Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


6 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Mulţi creştini trăiesc ca şi cum Dumnezeu nu ar exista

 
Mulţi creştini trăiesc ca şi cum Dumnezeu nu ar exista
  • 09 Iul 2018
  • 477

Papa Francisc la Angelus  (8 iulie 2018)

 

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

 

Pagina evanghelică de astăzi (cf. Mc 6,1-6) îl prezintă pe Isus care se întoarce la Nazaret şi sâmbăta începe să înveţe în sinagogă. De când a plecat şi a început să predice prin oraşele şi satele vecine, n-a mai pus piciorul în localitatea sa. S-a întors. De aceea, poate că tot satul l-a ascultat pe acest fiu al poporului, a cărui faimă de învăţător înţelept şi de vindecător puternic se răspândea de acum prin Galileea şi mai departe. Însă ceea ce se putea profila ca un succes s-a transformat într-un refuz răsunător, până acolo încât Isus n-a putut să facă acolo nicio minune, ci numai câteva vindecări (cf. v. 5). Dinamica acelei zile este reconstruită în detaliu de evanghelistul Marcu: oamenii din Nazaret mai întâi ascultă şi rămân uimiţi; apoi se întreabă perplecşi: "De unde toate acestea", această înţelepciune? Şi la sfârşit se scandalizează, recunoscând în El pe tâmplar, fiul Mariei, pe care l-au văzut crescând (v. 2-3). De aceea Isus încheie cu expresia devenită proverbială: "Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui" (v. 4).

Ne întrebăm: cum de consătenii lui Isus trec de la uimire la incredulitate? Ei fac o confruntare între originea umilă a lui Isus şi capacităţile sale actuale: este un tâmplar, nu a făcut studii, şi totuşi predică mai bine decât cărturarii şi săvârşeşte minuni. Şi în loc să se deschidă la realitate, se scandalizează. Conform locuitorilor din Nazaret, Dumnezeu este prea mare pentru a se înjosi să vorbească printr-un om aşa de simplu! Este scandalul întrupării: evenimentul descumpănitor al unui Dumnezeu făcut trup, care gândeşte cu minte de om, munceşte şi acţionează cu mâini de om, iubeşte cu inimă de om, un Dumnezeu care trudeşte, mănâncă şi doarme ca unul dintre noi. Fiul lui Dumnezeu răstoarnă orice schemă umană: nu discipolii spală picioarele Domnului, ci Domnul e cel care a spălat picioarele discipolilor (cf. In 13,1-20). Acesta este un motiv de scandal şi de necredinţă nu numai în epoca aceea, în orice epocă, şi astăzi.

Răsturnarea făcută de Isus îi angajează pe discipolii de ieri şi de astăzi la o verificare personală şi comunitară. De fapt, şi în zilele noastre se poate întâmpla să se nutrească prejudecăţi care împiedică perceperea realităţii. Însă Domnul ne invită să asumăm o atitudine de ascultare umilă şi de aşteptare docilă, pentru că harul lui Dumnezeu adesea ni se prezintă în moduri surprinzătoare, care nu corespund aşteptărilor noastre. Să ne gândim împreună la Maica Tereza de Calcutta, de exemplu. O surioară micuţă - nimeni nu dădea zece lire pentru ea - care mergea pe străzi pentru a-i lua pe muribunzi pentru ca să aibă o moarte demnă. Această surioară micuţă cu rugăciunea şi cu activitatea sa a făcut lucruri minunate! Micimea unei femei a revoluţionat activitatea carităţii în Biserică. Este un exemplu din zilele noastre. Dumnezeu nu se conformează cu prejudecăţile. Trebuie să ne străduim să ne deschidem inima şi mintea pentru a primi realitatea divină care ne vine în întâmpinare. Este vorba de a avea credinţă: lipsa de credinţă este o piedică în calea harului lui Dumnezeu. Mulţi botezaţi trăiesc ca şi cum Cristos n-ar exista: se repetă gesturile şi semnele credinţei, dar lor nu le corespunde o adeziune reală la persoana lui Isus şi la Evanghelia sa. Fiecare creştin - noi toţi, fiecare dintre noi - este chemat să aprofundeze această apartenenţă fundamentală, încercând s-o mărturisească printr-o coerentă conduită de viaţă, a cărui fir conducător va fi mereu caritatea.

Să-i cerem Domnului, prin mijlocirea Fecioarei Maria, să topească împietrirea inimilor şi strâmtimea minţilor, pentru ca să fim deschişi la harul său, la adevărul său şi la misiunea sa de bunătate şi milostivire, care este îndreptată spre toţi, fără nicio excludere.

 

După Angelus

 

Iubiţi fraţi şi surori,

 

Ieri, la Bari, cu patriarhii Bisericilor din Orientul Mijlociu şi reprezentanţii lor am trăit o zi specială de rugăciune şi de reflecţie pentru pace în regiunea aceea. Îi aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru această întâlnire, care a fost un semn elocvent de unitate a creştinilor şi a avut participarea entuziastă a poporului lui Dumnezeu. Le mulţumesc iarăşi fraţilor conducători de Biserici şi celor care i-au reprezentat; am rămas cu adevărat edificat de atitudinea lor şi de mărturiile lor. Îi mulţumesc arhiepiscopului de Bari, frate umil şi slujitor, colaboratorilor şi tuturor credincioşilor care ne-au însoţit şi susţinut cu rugăciunea şi prezenţa bucuroasă.

Astăzi este "Duminica mării", dedicată lucrătorilor pe mare şi pescarilor. Mă rog pentru ei şi pentru familiile lor, precum şi pentru capelanii şi voluntarii apostolatului mării. O amintire deosebită pentru cei care pe mare trăiesc situaţii de muncă nedemnă; precum şi pentru cei care se angajează să elibereze mările de poluări.

Adresez un salut cordial vouă tuturor, romani şi pelerini! Salut credincioşii veniţi din Polonia cu un gând special pentru participanţii la marele pelerinaj anual al familiei Radio Maria la sanctuarul din Czestochowa. Salut copiii ministranţi din Filipine cu rudele lor; tinerii din Padova, grupul de studenţi şi profesori din Brescia şi scoutiştii din Pont-Saint-Martin, Val d'Aosta. Şi văd steaguri braziliene... Îi salut pe brazilieni şi curaj! Altă dată se va reuşi!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

 

Franciscus

 

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

 



Sursa:ercis.ro