Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 8
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii Rusaliilor

 
Vecernia și Utrenia Duminicii Rusaliilor
  • 26 Mai 2018
  • 336

Duminica cea mare a Cincizecimii (Rusaliile)

Coborârea Preasfântului și Bunului și de Viața Făcătorului Spirit

Sfântul Martir Iuliu Veteranul (+304); Sfinții Martiri Terapont și Eladiu; Sfântul Augustin de Canterbury (+604).

27 mai 2018

(Toate ale sărbătorii; la Utr Ev In 20,19-23;

la Lit: Antifoane speciale; Al Fap 2,1-11; Ev In 7,37-53 și 8,12)

 

Vecernia

 

După Psalmul 103 şi Ectenia mare, pe vers 4:

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

Se pun Stihirile pe 10, vers 4.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Sărbătorim Cincizecimea şi venirea Spiritului, rânduiala făgăduinţei şi plinirea nădejdii. Cât de adâncă este taina! Cât de mare şi de cinstită! Pentru aceasta, strigăm Ţie: Făcătorule a toate, Doamne, mărire Ţie! (de 2 ori).

 

Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)

Cu limbi străine ai înnoit, Cristoase, pe învăţăceii Tăi, ca prin ele să Te vestească pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu, Care dai sufletelor noastre mare milă.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Pe toate le dă Spiritul Sfânt: izvorăşte profeţii, sfinţeşte pe preoţi, pe cei necărturari îi învaţă înţelepciune, pe pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plineşte. Cel ce eşti de o fiinţă şi de un scaun cu Tatăl şi cu Fiul, Mângâietorule, mărire Ţie!

 

Pe vers 6.

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Văzut-am Lumina cea adevărată; luat-am Spiritul cel ceresc; aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne; că Aceasta ne-a mântuit pe noi. (de două ori).

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Prin profeţi ne-ai vestit nouă calea mântuirii, şi prin apostoli a strălucit darul Spiritului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după aceasta, şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.

 

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

În curţile Tale Te voi lăuda, Mântuitorul lumii şi, plecând genunchii, mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi la amiază, şi în toată vremea te voi binecuvânta, Doamne!

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)

În curţile Tale, Doamne, credincioşii, plecându-ne genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm pe Tine, Tatăl cel fără de început, şi pe Fiul cel împreună fără de început, şi pe preasfântul Spirit cel împreună veşnic, Care luminează şi sfinţeşte sufletele noaste.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Pe Treimea cea de o fiinţă cu cântări să O mărim: pe Tatăl şi pe Fiul, împreună cu Spiritul Sfânt; că aşa au propovăduit toţi profeţii şi apostolii cu martirii.

 

Mărire…, Şi acum…, vers 8. Alcătuirea lui Leon împăratul.

Veniţi, popoare, să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Feţe: Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Spirit. Că Tatăl a născut din veci pe Fiul, Cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător. Şi Spiritul Sfânt era în Tatăl, preamărit împreună cu Fiul: o Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia închinându-ne toţi, zicem: Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună lucrarea Sfântului Spirit; Sfinte Tare, prin Care pe Tată1 am cunoscut şi prin Care Spiritul Sfânt a venit în lume; Sfinte Fără de moarte, Spirite Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti. Treime Sfântă, mărire Ţie!

 

În timp ce se cântă imnul Lumină lină, se face Ieşirea cu cădelniţa.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6:

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

 

Apoi se citesc Parimiile.

Din cartea Numerii, citire  (11,16-17 şi 24-29).

