Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


9 - = 8
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Utrenia Duminicii a 34-a după Rusalii (Pilda Tatălui milostiv și a Fiului risipitor). 28 februarie 2016

 
Utrenia Duminicii a 34-a după Rusalii (Pilda Tatălui milostiv și a Fiului risipitor). 28 februarie 2016
  • 27 Feb 2016
  • 3680

Notă: Având în vedere faptul că am dat schema unei Vecernii și a unei Utrenii, precum și Rânduiala acestora in extenso, de acum înainte voi da doar părțile care se schimbă de la duminică la duminică sau de la sărbătoare la sărbătoare.

Ceea ce trebuie reținut este faptul că, aflându-ne în perioada Triodului, cartea liturgică care comandă în această perioadă este cartea Triodului. Prin urmare, ținem cont de indicațiile Triodului. Exemplu: în Duminica întâia a Sfântului și Marelui Post, cea a Dreptei credințe, la Vecernia mare, se spune, la Doamne, strigat-am… se pun 10 stihiri, 3 stihiri ale Învierii, 3 ale lui Anatolie (deci tot de-ale Învierii) din Octoih, de la versul de rând, și 4 stihiri din Triod, pe versul indicat în Triod. Iar stihirile cu Mărire… Și acum…, tot cum prescrie Triodul. Le fel  se procedează și în alte situații.  

Pr. Ioan Fărcaș

Vicar Mitropolitan

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 6:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.

Troparul Învierii, vers 6.

Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit. Şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întimpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţa, Cel ce ai Înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.

 

Mărire..., Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pe cea binecuvântata o ai numit maica Ta, venit-ai spre patima de bunăvoie; strălucit-ai pe cruce vrând să cauţi pe Adam, grăind îngerilor: Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierduta. Cel ce pe toate cu înţelepciune le orânduieşti, Dumnezeule, mărire Ție.

 

 

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 6.

Mormântul fiind deschis şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii ce erau ascunşi: Ieşiţi lucrătorii viei; vestiţi cuvântul învierii. Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.

Mărire…,

Doamne, Maria Magdalena a stat înaintea mormântului Tău şi s-a tânguit plângând; şi crezându-Te pe Tine a fi grădinarul, a zis: Unde ai pus Viaţa cea veşnică? Unde ai ascuns pe Cel de pe scaunul Heruvimilor? Că cei ce-L păzeau, de frică au amorţit. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine împreună grăiți: Cel ce ai fost între morți şi morţi i-ai înviat, mărire Ție.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Mai înainte a vestit Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu curată, cu totul fără prihană: că s-a coborât ca ploaia pe lână, Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, pe Mântuirea lumii, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de dar.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 6.

Viaţa în mormânt a zăcut şi pecetea pe piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos; şi pe vrăjmașii Săi cu orbire lovindu-i, a înviat Domnul.

Mărire…,

Mai înainte a însemnat Iona înmormântarea Ta, iar Simeon a tâlcuit învierea cea dumnezeiască, Cel ce eşti fără de moarte, Doamne; că Te-ai coborât ca un mort în mormânt, Cel ce ai stricat porţile iadului; şi ai înviat fără stricăciune, că un Stăpân, spre mântuirea lumii, Hristoase Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău, Cel ce de bunăvoie s-a pironit pe cruce şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

 

Îndată, Polieleul (cei doi psalmi obișnuiți), la care se adaugă și Psalmul 136: La râul Babilonului.

În acest timp, preotul cădește altarul și toată biserica.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

 

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

 

Psalmul 136, pe antifon vers 8.

La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. Aliluia.

În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Aliluia.

Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!" Aliluia.

Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? Aliluia.

De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Aliluia.

Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. Aliluia.

Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!" Aliluia.

Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. Aliluia.

Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. Aliluia.

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

Cu moartea Ta cea de bună voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel de demult; şi înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.

 

Treptele, vers 6.

Antifonul I.

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte: Miluieşte-mă, că să viez Ție.

Ai milă de noi nevrednicii, făcându-ne vase de folos, Ție, Cuvinte.

 

   

Mărire…, Şi acum…,

Prin Sfântul Spirit este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din cele ale pământului, îl avântă, îl înalţă, şi sus îl aşează.

 

Antifonul II.

De n-ar fi Domnul întru noi, nimenea nu ar putea învinge viclenia vrăjmașului; că cei ce biruiesc, de aici se înalță.

Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvinte. Vai mie! Cum voi scăpa de vrăjmași, iubitor de păcate fiind?

 

Mărire…, Şi acum…

Prin Sfântul Spirit este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

Antifonul III.

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, vrăjmașilor le sunt înfricoșători, şi tuturor spre minunare; că spre cele de sus privesc.

Spre fărădelegi mâinile nu şi le întinde cel ce are partea drepţilor, ajutor pe Tine avându-Te, Mântuitorule.

 

Mărire…, Şi acum…,

Sfântului Spirit se cuvine stăpânirea peste toţi. Acestuia se închină oştile cele de sus cu toată suflarea celor de jos.

 

Prohimen, vers 6.

Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi (Ps 79,2).

Stih: Cel ce paști pe Israel ia aminte (Ps 79,1).

Doamne, deșteaptă puterea Ta și vino ca să ne mântuiești pe noi.

 

După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 6:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia a șasea a Învierii (Luca 24,36-53).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50.

 

Apoi, Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață; că mânecă spiritul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș trupul, cel cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-l cu mila îndurării Tale.

Și acum…, a Născătoarei, acelașii vers.

Îndreptează-mă în calea mântuirii, de Dumnezeu Născătoare, căci cu păcate grele mi-am întinat sufletul și cu lenevire toată viața mea am cheltuit; ci, cu rugăciunile tale, curățește-mă de toată necurăția.

 

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: La mulțimea faptelor mele cele rele cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi a judecății; ci, îndrăznind la mila milostivirii tale, ca David mă rog Ție : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

 

Ectenia specială cu Exclamațiunea: Cu mila și cu îndurările…

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 2.

Catavasia I

Cântarea lui Moise luând, suflete, strigă: Ajutor și acoperitor mi-a fost mie spre mântuire ; Acesta este Dumnezeul meu și-L voi preamări pe El.

Catavasia III

Mintea mea ce neroditoare, aducătoare de roadă arat-o, Dumnezeule, Lucrătorule al virtuților, Săditorule al celor bune, cu îndurarea Ta.

 

După Ectenia mică, Sedealna Triodului, tropar vers 1.

Brațele părintești grăbește de-mi deschide, că în desfrâu mi-am cheltuit viața. Dar căutând spre bogăția cea necheltuită a îndurărilor Tale, Mântuitorule, nu-mi trece cu vederea acum inima mea cea sărăcită; că Ție, Doamne, cu umilință strig: Greșit-am, Părinte, la cer și înaintea Ta.

Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.

Ceea ce nu ști de mire, curată, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care singură ești ocrotire și acoperământ credincioșilor, mântuiește de primejdii și de necazuri și de cumplitele nevoi pe toți cei ce-și au nădejdea în tine, Fecioară; și cu dumnezeieștile tale rugăciuni mântuiește sufletele noastre.

 

Catavasia IV

Nașterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai înainte văzând-o, a propovăduit strigând: Auzit-am glasul Tău și m-am temut; că de la miazăzi și din muntele cel sfânt și umbrit ai venit, Hristoase.

Catavasia V

Noaptea trecând, s-a apropiat ziua și lumina în lume a strălucit. Pentru aceasta Te laudă cetele îngerești și Te preamăresc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.

Catavasia VI

Întru adâncul păcatelor sunt cuprins, Mântuitorule, și în marea vieții mă cufund; dar precum ai scos pe Iona din chit, așa mă scoate și pe mine din patimi, și mă mântuiește.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 3.

De la a Ta părintească slavă depărtându-mă neînțelepțește, în răutăți am risipit bogăția ce mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfrânatului aduc Ție: Greșit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, și mă fă ca pe unul din argații Tăi.

Icos

Să auzim Scripturile Mântuitorului nostru, care ne învață totdeauna cu glasul Său, despre cel ce a fost desfrânat și în urmă iarăși s-a înțelepțit; și cu credință să urmăm pocăinței celei bune a acestuia; și, Celui ce știe toate cele ascunse, cu inimă smerită să strigăm: Greșit-am Ție, Părinte îndurate, și nu suntem vrednici să ne chemăm fii ai Tăi, ca mai înainte; ci ca Cel ce ești din fire iubitor de oameni, Tu primește-ne și ne fă ca pe unul din argații Tăi.

