JOIA ÎNĂLŢĂRII LA CER
A DOMNULUI ŞI DUMNEZEULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU
ISUS CRISTOS
La Vecernie
Miercuri seara
După Ectenia mare se cântă, pe versul 6:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Auzi-mă, Doamne! Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne! (Ps 140,1-2)
Punem Stihurile şi Stihirile pe 10.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Domnul s-a înălţat la ceruri, că să trimită lumii pe Mângâietorul. Cerurile au gătit scaunul Lui, norii suirea Lui. Îngerii se minunează văzând Om mai presus decât ei. Tatăl primeşte pe Acela pe Care îl are în sânuri de-a pururea. Spiritul Sfânt porunceşte tuturor îngerilor Săi: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre! Toate popoarele bateţi din palme, că s-a suit Cristos unde era mai înainte. (de două ori)
Stih: Din adâncuri strig către Tine, Doamne: Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1)
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Doamne, de înălţarea Ta s-au mirat Heruvimii, când Te-au văzut pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu, Care şezi pe dânşii, suindu-Te pe nori; şi Te preamărim pe Tine, că bună este mila Ta, mărire Ţie. (de două ori)
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
În muntele cel sfânt văzând înălţarea Ta, Cristoase, Cel ce eşti strălucirea măririi Tatălui, lăudăm chipul feţei Tale cel luminat; ne închinăm patimilor Tale, cinstim Învierea, mărim strălucita înălţare; îndură-Te spre noi. (de două ori)
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să spereze Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Doamne, Apostolii dacă Te-au văzut pe nori înălţându-Te, Dătătorule de viaţă, Cristoase, cu tânguiri şi cu lacrimi, umplându-se de întristare, plângând ziceau: Stăpâne, nu ne lăsa orfani pe noi robii Tăi, pe care ne-ai iubit pentru milostivirea Ta, ca un îndurat; ci trimite, precum ne-ai făgăduit, pe Preasfânt Spiritul Tău, să lumineze sufletele noastre. (de două ori)
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1)
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Doamne, după ce ai săvârşit taina rânduielii, luând pe învăţăceii Tăi la Muntele Măslinilor, Te-ai înălţat; şi iată tăria cerului ai străbătut, Cel ce pentru mine Te-ai smerit după chipul meu, şi Te-ai suit acolo de unde nu Te-ai despărţit. Trimite pe Preasfântul Tău Spirit, Cel ce luminează sufletele noastre. (de două ori)
Mărire…, Şi acum…, vers 6.
De sânurile părinteşti nedespărţindu-Te, Preadulce Isuse, şi cu cei de pe pământ împreună locuind, ca un om, astăzi de pe Muntele Măslinilor Te-ai înălţat întru mărire; şi firea noastră cea căzută înălţându-o, cu milostivire ai pus-o să şadă împreună cu Tatăl. Pentru aceasta, cetele cereşti ale celor fără de trupuri, de minune spăimântându-se, s-au mirat cu frică, şi de cutremur fiind cuprinse, preamăreau iubirea Ta de oameni. Cu care şi noi cei de pe pământ, mărind coborârea Ta la noi şi înălţarea cea de la noi, ne rugăm, zicând: Cel ce cu înălţarea Ta ai umplut de bucurie nemărginită pe învăţăcei şi pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut, învredniceşte-ne şi pe noi bucuriei aleşilor Tăi, cu rugăciunile lor, pentru mare mila Ta.
Se face Ieşirea cu cădelniţa.
După imnul Lumină lină, se cântă Prohimenul zilei, vers 5:
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă (Ps 53,1).
Stih: Dumnezeule, auzi rugăciunea mea; ia amintela cuvintele gurii mele (Ps 53,2).
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.
Apoi cele trei Parimii.
Din profeţia lui Isaia (2, 2-3a), citire:
Acestea zice Domnul: Fi-va în zilele cele de pe urmă, că muntele casei Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica mai presus de dealuri. Şi toate popoarele vor veni la dânsul. Multe popoare vor veni şi vor zice: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale”.
