Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Când cei mici îi învaţă pe cei mari sensul frumuseţii. Prefaţa papei la cartea "Enciclica pruncilor"

 
Când cei mici îi învaţă pe cei mari sensul frumuseţii. Prefaţa papei la cartea "Enciclica pruncilor"
  • 01 Noi 2023
  • 476

A fost prezentată duminică, 29 octombrie 2023, în Auditorium Kolbe la Roma, cartea "Enciclica pruncilor. A reeduca lumea adulţilor" (Edizioni San Paolo, 80 de pagini) de părintele Enzo Fortunato, preot franciscan conventual, şi Aldo Cagnoli, pilot şi scriitor. Volumul tratează tema ecologiei şi a importanţei pe care o îmbracă îngrijirea planetei şi a creaţiei: prima parte este adresată adulţilor (cuvintele pentru cei mari) recurgând la patru termeni cheie: a moşteni, a conecta, a împărtăşi şi a dărui. Se vrea sensibilizarea celor mari şi a le explica lor cât de important este a-i educa pe copii la îngrijirea şi la respectarea planetei. A doua (cuvintele pentru cei mici) se adresează direct celor mici printr-o relatare ilustrată împărţită în patru capitole. Autorii au făcut referinţă la carte şi la 17 octombrie, prezentând în Sala de Presă a Sfântului Scaun evenimentul "Să învăţăm de la copii şi de la copile" - patronat de Dicasterul pentru Cultură şi Educaţie - care se va ţine la 6 noiembrie în Vatican cu participarea Papei Francisc şi a peste şase mii de copii provenind din diferite părţi ale lumii. Publicăm textul prefeţei scrise de pontif.

Au trecut peste cincizeci de ani de când la Stockholm, la 5 iunie 1972, s-a reunit prima mare Conferinţă a Naţiunilor Unite despre ambientul uman. Acea întâlnire a constituit începutul unui parcurs care a dus comunitatea internaţională să se confrunte cu privire la tema îngrijirii casei comune. Şi astfel că acea dată, 5 iunie, a devenit astăzi Ziua Mondială a Ambientului. Nu uit când în 2014, invitat de Parlamentul European, am întâlnit-o pe ministrul Ambientului, Ségol?ne Royal. Cu aceasta din urmă am vorbit despre ceea ce scriam despre ambient şi despre proiectul unei lucrări comune cu oameni de ştiinţă şi teologi. "Vă rog, publicaţi-o înainte de Conferinţa despre climă de la Paris": acestea au fost cuvintele ministrului. Şi, de fapt, anul 2015 a fost anul enciclicei Laudato si'.

Dar după Paris, din păcate, lucrurile nu au mers aşa cum speram şi acest lucru continuă să mă preocupe. M-am întors asupra temei în 2020 când am publicat Querida Amazonia. M-am gândit mereu că criza ecologică este cealaltă faţă a crizei sociale, culturale şi spirituale a modernităţii. "Dacă criza ecologică este o apariţie sau o manifestare externă a crizei etice, culturale şi spirituale a modernităţii, nu putem să ne înşelăm că însănătoşim relaţia noastră cu natura şi cu mediul fără a însănătoşi toate relaţiile umane fundamentale" (Laudato si', 119).

Ecologia şi fraternitatea merg pe aceeaşi cărare: dacă vrem să rezolvăm în mod eficace problema îngrijirii planetei noastre trebuie mai întâi să facem o convertire a inimii. În această privinţă îmi place să amintesc un citat din Konrad Adenauer din 1952: "Viitorul Occidentului nu de tensiunea politică este atât de ameninţat, cât de pericolul masificării, al uniformităţii gândirii şi al sentimentului in bréve, de tot sistemul de viaţă, de fuga de responsabilităţi, cu singura preocupare pentru propriul eu".

Fenomenul schimbării climatice ne aminteşte insistent de responsabilităţile noastre: el loveşte îndeosebi pe cei mai săraci şi mai fragili, pe cei care au contribuit mai puţin la evoluţia sa. Este mai întâi o problemă de dreptate şi apoi de cooperare responsabilă din partea tuturor: lumea noastră este de acum prea interdependentă şi nu-şi poate permite să fie subîmpărţită în blocuri de ţări care promovează propriile interese în manieră izolată sau nesustenabilă. "Este necesar ca astăzi întreaga comunitate internaţională să pună ca prioritate realizarea de acţiuni colegiale, solidare şi clarvăzătoare" (Mesaj adresat preşedintelui COP26, 29 octombrie 2021), recunoscând "măreţia, urgenţa şi frumuseţea provocării care ni se prezintă" (Laudato si', 15).

O provocare mare, urgentă şi frumoasă, care cere o dinamică structurată şi propunătoare. O provocare "mare" şi angajantă, pentru că ea cere o schimbare de direcţie, o schimbare hotărâtă a actualului model de consum şi de producţie, prea des impregnat în cultura indiferenţei şi a rebutării, rebutare a ambientului şi rebutare a persoanelor. Recent am asistat la operaţiunea incredibilă de salvare a patru copii columbieni pierduţi în junglă, după patruzeci de zile de căutare. Salvaţi, graţie forţei lor, graţie "capacităţii lor de viaţă" pe care noi adulţii adesea o subevaluăm şi salvaţi graţie învăţăturilor preţioase ale bunicii materne, graţie acelei moşteniri indispensabile dintre generaţii care ar trebui cultivată şi păstrată cu mai mare conştiinciozitate. Între altele, o acţiune de salvare făcută de Armată, şi mă bucură faptul că în acest caz forţele armate au fost angajate în acţiuni diferite de cele de război.

Dar minunile au loc acolo unde încă este existentă această legătură ancestrală între generaţii şi în mod specific, şi în mod şi mai semnificativ, cea între bunici şi nepoţi, în acest caz într-o cultură diferită de cea occidentală. Este necesar, aşadar, a accelera această schimbare de direcţie în favoarea unei culturi a îngrijirii, aşa cum se îngrijesc copiii, care să pună în centru demnitatea umană şi binele comun şi care să fie alimentată de "acea alianţă dintre fiinţa umană şi ambient care trebuie să fie oglindă a iubirii creatoare a lui Dumnezeu, de la care provenim şi spre care suntem pe cale" (Benedict al XVI-lea, Caritas in veritate, 50).

Este necesară, de asemenea, o transmitere simbolică de ştafete de la adulţi la copii. Este necesară o îngrijire a casei comune, această planetă a noastră maltratată, cu coresponsabilitatea mai mult sau mai puţin gravă a noastră a tuturor. Numai această inversare de paradigmă, cu copiii care îi învaţă şi îi sensibilizează pe adulţi, poate aduce o adevărată speranţă de schimbare. Copiii păstrează un simţ al frumuseţii încă intact. Să-i lăsăm să ne vorbească. Şi aşa cum aceştia îi ascultă pe bunicii lor, noi să încercăm să-i ascultăm pe ei. "Să nu furăm noilor generaţii speranţa într-un viitor mai bun." Dragi copii, vă îmbrăţişez şi să ştiţi că al vostru papă şi "bunic" va face totul ca să puteţi trăi într-o lume frumoasă şi bună. În această călătorie să vă însoţească Sfântul Francisc, un exemplu frumos şi încurajator. El care a fost un atent ascultător al Veştii Bune.

(După L'Osservatore Romano, 30 octombrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu



Sursa:ercis.ro