           

Catavasia VII

Heruvimilor asemănându-se tinerii, în cuptor săltau, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeule, că în adevăr și judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cel ce ești prealăudat și preamărit întru toți vecii.

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug, lui Moise, minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudați-L, binecuvântați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Dintre pământeni cine a auzit una ca aceasta, sau cine a văzut vreodată Fecioară să se fi aflat având în pântece, și fără durere să fi născut prunc? În acest chip este minunea ta, și pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te mărim.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Luminătoarea Învierii.

Arătând, Mântuitorule, că eşti om după fire, după ce ai înviat din mormânt, din mâncare Te-ai împărtăşit, şi, în mijloc stând ai învăţat să vestească pocăinţa; şi degrabă la Tatăl, cerescul Părinte, Te-ai înălţat, şi învăţăceilor a le trimite pe Mângâietorul le-ai promis. Preadumnezeiescule Dumnezeu-om, mărire învierii Tale.

Apoi luminătoarea Triodului.

Bogăția harului, pe care mi-ai dat-o Mântuitorule, ducându-mă în țări străine eu ticălosul, rău am cheltuit-o, viețuind desfrânat, și am risipit-o demonilor, înșelându-mă; dar acum întorcându-mă, primește-mă ca pe desfrânatul, Părinte, îndură-te și mă mântuiește.

 

Mărire..., a Triodului.

Risipit-am avuția Ta, Doamne, cheltuind-o, și m-am supus eu ticălosul demonilor în chip viclean; dar Tu, preamilostive Mântuitorule, îndură-Te de cel desfrânat și curățește pe cel întinat, dându-mi haina cea dintâi a împărăției Tale.

 

Şi acum..., a Născătoarei.

Sfântă Maică Fecioară, binevestirea cea mare a apostolilor și a mucenicilor, a proorocilor și a cuvioșilor, fă milostiv nouă robilor tăi pe Fiul tău și Domnul, de Dumnezeu Născătoare, când va ședea să judece pe fiecare după vrednicie.

 

Îndată, pe versul 6, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 1, pe vers 6.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este poporului Tău; și într-însa nădăjduind, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc; şi din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Cu Tatăl şi cu Spiritul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către Dânsul să strigăm: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; îndură-Te spre noi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

A treia zi ai înviat din mormânt, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta, Te şi măreşte neamul omenesc şi laudă învierea Ta.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Doamne, mare şi înfricoşătoare este taina învierii Tale; că aşa ai ieşit din mormânt, ca un mire din cămară, cu moartea pe moarte stricând, ca pe Adam   să-l mântuiești. Pentru aceasta, în ceruri îngerii saltă şi pe pământ oamenii preamăresc milostivirea Ta ce s-a făcut cu noi, Iubitorule de oameni.

 

Apoi 3 Stihiri ale Triodului, vers 2.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne, greșit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăția darurilor Tale; dar mă primește pe mine cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, și mă mântuiește.

 

Pe vers 4.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Ca fiul cel desfrânat am venit Îndurate și eu, care toată viața o am cheltuit în țări străine; risipit-am bogăția pe care mi-ai dat-o, Părinte; primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, și mă mântuiește.

 

Pe vers 8.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Cheltuind în desfrânări averea părintească și risipind-o, pustiu m-am făcut, sălășluindu-mă în țara cetățenilor vicleni; dar neputând răbda mai mult locuirea împreună cu ei, întorcându-mă strig Ție, înduratului Părinte: Greșit-am la cer și înaintea Ta, și nu sunt vrednic să mă chem fiul Tău; fă-mă ca pe unul din argații Tăi, Dumnezeule, și mă mântuiește.

 

Mărire…, a Triodului, vers 6 propriu-zis.

Bunule Părinte, depărtatu-m-am de la Tine, dar nu mă părăsi, nici nu mă arăta nevrednic împărăției Tale. Vrăjmașul cel cu totul viclean m-a dezbrăcat și mi-a luat bogăția; darurile cele sufletești le-am risipit ca un desfrânat. Deci sculându-mă și întorcându-mă către Tine strig: Fă-mă ca pe unul din argații Tăi, Cel ce pentru mine Ți-ai întins pe cruce preacuratele Tale mâini, ca să mă scoți de la fiara cea cumplită și cu haina cea dintâi să mă îmbraci, ca un singur mult Îndurat.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 6.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 8:

Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.