Din profeţia lui Isaia (62,10-12 şi 63,1-3 şi 7-9), citire:
Acestea zice Domnul: Intraţi, intraţi pe porţi! Vătiţi cale poporului, gătiţi, gătiţi-i drum, curăţiţi-l de pietre, înalţaţi un steag peste neamuri! Iată, Domnul vesteşte acestea până la marginile pământului: „Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!” Şi ei se vor chema: „Popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului”, şi ţie ţi se va zice: „Cea căutată”, „Cetatea nepărăsită!” Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? „Eu sunt Acela al cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!” Pentru ce ai îmbrăcămintea rpşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc? „Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a ţâşnit pe veşmântul Meu şi Mi-am pătat toate hainele Mele”. Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea milelor Sale. Şi a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioşi!” Şi El le-a fost mântuitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Întru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult.
Din profeţia lui Zaharia (14,1a. 4. 8b-11), citire:
Acestea zice Domnul: Iată că vine ziua Domnului, când se vor împărţi prăzile tale în mijlocul tău şi în vremea aceea se vor sprijni picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă jumătate către miazăzi. Şi va fi Domnul Împărat peste tot pământul; în vremea aceea va fi un Domn şi tot aşa şi numele Său unul singur. Ţara întreagă va fi prefăcută în câmpie de la Gheba şi până la Rimon, spre miazăzi de Ierusalim. Şi Ierusalimul va fi înalţat şi va fi locuit pe locul unde se află el, de la poarta lui Veniamin şi până la locul porţii celei dintâi, adică până la poarta din colţ, şi de la turnul lui Hananeel până la teascurile regelui. Şi vor locui în el, şi nu va mai fi acolo blestem, ci Ierusalimul va fi locuit în siguranţă.
După Ectenia stăruitoare, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne şi Ectenia celor şase cereri, se cântă:
Stihirile Litiei,
Vers 1.
Suindu-Te la ceruri, de unde Te-ai şi coborât, nu ne lăsa pe noi orfani, Doamne! Să vină Spiritul Tău, aducând pace lumii; arată fiilor oamenilor lucrările puterii Tale, Doamne, Iubitorule de oameni!
Suitu-Te-ai, Cristoase, la Părintele Tău, Cel fără de început, Cel ce nu Te-ai despărţit de sânurile Lui cele nemărginite; şi Puterile cereşti au cântat fără schimbare lauda cea întreit sfântă; că şi după întrupare Te-au cunoscut pe Tine, Doamne, ca pe Fiul, Cel Unul-Născut din Tatăl. Cu mulţimea îndurărilor Tale, miluieşte-ne pe noi!
Îngerii Tăi, Doamne, ziceau apostolilor: Bărbaţi galileeni, ce aţi rămas privind la cer? Acesta, Care s-a înalţat de la voi la cer, este Cristos Dumnezeu; Acesta va să vină iarăşi, aşa precum L-aţi văzut pe Dânsul mergând la cer; slujiţi-i Lui în sfinţenie şi în dreptate.
Vers 4.
Când Te-ai suit pe Muntele Măslinilor, Cristoase, ca să împlineşti bunăvoinţa Tatălui, îngerii cei din ceruri s-au spăimântat şi cei de sub pământ s-au cutremurat; ucenicii stăteau de faţă, cu bucurie şi cu cutremur, când le grăiai lor; iar norul, ca un tron pregătit, aştepta în faţă; cerul, deschizându-şi porţile, strălucea în frumuseţe; pământul îşi dădea la iveală ascunzişurile, ca să facă cunoscută coborârea lui Adam şi ridicarea lui din nou. Dar picioarele Tale se înălţau, ca ridicate de o mână nevăzută, iar gura mult binecuvântata, precum se auzea; norul Te ridica şi cerul înăuntru Te-a primit. Acest mare şi minunat lucru L-ai făcut, Doamne, spre mântuirea sufletelor noastre.
