Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


6 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

PS Claudiu: Sensul Postului Mare este de a regăsi bucuria prezenței lui Dumnezeu

 
PS Claudiu: Sensul Postului Mare este de a regăsi bucuria prezenței lui Dumnezeu
  • 28 Feb 2023
  • 941

Sensul Postului Mare: „acela de a regăsi bucuria prezenței lui Dumnezeu” (PS Claudiu)

  • Sfânta Liturghie arhierească pentru tineri în Duminica lăsatului sec de brânză, în Catedrala greco-catolică din Cluj-Napoca

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și a lăsatului sec de brânză, 26 februarie 2023, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a participat la Sfânta Liturghie pentru tineri, care se celebrează în fiecare duminică, la orele după-amiezii, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca. Ierarhul a răspuns invitației pr. Anton Crișan, rector al Catedralei, care, în urmă cu mai mult de 10 ani a inițiat această celebrare destinată tinerilor, împreună cu Grupul de Adorație euharistică „Triumful Inimii Neprihănite”. Chiar după retragerea grupului de rugăciune (în perioada pandemiei) celebrarea duminicală de la ora 18.00, din Catedrala greco-catolică clujeană, a rămas una dedicată în mod special tinerilor, cu participarea majoritară a celor tineri.

În această Duminică premergătoare Postului Mare, Sfânta Liturghie arhierească pentru tineri a fost animată de tineri din Misiunea pentru studenți „Lux Mundi”, din cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla. Acompaniați de instrumente, ei au oferit răspunsurile liturgice însuflețind și înfrumusețând rugăciunea. Au concelebrat la masa Sf. Altar: pr. Vasile Tofană, Vicar general eparhial, și preoți care se ocupă mult de tineri: pr. Radu Tălpălariu, director al Biroului pentru pastorația tinerilor și a copiilor, pr. Marius Cîmpean și pr. Jean Despruniée din Misiunea pentru studenți „Lux Mundi” și ZILEOS, pr. Sebastian Peșteșan, asistent spiritual al tinerilor din ASTRU – Cluj. A diaconat dc. Lucian Ovidiu Marișca, cancelar episcopal.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu și-a exprimat bucuria de a se afla în mijlocul „celor tineri și a celor care se simt tineri”, pentru că, a explicat, sunt tineri toți cei ce sunt „entuziaști, plini de speranță, de bucurie, care mărturisesc în fiecare clipă bucuria prezenței lui Dumnezeu”. L-a felicitat pe pr. Anton Crișan pentru că s-a pus la dispoziția tinerilor, iar prezența tuturor la această celebrare, a spus, este „pentru a ne aduce aminte că suntem o singură familie, o mare familie, familia lui Dumnezeu”. Evidențiind și mesajul evanghelic al duminicii (Mt 6, 14-21), Preasfinția Sa Claudiu a amintit că anul pastoral în curs este dedicat Sfintei Liturghii, ca „Ospăț al familiei lui Dumnezeu” și a reamintit trei cuvinte „esențiale și extrem de importante, în special pentru cei tineri: libertate, bucurie sau fericire și viață fără de sfârșit”. Sunt idealuri mai ales ale tinerilor, a arătat, iar ele pot să fie atinse de cei care aleg să participe la Sfânta Liturghie, locul „unde regăsim bucuria noastră, unde ne aducem aminte de tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi și de tot ceea ce Dumnezeu ne cere”. Este locul care „are ca scop să ne elibereze de lucrurile care ne țin legați, să ne scoată din zona de întristare și să ne dăruiască adevărata bucurie”, a subliniat PS Claudiu, amintind de rugăciunea lui Isus înainte de patimă, în care Domnul „se roagă Tatălui pentru ca bucuria noastră să fie deplină”.

