Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Episcopul, predicatorul, „îngerul păzitor” și soțiile preoților

 
Episcopul, predicatorul, „îngerul păzitor” și soțiile preoților
  • 13 Aug 2019
  • 519

 

Istoria unei fotografii

Ne-am învățat să consumăm timpul în loc să-l folosim.

Haideți să ne facem crucea cum trebuie, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne înmoaie inimile, să ia de pe fața pământului răul. Nu să stăm și să așteptăm prigoana.

Prigoana trebuie să ne găsească luptând…

 

(A. P., un suflet creștin trecut prin persecuția comunistă)

 

Intuind încercarea care se va dezlănțui peste viața Bisericii, Fericitul episcop martir Ioan Suciu a convocat în iunie 1948 soțiile preoților din arhidieceza de Alba Iulia și Făgăraș pentru un timp de reculegere sufletească la Blaj. Își dădea seama că pentru preoții cu familie rezistența nu ar fi fost posibilă fără împărtășirea persecuției din partea soției. Lucrurile au fost ulterior confirmate de evenimente.

Au fost organizate două sesiuni în iunie 1948 (1-4 iunie; 5-8 iunie) pentru exerciții spirituale predicate de părintele Simion Crișan, celebru în epocă pentru profunzimea sa sufletească, școlit în academiile romane cum o făcuseră și primii alumni români ardeleni pe vremea lui Micu-Klein. La sfârșitul seriei s-a imortalizat evenimentul prin fotografia unde figurează alături de cei prezenți și Administratorul apostolic al Arhidiecezei și Mitropoliei cu sediul la Blaj, episcopul Suciu.

Găzduite în Institutul recunoștinței, soțiile preoților au primit atunci și un „înger păzitor” pe Sora Ernesta (Maria) Oancea (1924-2011), învățătoare câțiva ani la grădinița Congregației Maicii Domnului din București. Originară din Galtiu (Sântimbru, Alba), a lăsat amprenta devotamentului său peste generațiile care au străbătut Biserica clandestină mai ales la Teiuș și Alba Iulia unde s-a cheltuit pentru via Domnului, sfidând prin credință persecuția și deriziunea „organelor”.

Fotografia este cunoscută, dar puțini mai știu rațiunile „protocolare” ale unei fotografii care ne restituie o frântură din memoria comunității române unite cu Roma, împiedicată să-și regăsească locul în conștiința publică chiar și după 1990. Este important să redescoperim aceste zone de resistență interioară nu numai pentru spiritul memoriei istorice, ci mai ales pentru a înțelege de ce bătălia spirituală nu se oprește în viața creștinului.

În colecția episcopiei se păstrează exemplarul acestei fotografii care a aparținut preotesei Elena Rusu, soția parohului din Dămuc și Huisurez (Harghita, azi Neamț), părintele Octavian Rusu. Absolvent al promoției 1940 a Academiei teologice din Blaj, părintele nu s-a dezis niciodată de crezul său. Exemplarul fotografic a fost dăruit, împreună cu alte amintiri legate de întâlnirile familiei cu fericitul episcop Vasile Aftenie, de fiica familiei Rusu, Lucia Dobrescu din Ploiești, căreia îi mulțumim și pe această cale.



Sursa:episcopiabucuresti.ro