Primul Habemus Papam, 8 mai 2025, a fost anunţat de mulţime cu un vuiet răsunător din Piaţa "Sfântul Petru" la prima urmă de fum alb ieşind din coşul Capelei Sixtine. Apoi a venit anunţul cardinalului protodiacon, la ora 19.12: "Robertum Franciscum...". În cele din urmă, apariţia din spatele draperiilor grele de catifea ale Lojei Binecuvântării la ora 19.23: purtând veşmântul roşu, mâinile împreunate, un zâmbet slab, ochii umezi de emoţie. Robert Francis Prevost este al 267-lea papă din istorie: Leon al XIV-lea.
"Pacea să fie cu voi toţi!". La amurgul aceleiaşi zile, acum douăsprezece luni, istoria de două mii de ani a Bisericii a început un nou capitol cu alegerea unui nou pontif, ales într-un conclav rapid de 133 de cardinali. Primul papă din Statele Unite ale Americii, născut cu 69 de ani în urmă la Chicago, peruvian în spirit după mai bine de douăzeci şi doi de ani petrecuţi în ţara latino-americană; un "fiu al sfântului Augustin", provenind din Ordinul Augustinian, al cărui mandat a fost prior general timp de două mandate. Un papă cu origini mixte, expert în matematică, precum şi în limbi străine şi drept canonic, preot paroh şi episcop pe străzile prăfuite din Chulucanas, Trujillo şi Chiclayo şi cardinal prefect al Dicasterului pentru Episcopi. Un pontif cu o provenienţă diferită, care a vorbit lumii în prima sa apariţie în italiană, spaniolă şi latină, citind dintr-un text scris de el însuşi, în care cuvântul "pace" apărea de zece ori.
Pentru această pace - "dezarmată şi dezarmantă", aşa cum a definit-o pe 8 mai, cu o expresie care a devenit semnul distinctiv al pontificatului său - Leon al XIV-lea a făcut apeluri energice pe tot parcursul acestui an: de la "niciodată război!" în prima Regina Caeli din Loja centrală a bazilicii vaticane, până la degetul îndreptat spre liderii militari ale căror mâini "picură sânge" în timpul Liturghiei din Duminica Floriilor (29 martie), până la denunţarea celor care sunt "înrobiţi" până la moarte "pentru a se face pe ei înşişi şi propria lor putere idolul mut, orb şi surd căruia îi sacrifică orice valoare şi cer ca întreaga lume să îngenuncheze", exprimată în Veghea de Rugăciune pentru Pace de la bazilica "Sfântul Petru" din 11 aprilie. Pentru pace, Leone s-a întâlnit cu reprezentanţi ai Hezbollah din Liban, i-a primit pe preşedinţii Palestinei şi Israelului, Abbas şi Herzog, pentru a le reitera amândurora urgenţa armistiţiului în Gaza şi a soluţiei cu două state şi a avut conversaţii telefonice cu mai mulţi lideri ai naţiunilor aflate în război, inclusiv preşedintele rus Vladimir Putin, care în timpul pontificatului anterior al Papei Francisc nu dăduse niciun semn de dialog.
Mai presus de toate, Leon al XIV-lea a promovat o activitate diplomatică pentru pace, poate mai puţin vizibilă pentru publicul larg şi pentru atenţia presei, dar instrumentală pentru cauza nobilă a binelui popoarelor, obiectivul principal al Bisericii. Această activitate se desfăşoară "în culise", aşa cum le-a mărturisit el însuşi jurnaliştilor în zborul de întoarcere din Liban, destinaţia primei sale călătorii apostolice, împreună cu Turcia: "Activitatea noastră nu este în primul rând ceva public pe care îl declarăm pe străzi; este oarecum «în culise». Este ceva ce am făcut deja şi vom continua să facem, să încercăm, să spunem, să convingem părţile să renunţe la armele şi violenţa şi să se unească la masa dialogului".