A continuat: „Datorită iubirii Lui noi suntem aici, ca să celebrăm aceste daruri minunate pe care Dumnezeu ni le face. Suntem aici gândindu-ne că mâine începe o perioadă extrem de importantă pentru viața noastră, extrem de importantă în Biserică”, perioada Postului Mare, a cărui esență, a spus, este, de fapt, invitația la bucurie. Bucurie de a fi împreună cu Dumnezeu, de a primi darurile Sale, mai ales darul mântuirii, al vieții veșnice după această viață trecătoare. „Fiindcă de multe ori postul din perioada Postului Mare, și postul în general, este asociat cu privarea: «nu avem voie să…» mâncăm ceva, să facem ceva, și, parcă ne lasă un sentiment de frustrare în suflet, dacă nu ne gândim și dacă nu ne aducem aminte de esența lui. La fel ca practica religioasă: ne aducem aminte că «nu avem voie să facem», sau că «trebuie să mergem», «trebuie să respectăm»… Ori, lucrurile stau diferit: nu înseamnă că în Postul Mare nu mai trebuie să venim la Sfânta Liturghie, nu înseamnă că nu mai trebuie să postim, dar să postim cu adevăratul sens al postului, să venim la Liturghie cu adevărata dragoste, speranță, recunoștință și mulțumire pe care trebuie să le aducem lui Dumnezeu.”

Astfel, adevăratul sens al postului este cel prin care Liturghia poate fi trăită în profunzime, prin care recunoștință și mulțumire se înalță spre Dumnezeu prin redescoperirea darurilor Sale minunate, a iubirii Sale nemărginite. Pentru că, a spus, „atunci când ne întâlnim între prieteni, nu ne gândim: «trebuie să mă întâlnesc cu ei» sau «din nou, câteva ore voi petrece cu ei», ci ne bucurăm natural, fiindcă ne simțim bine împreună. La aceasta ne invită Isus. În primul rând ne dăruiește o dragoste nemărginită și așteaptă să răspundem și noi, atât cât putem. Perioada care urmează, e o perioadă care ne ajută în acest sens. De aceea trebuie să fie caracterizată de bucurie, de veselie, de zâmbet. E o perioadă în care reintrăm în esențialul vieții noastre de creștini și evanghelia de astăzi ne ajută, fiindcă ne spune exact aceste lucruri. Ne spune să nu fim triști, să nu ne spoim fața noastră, să nu ne-o facem întunecată, să nu vadă lumea că postim, fiindcă noi postim cu bucurie.”

„De ce cu bucurie? Fiindcă postind ne aducem aminte de două lucruri. În primul rând, că viața noastră aici pe pământ este finită (…). Dar, că dincolo de limita vieții noastre, Dumnezeu ne dă adevărata viață. Și, de aceea Isus răspunde ispitei celui rău care îi spune «Dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, transformă pietrele acestea în pâine». Isus îi răspunde: «Nu doar cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu» (Mt 4,4).” A continuat: „Deci, postind ne aducem aminte de libertatea noastră. Suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu. Moartea nu mai are putere asupra noastră. Dar trebuie să facem încontinuu aceste exerciții, fiindcă suntem oameni și știm cât de ușor uităm”.

Și „Isus ne spune să nu ne întristăm, să nu ne arătăm întristați ca fariseii, ca ipocriții. Dacă ne uităm la etimologia cuvântului, aceasta trimite la cei care jucau teatru. Viața noastră să nu fie o piesă de teatru, ci să ne aducem aminte cine suntem și să mărturisim ce suntem cu adevărat, fără rușine. În special în lumea de astăzi, dar dintotdeauna, lumea încearcă să ne pună diferite măști, sau să ne oblige să ni le luăm, pentru a fi acceptați. Ori, ne dăm seama imediat, că, dacă intrăm în această logică noi vom fi tot timpul la cheremul lumii care ne va aplauda dacă ne luăm masca potrivită și hainele potrivite și, de fapt, haina, în Vechiul Testament înseamnă identitate.” Dar, „Isus ne invită la o serie de principii și la o viață bazată pe aceste principii și la o coloană vertebrală care nu se apleacă după cum bate vântul și după cum lumea ne-o cere”.