Zis-a Domnul către Moise: Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, pe care-i ştii tu ca sunt căpetenii poporului şi supraveghetorii lui, şi du-i la cortul adunării, ca să stea cu tine acolo. Că Mă voi coborî acolo şi voi vorbi cu tine şi voi lua din spiritul care este peste tine şi voi pune peste ei ca să ducă ei cu tine sarcina poporului şi să nu o duci numai tu singur. Atunci a ieşit Moise şi a spus poporului cuvintele Domnului, a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului. Şi s-a coborât Domnul în nor şi a vorbit cu el; şi a luat din spiritul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi căpetenii. Îndată însă cum a odihnit spiritul peste ei, au început a prooroci, dar apoi au încetat. Doi dintre bărbaţi însă au rămas în tabără: pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi a odihnit şi peste ei spiritul, căci erau din cei înscrişi, dar nu veniseră la cort, şi au proorocit şi ei acolo în tabără. Atunci a alergat un tânăr şi a spus lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad proorocesc în tabără”. Şi răspunzând, Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul din aleşii lui, a zis: „Domnul meu Moise, opreşte-i!” Moise însă i-a zis: „Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de ar fi toţi prooroci în poporul Domnului şi de ar trimite Domnul spiritul Său peste ei!”

 

Din prorocia lui Ioil, citire (2, 23-27 şi 3,1-5).

Acestea zice Domnul: „Şi voi locuitori ai Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul Dumnezeul vostru, că El v-a dat pe Învăţătorul dreptăţii; şi v-a mai trimis şi ploaie, ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară. Şi ariile se vor umple de grâu; iar teascurile vor da peste margini de must şi de untdelemn. Şi vă voi da ani de belşug în locul anilor în care au mâncat lăcustele mici, cele mari, cele zburătoare şi stolurile de lăcuste, marea Mea oştire pe care am trimis-o împotriva voastră. Şi veţi mânca din destul şi vă veţi sătura şi veţi preamări numele Domnului Dumnezeului vostru, Care a făcut cu voi lucruri minunate. Şi poporul Meu nu se va ruşina în veci de veci! Atunci vă veţi da seama că Eu sunt în mijlocul lui Israel şi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru şi nu este altul, iar poporul Meu nu va mai fi niciodată de ocară! Dar după aceea, vărsa-voi Spiritul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vedenii vor vedea. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Spiritul Meu. Şi vă voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a Domnului. Şi oricine va chema numele Domnului se va mântui, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul”.

 

Din proorocia Iezechiel, citire (36,24-28).

Acestea zice Domnul: „ Vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în pământul vostru. Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi. Vă voi da inima nouă şi spirit nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Voi pune înăuntrul vostru Spiritul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru”.

 

Ectenia cererilor stăruitoare, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne… şi Ectenia celor şase cereri.

La Litie

Se cântă Stihirile, vers 2.

Prin prooroci ne-ai vestit nouă calea mântuirii şi prin apostoli a strălucit harul Spiritului Tău, Mântuitorul nostru. Tu eşti Dumnezeu întâi, Tu şi după aceasta, şi în veci Tu eşti Dumnezeul nostru.

În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii şi, plecându-mi genunchii, mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara şi dimineaţa şi la amiază, şi în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.

În curţile Tale, Doamne, plecându-ne genunchii sufletului şi ai trupului, Te lăudăm credincioşii pe Tine, Tatăl cel fără de început, şi pe Fiul cel împreună fără de început, şi pe Preasfântul Spirit cel împreună veşnic, Care luminează şi sfinţeşte sufletele noastre.

Mărire…, Şi acum…, vers 8.

Când ai trimis pe Spiritul Tău, Doamne, în timp ce aspotolii stăteau, atunci feciorii evreilor văzând aceasta s-au tulburat de spaimă. Că îi auzeau pe dânşii grăind într-alte limbi străine, precum le dădea lor Spiritul; că neînvăţaţi fiind, au fost făcuţi înţelepţi şi pe păgâni la credinţă vânându-i, ca nişte iscusiţi cuvântători grăiau cele dumnezeieşti. Pentru aceasta, şi noi grăim Ţie: Cel ce Te-ai arătat pe pământ şi din înşelăciune ne-ai mântuit, Doamne, mărire Ţie!