Aceste declaraţii ale papei sunt cheia multor iniţiative lansate în acest prim an al pontificatului său, începând cu prima ofertă, la doar câteva zile după alegerea sa, de a deschide "Palatele Sacre" pentru a găzdui negocieri dintre Rusia şi Ucraina. Această propunere s-a întâmpinat cu scepticismul rus şi entuziasmul ucrainean, exprimate de preşedintele Volodimir Zelenski, pe care papa l-a întâlnit de trei ori. Două dintre acestea au fost la Castel Gandolfo, unde - după doisprezece ani - Leon şi-a reluat reşedinţa de vară, lăsând Palatul Pontifical ca muzeu deschis publicului şi locuind în schimb la Villa Barberini. Această reşedinţă a devenit familiară multor jurnalişti care se întâlneau cu papa în fiecare marţi seară după plecarea sa pentru a-i aduna declaraţiile şi observaţiile despre evenimentele curente. Sau apeluri, chiar şi rapide, dar întotdeauna menite să-i îndemne pe "marii lideri ai lumii" să "pună capăt războiului" şi să lucreze pentru pace "nu cu arme", ci "cu dialog" sau să stimuleze acţiunea populară, ca atunci când, în urma atacului american asupra Iranului, şi-a îndemnat conaţionalii americani "să găsească modalităţi de a comunica cu «membrii Congresului», cu autorităţile, pentru a spune că nu vrem război, vrem pace!". Această acţiune fără precedent a provocat o reacţie din partea administraţiei americane, preşedintele Donald Trump criticându-l dur pe pontif chiar în ziua în care se îmbarca spre Algeria, destinaţia, alături de Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială, a celei mai lungi călătorii apostolice de până acum (13-23 aprilie). Presat de jurnaliştii din avion, papa nu a răspuns acestor critici, ci a reiterat amintind rolul şi misiunea sa: aceea de "păstor" şi nu de "politician". Deci, "nicio dezbatere" cu Trump, nici "frica" de posibile atacuri din partea acelei administraţii, ci numai misiunea de a proclama "mesajul evangheliei", de care, din păcate, unii astăzi abuzează. Cuvinte reiterate recent, marţea trecută, 5 mai, din nou la Castel Gandolfo: "Biserica proclamă evanghelia, predică pacea. Dacă cineva vrea să mă critice, să o facă cu adevăr".
Şi Papa Leon a reverberat vestirea evangheliei, ca misiune principală a succesorului lui Petru, în pieţele elegante ale Principatului Monaco în timpul călătoriei sale fulgerătoare din 28 martie, şi apoi pe străzile, stadioanele şi bisericile celor patru ţări africane pe care le-a vizitat, în mijlocul cozilor şi al audienţelor de sute de mii de credincioşi care sărbătoreau în pofida căldurii toride şi a ploilor tropicale. Apelurile pontifului pentru o pace care "nu trebuie inventată, ci doar binevenită" într-un teritoriu precum Bamenda, nord-vestul Camerunului, devastat de războiul separatist; îndemnuri la fraternitate într-o Algerie 90% musulmană; apeluri la dreptate - cea "adevărată" care corectează şi vindecă - rostite în închisoarea Bata, Guineea Ecuatorială, în faţa a 630 de deţinuţi sub ploaie. Şi din nou, rugăciuni şi invocaţii pentru distribuţia echitabilă a resurselor şi dezvoltarea integrală în Angola, o ţară bogată în zăcăminte de petrol şi diamante, unde, cu toate acestea, 50% din populaţie trăieşte în sărăcie absolută. Papa i-a îndemnat, de asemenea, pe tineri să îşi asume un rol principal, să respecte drepturile omului, să apere demnitatea săracilor şi a femeilor şi să păstreze credinţa, o adevărată resursă pe care nimeni nu o poate jefui. Acestea sunt idei şi motivaţii pentru ca acest continent să meargă cu capul sus spre viitorul de care popoarele sale sunt "însetate".
Această călătorie africană este bogată în imagini şi cuvinte; o călătorie pe care Leon şi-a dorit-o mult, aşa cum a dezvăluit în zborul spre Alger, încă de la începutul pontificatului său, dar pe care a amânat-o pentru a acorda prioritate promisiunii şi dorinţei predecesorului său, Francisc. Aceasta era să călătorească în Turcia pentru a trăi cea de-a 1700-a aniversare a Conciliului de la Niceea, acum Iznik, şi apoi să zboare în Liban pentru a-i îmbrăţişa pe cei zdruncinaţi de război, criză, sărăcie, emigrare şi imigraţie. Şi acesta a fost un pelerinaj - din 27 noiembrie până în 2 decembrie - care a revigorat călătoria ecumenică, cu numeroase întâlniri cu patriarhul Bartolomeu, oferind oportunităţi de dialog cu lideri ai altor religii şi oferind instantanee preţioase. Printre ele, papa în rugăciune tăcută înaintea devastării portului Beirut, scena exploziei din 2020, sau papa cufundat în îmbrăţişarea colectivă a 15.000 de tineri libanezi şi alţii la Bkerké.