Preasfinția Sa Claudiu a oferit exemplul Bisericii Greco-Catolice, care „a fost invitată în mai multe rânduri, și cu mare vicleșug” să își ia o nouă haină, o nouă identitate, dar, de fapt „ceea ce ni se cerea era tocmai să renunțăm la esența identității noastre: comuniunea cu Roma și deci apartenența la Biserica lui Cristos, la Biserica Catolică. Și toți Episcopii noștri au arătat aceste principii care nu sunt negociabile și nu s-au arătat fățarnici, cu mai multe fețe sau cu mai multe haine, ci au mărturisit credința lor și dragostea lor pentru Cristos, în mod atât de simplu și din punct de vedere al lumii în care trăim, tragic. Dar, deși pentru mărturia lor au fost aruncați în temnițe, și au murit în temnițe, ei sunt numiți astăzi «fericiți» și sunt cu adevărat fericiți. Și atunci, ne punem întrebarea, «ce înseamnă fericirea pentru noi?»”

În lumina acestor exemple, „Evanghelia și perioada Postului Mare ne cheamă la adevărata libertate. Să nu jucăm un rol, ci să ne aducem aminte că, eventual, jucăm, dar în fața Curții cerești, în fața Cerurilor și de acolo așteptăm aplauzele noastre la sfârșitul vieții noastre. Deci, Evanghelia și perioada pe care o trăim ne invită să ne aducem aminte de lucrurile importante din viața noastră, cele care dau sens.” Iar „ceea ce contează este felul în care trăim acest post. Vă garantez că puteți trăi postul în sensul cel mai strict al cuvântului, dar, dacă nu creșteți în dragostea de Dumnezeu și de aproapele, nu folosește la nimic. Sfântul Pavel, în «Imnul dragostei» (1Cor. 13) este atât de ferm, de categoric. Chiar dacă am face lucruri care ni se par eroice, dacă ne-am dat și trupul, dacă ne-am vinde toate bunurile noastre, dar nu facem aceste lucruri cu dragoste, nu valorează nimic. Nu că valorează mai puțin, nu valorează nimic.” Prin urmare, „sensul Postului este acela de a regăsi bucuria prezenței lui Dumnezeu în noi înșine, în viața noastră, în jurul nostru, peste tot”.

La încheiere, Preasfinția Sa Claudiu a invitat: „să urmăm această cale a Postului mai ales cu ajutorul Maicii Sfinte”, „creatura liberă cu adevărat”, cea care „păstrează bucuria în suflet în momentul în care Arhanghelul îi vorbește, dar păstrează aceeași speranță în cuvântul lui Dumnezeu și la picioarele Crucii, atunci când lumea în care trăiește încearcă să îi spună că Dumnezeu a mințit-o, că Fiul ei nu poate moșteni tronul pentru veșnicie dacă moare pe o cruce. Și totuși, Maica Sfântă nu are nici un dubiu, se încrede pe deplin în cuvântul lui Dumnezeu. Nu știe cum, totul îi spune că nu e adevărat, dar crede mai mult în cuvântul lui Dumnezeu decât în ceea ce lumea arată, și, de aceea, vede Învierea și înțelege, de fapt, sensul profund al planului lui Dumnezeu.” Așa cum se vede în icoane, „Maica Sfântă ni-l indică întotdeauna pe Isus. Ori de câte ori mergem înspre Maica Sfântă, mergem de fapt înspre Isus. Ori de câte ori mergem înspre Maica Sfântă suntem ocrotiți de cel rău. Maica Sfântă este cea care zdrobește capul Șarpelui. Ori de câte ori mergem înspre Maica Sfântă învățăm împreună cu ea cum Dumnezeu poate fi prezent, nu doar în momentele noastre de bucurie, ci și în momentele noastre de suferință sau, mai ales în momentele noastre de suferință.”

După celebrarea liturgică, mulțumind Preasfinției Sale Claudiu pentru prezență, pr. rector Anton Crișan a anunțat că începând din această zi, cu binecuvântarea Ierarhului, tinerii din Misiunea pentru studenți „Lux Mundi” vor anima în fiecare duminică după-amiaza Sfânta Liturghie pentru tineri.

 


 



Sursa:eparhiaclujgherla.ro