienți de faptul că nu era totul atât de minunat, și erau cu siguranță o mulțime de dezavantaje: deveneam dependenți de ceea ce a fost conceput ca rețele de interacțiune și de întâlnire. Ingrijorarea cu privire la această dependență era de așa natură încât mulți dintre pionierii acestor tehnologii s-au străduit să creeze un „Centru pentru umanizarea Tehnologiei“, prin care lansau un manifest privind pericolele pe care ei înșiși le-au creat.
Pentru a înțelege că nu este un avertisment din partea bătrânilor demodați, să vedem ce spune acest manifest despre fiecare dintre aceste tehnologii:
"Snapchat-ul transformă conversațiile noastre în secvențe. Copiii își măsoară acum prietenia în acest fel. Instagram-ul exaltă viața perfectă, erodând stima de sine. Facebook-ul ne separă între camerele de ecou, fragmentând comunitățile. YouTube-ul emite automat un videoclip după altul, chiar dacă mâncați sau dormiți. Nu sunt produse neutre. Acestea sunt concepute pentru a crea dependență".
Și dacă așa ceva crează dependență printre adulți, ce va face cu mintea copiilor? Consecințele, după cum arată Catherine, sunt enorme. Fascinația față de ecranele mici, care generează minți pasive, este o catastrofă pentru mintea copilului.
Care este soluția unei probleme similare, mai ales pentru noi, care avem responsabilitatea de-a ne educa copiii? Voi adăuga câteva idei la ceea ce spune Catherine.
1. Să începem prin a da un bun exemplu
Să eliminăm telefoanele mobile și ecranele (toate) de la masa în familie. Să facem din statul la masă un loc pentru întâlnire, pentru dialog, în care copiii să se simtă ascultați și înțeleși. Dacă telefoanele mobile și ecranele sunt oprite în timpul meselor cu atât mai bine, pentru că stimulul auditiv dispare și atunci nu vom avea impulsul de a ajunge la ecran pentru a vedea ce am pierdut în ultima oră din ceea ce se întâmplă în lume
2. Să ne oferim o perioadă de abstinență de la ecrane
Nimeni nu dă ce nu are. Și dacă suntem dependenți de Internet, greu ne putem educa copiii să nu fie. Să ne acordăm o perioadă de timp în care să eliminăm din dispozitivele noastre acele aplicații care ne fac dependenți. Putem face aceste mici sacrificii pentru educația copiilor noștri.
3. Să promovăm obiceiuri sănătoase
Pentru copiii noștri, așa cum spune și Catherine într-una din cărțile sale, nu există o jucărie mai bună decât părinții. Dacă devenim tovarășii lor de aventură, nu vor avea nevoie de ecrane, nu vor fi pradă ușoară acelor "rețele" create cu obiectivul explicit de a-i prinde. Să le citim povești când se pun să doarmă. Să mergem la muzee, în mediul rural, într-o pădure. Să urcăm pe munte. Să jucăm fotbal, tenis sau orice alt sport care ne place. Fiecare moment petrecut împreună cu ei îi îmbogățește profund și vor cunoaște multe moduri de divertisment în afara ecranelor.
4. Să preluăm controlul asupra vieții noastre
Putem recâștiga controlul asupra vieții noastre, urmând recomandările celor care au creat aplicațiile care ne prind. Suntem stăpânii acțiunilor noastre, dar suntem, de asemenea, responsabili pentru propriile omisiuni. Să facem următoarele acțiuni pe telefoanele noastre mobile și să le propunem și copiilor noștri să le facă:
Să ștergem notificările, cu excepția persoanelor: notificările apar în roșu deoarece este o culoare captivantă, care ne captează atenția, dar multe notificări sunt generate de mașini și nu de persoane. Acestea fac să vibreze continuu telefoanele noastre pentru a ne atrage la aplicații de care nu avem nevoie.
-Să ștergem toate notificările, cu excepția aplicațiilor pe care lumea le utilizează, cum ar fi WeChat, Whatsapp, Facebook Messenger, Signal, Telegram... ...
-Să fim pe gri: icoanele colorate oferă o recompensă imediată creierului nostru. Să punem telefonul nostru pe gri. Putem restabili culorile cu câteva atingeri rapide când avem nevoie de ele.
-Păstrați ecranul inițial numai cu aplicațiile preinstalate: Deschideți aplicațiile fără a vă gândi, doar pentru că este primul lucru pe care îl vedeți când porniți telefonul? Eliminați toate acel aplicații "tentante" de pe ecranul inițial și lăsați numai cele necesare, cum ar fi Hărți, Calendar, Note ...
-Lansați alte aplicații tastând: Acest lucru vă va oferi timp să vă gândiți "Am nevoie de ea chiar acum?"
Păstrați telefonul departe de pat: Cumpărați-vă o alarmă și puneți telefonul mobil într-o altă cameră. În acest fel, veți evita să vă uitați la el chiar înainte de a ieși din pat.
-Intrați în sindromul de abstinență: este dificil, dar foarte eficient. Eliminați toate aplicațiile din telefonul mobil care vă consumă timpul și verificați-le numai pe computer. Notă: puteți șterge aplicația Facebook și păstrați câteva caracteristici specifice, cum ar fi Local sau Messenger.
-Trimiteți note vocale sau sunați în loc să trimiteți mesaje text: Studiile au arătat că mesajele text pot fi înțelese greșit, chiar dacă provin de la soț / soție. Deci trimiteți note vocale sau sunați direct pentru a vă asigura că mesajele dumneavoastră sunt înțelese și interpretate corect.
-Rugați-vă: Desigur, am adăugat acest punct, dar există aplicații excelente care vă pot ajuta să vă rugați. Telefonul mobil are, de asemenea, lucruri excelente și trebuie să profitați de ele. Aplicațiile pentru rugăciune se numără printre acestea.
După cum am văzut, există multe lucruri pe care le putem face pentru a pune capăt dependențelor noastre moderne, dar insist, copiilor trebuie să le demonstrăm mai întâi că noi putem face aceste lucruri dându-le exemplu.
Unele întrebări pentru reflecție: Cum este relația mea cu tehnologia? Sunt prins într-o dependență a rețelelor sociale? Am control asupra a ceea ce văd și distribui de pe telefon sau tabletă? Folosesc tehnologia în mod responsabil? Sunt un exemplu copiilor mei în ceea ce privește tehnologia? Promovez și stimulez jocul în familie și dialogul?
Traducere: ACC