Papa a văzut mulţi tineri în ultimele luni, graţie numeroaselor celebrări ale Jubileului Speranţei, deschis de Francisc şi încheiat de el pe 6 ianuarie, solemnitatea Epifaniei, cu închiderea Porţii Sfinte a bazilicii "Sfântul Petru". Momentul culminant al Anului Sfânt a fost, fără îndoială, Jubileul dedicat tinerilor, din 28 iulie până în 3 august. Peste un milion de tineri şi tinere de diferite vârste şi origini au umplut străzile Romei zile întregi, apoi s-au adunat la Tor Vergata pentru Veghea şi Liturghia cu succesorul lui Petru. A fost un spectacol de chipuri, lumini, culori, steaguri şi smartphone-uri gata să capteze cuvintele pontifului, care a încurajat noile generaţii să nu se mulţumească cu superficialitatea, ci să construiască conexiuni autentice, depăşind hiper-conectivitatea şi lipsa de comunicare, aspirând la sfinţenie.
În acele zile a rămas întipărită şi surpriza papei care a apărut într-un jeep pe Via della Conciliazione şi în Piaţa "Sfântul Petru" pentru a saluta mulţimile adunate pentru celebrarea de deschidere a Jubileului. "Voi sunteţi lumina lumii!", a strigat episcopul de Roma în piaţă. Şi apropo de surprize, să nu uităm sosirea papei la Ostia pe 17 octombrie la bordul navei Med25 Bel Espoir, nava care făcea turul porturilor mediteraneene, transportând 25 de tineri de diferite naţionalităţi şi religii. El, Leon, era la cârmă alături de ei, marinarii păcii, "semne de speranţă" în mijlocul urii şi violenţei.
Aceeaşi violenţă papa a descris-o uneori drept "diabolică", aşa cum a afirmat în discursul său monumental adresat sesiunii plenare a Reuniunii Agenţiilor de Ajutor pentru Bisericile Orientale (ROACO), condamnând "logica diviziunii şi a represaliilor", comerţul cu arme care înăbuşă dezvoltarea şcolilor şi spitalelor şi "falsa propagandă a reînarmării". Acest apel a fost repetat cu forţă în mesajul său pentru a 59-a Zi Mondială a Păcii, în care pontiful a denunţat "iraţionalitatea unei relaţii între popoare" bazată "pe frică şi dominaţia forţei", mai degrabă decât pe dreptate, încredere şi dialog.
Şi dialogul este probabil cuvântul care a revenit cel mai frecvent în discursurile, omiliile, saluturile şi reflecţiile lui Leon al XIV-lea în acest prim an al pontificatului său. Dialogul este cheia pentru a deschide fiecare uşă închisă, o punte pentru a depăşi fiecare zid. Papa a cerut dialog, şi în interiorul Bisericii, pentru a depăşi acele "polarizări" care creează răni în corpul eclezial. Acesta este cazul fracturilor legate de Vetus Ordo, pentru care pontiful, aşa cum a scris într-un mesaj către episcopii francezi, şi-a exprimat îngrijorarea, îndemnând totuşi la "soluţii concrete care să permită includerea generoasă a celor sincer ataşaţi" de ritul antic, "conform liniilor directoare stabilite de Conciliul al II-lea din Vatican despre liturgie".
Tema liturgiei a fost propusă şi printre cele patru teme pe care Papa Leon le-a prezentat celor peste 170 de cardinali reuniţi la Vatican pe 7 şi 8 ianuarie pentru primul, dar nu ultimul (următorul va fi în iunie), consistoriu cu membrii Colegiului Cardinalilor. Prin acest eveniment, papa a căutat să iniţieze o metodă de ascultare, de lucru "împreună" şi de colegialitate. Astfel, a spus el în discursul său de deschidere, "poate începe ceva nou, unul care pune în joc prezentul şi viitorul". Dintre cele patru teme propuse, cardinalii reuniţi timp de două zile la Vatican au votat cu o majoritate clară să considere următoarele ca teme de reflecţie: Sinod şi sinodalitate şi Evanghelizare şi natură misionară în Biserică, aşa cum se reflectă în "Evangelii Gaudium".
Aceste două teme reprezintă legături solide cu pontificatul Papei Francisc, citat de nenumărate ori de Leon al XIV-lea în discursurile publice. Actualul pontif, deşi a revizuit unele dintre deciziile de guvernare ale predecesorului său (reinstituirea Sectorului Central al Diecezei de Roma, suprimarea Comisiei pentru Donaţii către Sfântul Scaun şi a Comitetului pentru Ziua Mondială a Copilului), şi-a concentrat şi reorientat atenţia asupra problemei migraţiei, folosind denunţuri răsunătoare la adresa tratamentului aplicat miilor de migranţi: ca şi cum ar fi "gunoi", a spus el în discursul său adresat Mişcărilor Populare, sau "animale", a declarat el la întoarcerea din Guineea Ecuatorială. Papa va experimenta direct tragedia migraţiei şi consecinţele acesteia în cadrul vizitei sale la Lampedusa, pe 4 iulie, un ţinut care încă mai comemorează vizita istorică a Papei Francisc din 2013, şi în cadrul opririi sale în Insulele Canare, ca parte a călătoriei sale apostolice în Spania, între 6 şi 12 iunie. Pe lângă Madrid şi Barcelona, papa va vizita şi Gran Canaria şi Tenerife, în contextul afluxului de bărbaţi şi femei care sosesc pe aceste ţărmuri de ani de zile.