 

După Ectenia specială a Litiei, din Liturghier, se cântă Stihoavna, vers 6.

Necunoscând neamurile, Doamne, minunea Preasfântului Spirit, care s-a săvârşit în apostolii Tăi, schimbarea limbilor o socoteau a fi beţie. Dar noi, întăriţi fiind de dânşii, neîncetat aşa zicem: Spiritul Tău cel Sfânt nu-L lua de la noi, rugămu-ne Ţie, Iubitorule de oameni!

Stih: Inimă curată zideşte în mine, Dumnezeule, şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele! (Ps 50,11)

Doamne, coborârea Sfântului Spirit pe apostolii Tăi umplându-i, i-a făcut să grăiască în alte limbi. Pentru aceasta, minunea părea celor necredincioşi beţie, iar celor credincioşi mijlocitoare de mântuire. De a Cărui strălucire şi pe noi ne învredniceşte, rugămu-ne Ţie, Iubitorule de oameni.

Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine! (Ps 50,12)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Mărire…, Şi acum…, vers 8.

Limbile oarecând s-au amestecat pentru îndrăzneala zidirii turnului; iar acum limbile înţelepţite s-au făcut pentru mărirea cunoştinţei de Dumnezeu. Acolo a pedepsit Dumnezeu pe cei fărădelege pentru greşeală; iar acum Cristos a luminat pe pescari cu Spiritul. Atunci s-a săvârşit felurimea limbilor spre pedeapsă; iar acum se înnoieşte înţelegerea spre mântuirea sufletelor noastre.

 

După Acum slobozeşte… şi Tatăl nostru, se cântă troparul.

Troparul, vers 8.

Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie! (de trei ori)

 

 

Utrenia.

După Ectenia mare, la Dumnezeu este Domnul se cântă troparul cu care am încheiat Vecernia, de trei ori.

Troparul, vers 8.

Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie! (de trei ori)

 

Ectenia mică, apoi Sedealna, vers 4.

Praznicul cel după praznice, şi cel mai de pe urmă, credincioşii să-1 serbăm luminat; aceasta este Cincizecimea, plinirea făgăduinţei şi a sorocului. Că întru aceasta focul Mângâietorului s-a coborât pe pământ, în chip de limbi, şi pe învăţăcei i-a luminat, făcându-i cunoscători ai tainelor cereşti. Lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.

 

Ectenia mică, apoi Seria a doua de Sedelne, vers 4.

Izvorul Spiritului venind la cei de pe pământ, în râuri purtătoare de foc împărţindu-se, sufleteşte pe Apostoli a rourat luminându-i, şi focul le-a fost lor nor răcoritor, văpaia luminându-i şi rourându-i, prin care noi am orimit darul, prin foc şi prin apă. Lumina Mângâietorului a venit şi lumea a luminat.

 

Îndată se cântă Polieleul

În timpul cântării Polieleului, preotul cădește altarul și toată biserica.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

 

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

.

După Polieleu, Psalmii aleşi şi Pripelele.

Stih 1: Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria (Ps 18,1).

Pripeala: Mărire Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, (zicând): Mărire Ţie, Dumnezeule! (Pripeala se cântă după fiecare stih).

Stih 2: Spiritul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii (Ps 142,10b).

Stih 3: Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi, şi vei înnoi faţa pământului (Ps 103,31).

Stih 4: Inimă curată zideşte în mine, Dumnezeule, şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele (Ps 50,11).

Stih 5: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine! (Ps 50,12)

Stih 6: Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace (Ps 28,11).

Mărire…

Mărire Ţie, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, (zicând): Mărire Ţie, Dumnezeule!

Şi acum…

Bucură-te ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine (zicând): Şi prin tine cu noi!