Firea lui Adam, care se coborâse în laturile cele mai de jos ale pământului, Dumnezeule, înnoind-o întru Tine Însuţi, o ai ridicat astăzi mai presus de toată stăpânirea şi puterea; că deoarece ai iubit-o, ai aşezat-o împreună cu Tine; şi fiindu-Ţi milă de ea, ai unit-o cu Tine; şi unindu-Te cu ea, ai şi pătimit împreună cu ea; dar pătimind, ca Cel ce eşti fără de patimă, o ai preamărit împreună cu Tine. Iar cei fără de trupuri ziceau: Cine este Acest bărbat frumos? Că nu este numai om Cel ce se arată, ci Dumnezeu şi Om, cu amândouă firile. Pentru aceea, alţi îngeri minunaţi, în haine albe, zburând în jurul ucenicilor grăiau: Bărbaţi galileeni, Acest Isus, Om şi Dumnezeu, Care s-a dus de la voi, iarăşi va să vină Dumnezeu şi Om, Judecător al viilor şi al morţilor, dăruind celor credincioşi iertare de păcate şi mare milă.
Când Te-ai înalţat întru mărire, Cristoase Dumnezeule, pe când ucenicii priveau, norii Te ridicau pe Tine cu trupul; porţile cereşti s-au ridicat, ceata îngerilor cu veselie se bucura şi Puterile cel mai de sus grăiau zicând: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi va intra Împăratul măririi. Iar ucenicii spăimântându-se, ziceau: Nu Te despărţi de noi, Bunule Păstor, ci trimite nouă pe Spiritul Tău Cel Preasfânt, Care să îndrumeze şi să ntărească sufletele noastre.
Mărire…, Şi acum…, vers 4.
Doamne, taina cea din veac ascunsă neamurilor, plinind-o ca un Bun, ai venit la ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, având şi pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor. Că se cădea celei ce, ca o maică, la Patima Ta a suferit durere mai mult decât toţi, să se îndulcească şi de o bucurie covârşitoare, la preamărirea trupului Tău; din care şi noi împărtăşindu-ne, prin suirea Ta la ceruri, Stăpâne, mărim mila Ta cea mare, care s-a făcut spre noi.
După Ectenia specială a Litiei, se cântă
Stihoavna, vers 2:
Născutu-Te-ai precum Însuţi ai voit; arătatu-Te-ai precum Însuţi ai socotit; pătimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru; din morţi ai înviat, călcând moartea; înălţatu-Te-ai întru mărire, Cel ce plineşti toate; şi ai trimis nouă pe dumnezeiescul Spirit, ca să lăudăm şi să mărim dumnezeirea Ta.
Stih: Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie (Ps 46,1).
Înălţându-Te Tu, Cristoase, din Muntele Măslinilor, puterile văzându-Te, au strigat unele către altele: Cine este Acesta? Şi ziceau între ele: Acesta este Cel puternic şi tare; Acesta este Cel puternic în războaie; Acesta este, cu adevărat, Împăratul măririi. Şi pentru ce-i sunt veşmintele înroşite? Din Vosor vine, precât este după trup. Ci Însuţi, ca un Dumnezeu, şezând de-a dreapta măririi, ai trimis nouă pe Spiritul Sfânt, că să îndrepteze şi să mântuiască sufletele noastre.
Stih: Suitu-s-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă (Ps 46,5).
Înălţatu-Te-ai întru mărire, din Muntele Măslinilor, Cristoase Dumnezeule, înaintea învăţăceilor Tăi; şi ai şezut de-a dreapta Tatălui, Cel ce toate le umpli cu dumnezeirea; şi ai trimis lor pe Spiritul Sfânt, Care luminează şi întăreşte şi sfinţeşte sufletele noastre.
Mărire…, Şi acum…, vers 6.
Suitu-s-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă, ca să ridice chipul cel căzut al lui Adam şi să trimită pe Spiritul cel Mângâietor, ca să sfinţească sufletele noastre.
După Acum slobozeşte şi Tatăl nostru, urmează Troparul.
Tropar, vers 4.
Înălţatu-Te-ai întru mărire, Cristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând învăţăceilor cu făgăduinţa Sfântului Spirit; încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii. (de trei ori)
Dacă se face Litie, atunci urmeză rugăciunea binecuvântării pâinilor, vinului, grâului şi untdelemnului, aşa cum este prescrisă în Liturghier, la Rânduiala Vecerniei.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