Misiunea papei pentru migranţi este liberă de orice agendă politică, ci pur pastorală, rod al grijii pentru săraci, care se află în centrul evangheliei şi al misiunii Bisericii. Papa a reamintit acest lucru în Dilexi te, prima sa exortaţie apostolică, semnată pe 4 octombrie. Este un proiect iniţiat de Francisc şi relansat de Leon pe tema slujirii săracilor, în faţa cărora - citim - găsim "suferinţa celor nevinovaţi". În textul magisterial, papa denunţă economia care ucide, lipsa egalităţii, violenţa împotriva femeilor, malnutriţia, criza educaţională şi "structurile nedreptăţii" care "trebuie distruse de puterea binelui".
Alte căi deschise de Bergoglio şi pe care Prevost le urmăreşte includ dialogul, ecumenismul şi respectul pentru creaţie. Această angajare a fost reafirmată în timpul momentului istoric cu familia regală engleză Carol al III-lea şi Camilla, trăit în dimineaţa zilei de 23 octombrie, în Capela Sixtină, unde a avut loc o celebrare de laudă a lui Dumnezeu Creatorul. Acest eveniment a întărit calea spre unitate, căutând să depăşească diviziunile care astăzi par şi mai "scandaloase", aşa cum a reiterat Leon în audienţa sa cu arhiepiscopul de Canterbury, Sarah Mullally, prima femeie care deţine funcţia de primat al Comuniunii Anglicane, primită pe 27 aprilie, la şaizeci de ani de la "întâlnirea memorabilă" dintre arhiepiscopul Michael Ramsey şi Sfântul Paul al VI-lea, care au anunţat primul dialog teologic între anglicani şi catolici.
Acest prim an pe Scaunul lui Petru - marcat de aproximativ 50 de audienţe generale, în jur de 100 de audienţe publice şi private şi peste 60 de Liturghii - merită menţionată şi prima vizită a papei în Italia: la Assisi, pe 20 noiembrie, pentru încheierea Adunării Generale a Conferinţei Episcopale Italiene (CEI) şi rugăciunea la mormântul Sfântului Francisc, la al optulea centenar al morţii sale. Pontiful se va întoarce în oraşul din Umbria pe 4 august, în cadrul unui turneu extins prin diecezele italiene pentru anul 2026, care începe mâine, 8 mai, aniversarea alegerii sale, cu vizite la Pompei şi Napoli. Apoi va vizita Acerra, în Ţara Focurilor, Lampedusa şi Assisi, menţionate anterior, şi participarea sa la Întâlnirea de la Rimini (primul papă după aproape 30 de ani) şi la Liturghia cu Dieceza de Rimini.
În 2026, papa a făcut şi primele sale numiri interne importante: doi şefi de dicastere, arhiepiscopii Filippo Iannone, prefectul pentru episcopi, şi Anthony Randazzo, prefectul pentru textele legislative; noul înlocuitor al Secretariatului de Stat, arhiepiscopul Paolo Rudelli, care l-a înlocuit pe arhiepiscopul Edgar Peña Parra, care a fost numit nunţiu apostolic în Italia; prefectul Casei Pontificale, Petar Rajič; părintele augustinian Edward Daniang Daleng, vice-regent al Prefecturii Casei Pontificale; monseniorul Anthony Onyemuche Ekpo, asesor al Secretariatului de Stat; şi numirile arhiepiscopilor de New York, Ronald Hicks, şi Westminster, Charles Phillip Richard Moth. Prin motu proprio, rescripte şi documente, Leon al XIV-lea a început deja procesul de reformă financiară a Vaticanului, eliminând Institutul pentru Operele de Religie (IOR) de dreptul său exclusiv de a investi şi introducând o "responsabilitate comună" cu Administraţia Patrimoniului Scaunului Apostolic (APSA); a publicat noul Regulament al Curiei Romane; şi a promovat acceptarea persoanelor cu dizabilităţi în comunitatea de lucru a Sfântului Scaun.
Douăsprezece luni, aşadar, de semne şi direcţii, cu unele orientări deja evidente, cum ar fi centralitatea misiunii, atenţia faţă de periferii, diplomaţia activă în conflicte. Următoarele luni vor face clară amprenta pontificatului, cu publicarea primei enciclice şi a altor călătorii, inclusiv una în America Latină, dorită de însuşi Leon.
Salvatore Cernuzio
(După L'Osservatore Romano, 7 mai 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