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Ectenia mică, și Sedealna Polieleului, vers 8

După învierea Ta cea din mormânt, Cristoase, şi după dumnezeiasca înălţare la înălţimea cerului, văzătorilor de Dumnezeu ai trimis mărirea Ta, Îndurate,  Spirit drept înnoind învăţăceilor Tăi. Pentru aceasta, ca o alăută melodioasă au făcut cunoscute tuturor în chip tainic, Mântuitorule, cu arcuşul cel dumnezeiesc cuvintele şi rânduiala Ta.

 

Apoi, Antifonul I, al versului 4:

Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.

Cei ce urâţi Sionul, veţi fi ruşinaţi de Domul; că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.

Mărire…

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi cu curăţia se înalţă; luminează-se întru unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Şi acum…

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele darului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.

 

Îndată Prohimenul, vers 4.

Spiritul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii (Ps 142,10b).

Stih: Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău (Ps 142,1a).

Spiritul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

 

După Exclamaţiune,

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri!

 

Evanghelia Învierii, a 9-a (In 20,19-31).

Îndată Psalmul 50 şi stihirile vers 2, propriu-zis.

Mărire…

Pentru rugăciunile apostolilor Tăi, Îndurate, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Apoi, pe vers 6 propriu-zis, stihul şi Stihira:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea (Ps 50,1-2).

Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Ectenia specială cu Exclamaţiunea: Cu mila şi cu îndurările…

 

Cântarea Canonului.

Catavasia I.

Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a spus legea cea scrisă de Dumnezeu. Că scuturând tina de pe ochiul minţii, vede pe Cel ce este, şi învaţă cunoştinţa Spiritului, sărbătorind cu dumnezeieşti cântări.

Catavasia III.

Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp şi ocara cea nedreaptă a celei bineroditoare, singură rugăciunea prorociţei Ana de demult, a ce1ei ce avea spirit umilit către Cel Puternic şi Dumnezeul cunoştinţelor.

 

După Ectenia mică, Sedealna, vers 8.

Cei ce iubeau pe Mântuitorul s-au umplut de bucurie, şi cei ce mai înainte se temeau au luat îndrăzneală. Că Spiritul Sfânt astăzi de sus s-a coborât peste casa învăţăceilor şi unul fiecare alte lucruri grăia către popoare. Că limbi văzute ca de foc, s-au răspândit peste ei şi nu i-au ars, ci mai mult i-au rourat.

Catavasia IV.

Împărate al împăraţilor, Unule din Unul singur, Cuvinte, Cel ce ai ieşit din Tatăl cel nepricinuit, pe Cel întocmai puternic, Spiritul Tău cel adevărat, Apostolilor L-ai trimis, ca un Făcător de bine, celor ce cântă: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V.

O, fii prealuminaţi ai Bisericii! Luaţi curăţire dezlegătoare de păcate,  roua Spiritului cea cu foc insuflată. Că acum din Sion a ieşit legea, darul Spiritului, cel în chip de limbi de foc.

Catavasia VI.

Stăpâne Cristoase, curăţire şi mântuire ai strălucit nouă din Fecioara. Că precum din rânza fiarei celei din mare ai scos pe proorocul Iona, aşa ai venit să scoţi din stricăciune pe Adam cel căzut cu tot neamul.

 

Ectenia mică, apoi Condacul vers 8:

Când s-a coborât, limbile amestecând, despărţit-a neamurile Cel Preaînalt; iar când a împărţit limbile cele ca de foc, întru o unire pe toţi i-a chemat. Pentru aceasta cu un glas mărim pe Preasfântul Spirit .

Icos.

Grabnică şi tare mângâiere dă robilor Tăi, Isuse, când se mâhnesc sufletele noastre. Nu părăsi sufletele noastre întru necazuri, nu Te depărta de  inimile noastre în ispite, ci pururea ne întimpină pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te, Cel ce eşti pretutindeni; precum şi cu Apostolii Tăi ai fost pururea, aşa şi cu noi, cei ce Te iubim uneşte-Te, Îndurate; ca uniţi fiind cu Tine, să lăudam şi să mărim pe Preasfântul Spirit.

 

Catavasia VII.

Cu un glas a răsunat cântarea organelor, pentru a cinsti pe idolul cel fără de suflare, din aur făcut. Iar darul cel purtător de lumină al Mângâietorului, vrednici ne face a striga: Treime una, întocmai puternică, fără de început, eşti binecuvântată!

Catavasia VIII.

Dezleagă legăturile şi stâmpără văpaia, chipul cel întreit luminător al dumnezeieştii împărăţii; laudă tinerii, binecuvântă pe unul Mântuitor şi a toate Ziditor, ca pe un făcător de bine, toată făptura, câtă este zidită.

 

Cântarea a IX-a, cu Pripeala:

Măreşte, suflete al meu, Dumnezeirea, Cea Una în Trei Feţe!

Bucură-te, Împărăteasă Maică, mărirea fecioriei! Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind, nu te poate lăuda cum se cade; ci se întunecă toata mintea, a cunoaşte naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas pe tine te mărim.

Se cuvine a lăuda pe Fecioara, ceea ce a adus firea la viaţă; că singură în pântece a tăinuit pe Cuvântul, Cel ce a vindecat firea omenească cea bolnavă. Care pe scaunul cel de-a dreapta Tatălui acum şezând, a trimis darul Spiritului.

Cei cărora ne-a insuflat darul cel de Dumnezeu izvorât, luminaţi fiind, străluciţi şi înnoiţi cu minunată şi preafrumoasă înnoire, cunoscând Fiinţa cea întocmai puternică, nedespărţită, înţeleaptă şi întreit strălucitoare, o preamărim.

Catavasie:

Bucură-te, Împărăteasă Maică, mărirea fecioriei! Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind, nu te poate lăuda cum se cade; ci se întunecă toata mintea, a cunoaşte naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas pe tine te mărim.

 

Ectenia mică.

Luminătorile.

Preasfinte Spirite, Cel ce  purcezi din Tatăl şi prin Fiul ai venit la învăţăceii cei necărturari, pe cei ce Te-au cunoscut pe Tine Dumnezeu, mântuieşte-i şi sfinţeşte-i pe toţi.

Mărire…

Lumină este Tatăl, Lumină Cuvântul, Lumină şi Sfântul Spirit, Cel ce s-a trimis Apostolilor în limbi de foc şi printr-însul toată lumea se luminează, ca să se închine Preasfintei Treimi.

Şi acum…

Împărate ceresc, Răsplătitorule, Dumnezeu mare, Mângâietorule atotputernice, Stăpânitorule a toate, Atotpurtătorule, al înţelepciunii Dătătorule, Vistierule al cunoştinţei, Făcătorule al veacurilor şi Atotţiitorule, mântuieşte pe cei ce se închină Ţie şi Te mărturisesc pe Tine Dumnezeu, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

La Laude

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Punem Stihirile pe 6, vers 4.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Lucruri minunate au văzut astăzi toate neamurile, în cetatea lui David, când Spiritul Sfânt s-a coborât în limbi de foc, precum a spus grăitorul de Dumnezeu Luca. Că zice: Adunaţi fiind învăţăceii lui Cristos, s-a făcut sunet, ca de suflare ce vine repede, şi a umplut casa unde erau ei şezând; şi toţi au început a vorbi în străine graiuri, în minunate dogme, în uimitoare învăţături ale Sfintei Treimi (de două ori).

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Spiritul Sfânt era de-a pururea şi este şi va fi, nici început având şi nici sfârşit; ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este unit şi împreună numărat. Viaţă şi de viaţă făcător; Lumină şi de lumină dătător; Binele însuşi şi Izvorul bunătăţii; prin care Tatăl se cunoaşte şi Fiul se preamăreşte, şi de toţi se ştie: o putere, o unire şi o închinare a Sfintei Treimi (de două ori).

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)

Spiritul Sfânt este lumină şi viaţă şi izvor viu, înţelegător. Spiritul înţelepciunii, Spiritul înţelegerii, bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de păcate; Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc din foc purcezător, grăitor, lucrător, împărţitor de daruri; prin Care profeţii toţi şi dumnezeieştii Apostoli, împreună cu Martirii s-au încununat. Uimitoare auzire, străină vedere, foc ce se împarte spre dăruirea de haruri (de două ori).

Mărire…, Şi acum…, vers 6.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Spirite al adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te aşează întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

 

După Doxologia mare, troparul sărbătorii, vers 8:

Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!

 

La Liturghie

 

Antifonul I.

Stih 1: Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria (Ps 18,1).

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule mântuieşte-ne pe noi!

Stih 2: Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă (Ps 18,2).

Pentru rugăciunile…

Stih 3: Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă (Ps 18, 3).

Pentru rugăciunile…

Stih 4: În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor (Ps 18,4).

Pentru rugăciunile…

Mărire…, Şi  acum…,

Pentru rugăciunile…

 

Antifonul II.

Stih 1: Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te scutească numele Dumnezeului lui Iacob (Ps 19,1).

Mântuieşte-ne pe noi, Mângâietorule bune, pe cei ce-Ţi cântam Ţie: Aliluia.

Stih 2: Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine (Ps 19,2).

Mântuieşte-ne pe noi…

Stih 3: Amintească toata jertfa ta şi arderea cea de tot a ta bineplăcută să-i fie (Ps 19,3).

Mântuieşte-ne pe noi…

Mărire…, Şi acum…, imnul: Unule Născut…

 

Antifonul III, vers 8.

Stih 1: Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi de mântuirea ta se va bucura foarte (Ps 20,1).

Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!

Stih 2: După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el (Ps 20,2).

Binecuvântat eşti, Cristoase…

Stih 3: Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă (Ps 20,3).

Binecuvântat eşti, Cristoase…

Stih 4: Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lungime de zile în veacul veacului (Ps 20,4).

Binecuvântat eşti, Cristoase…

 

La Intratul mic, preotul spune, cu glas înalt, înălţând Sfânta Evanghelie: Înţelepciune, drepţi!

Stih: Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom, şi vom lăuda puterile Tale (Ps 20,14).

Mântuiește-ne pe noi…

Troparul, vers 8:

Binecuvântat eşti, Cristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari i-ai arătat, trimiţându-le pe Spiritul cel Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!

Mărire…, Şi acum…, condacul, vers 8:

Când s-a coborât, limbile amestecând, despărţit-a neamurile Cel Preaînalt; iar când a împărţit limbile cele ca de foc, întru o unire pe toţi i-a chemat. Pentru aceasta cu un glas mărim pe Preasfântul Spirit .

 

În loc de Sfinte Dumnezeule…, cântăm:

Câţi în Cristos v-aţi botezat, în Cristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal3,27). Aliluia!

 

Prohimenul Apostolului, vers 8.

În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor (Ps 18,4);

Stih: Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria (Ps 18,1).

Apostolul (Fap 2,1-11).

Pe vers 1: Aliluia! Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu spiritul gurii Lui toată puterea lor (Ps 32,6);

Stih: Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor (Ps 32,13).

 

Evanghelia (In 7,37-53; 8,12).

 

Axionul:

Măreşte suflete al meu pe Preasfântul Spirit, Cel ce din Tatăl purcede.

Bucură-te, Împărăteasă Maică, mărirea fecioriei! Că toată gura cea limpede binegrăitoare, vorbind, nu te poate lăuda cum se cade; ci se întunecă toata mintea, a cunoaşte naşterea ta. Pentru aceasta, cu un glas pe tine te mărim.

 

Cuminecarul: Spiritul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii (Ps 142,10). Aliluia!

 

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș