Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


9 - = 7
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

A fost Dumnezeu, Cel care m-a ținut în viață atunci când m-au torturat în Coreea de Nord

 
A fost Dumnezeu, Cel care m-a ținut în viață atunci când m-au torturat în Coreea de Nord
  • 13 Iun 2017
  • 2667

Hea Woo este una dintre sutele de persoane care traversează în fiecare lună granița cu China, fugind dintr-o țară în care ești arestat dacă te rogi sau dacă deții o Biblie.

Hea Woo a crezut cu greu că soțul ei a murit creștin. Nu era atunci când, în anii ’90, a fugit în China. Acolo a primit botezul, dar a fost arestat de autorități și trimis înapoi în Coreea. A murit șase luni mai târziu în închisoare. Foștii săi camarazi au căutat-o pe Hea Woo și i-au povestit cum soțul ei și-a mărturisit credința în mijlocul suferinței.

Și ea a mers în cele din urmă pe urmele lui: a fugit în China unde a descoperit creștinismul și a fost botezată. În luna martie a vizitat Spania pentru a participa la Conferința Internațională a organizației Porte Aperte (Porți Deschise), o organizație evanghelică care îi ajută pe creștinii persecutați, oferindu-le, de pildă, Sfânta Scriptură.

Mzoung Hee provenea dintr-o familie creștină. Își amintește încă ziua când tatăl său s-a întors acasă palid. În acea zi a descoperit că familia era creștină, și că unchiul său fusese executat din acest motiv. De frică, mulți nord-coreeni își ascund credința chiar și de proprii copii.

Hee nu a vrut să știe nimic despre credința părinților săi. Cu timpul însă, a început să-și dea seama că viața în afara Coreei era altfel. Pe măsură ce tot mai multe persoane din jurul său dispăreau, s-a hotărât să părăsească țara, traversând în înot râul Yalu pentru a ajunge în China.

În fiecare lună aproximativ o sută de persoane trec granița. Fug dintr-o țară în care, potrivit Națiunilor Unite, „s-au comis și se comit în continuare violări sistematice, generalizate și grave ale drepturilor omului”.

”Cred că nivelul de opresiune, de control, de spălare a creierului și de izolare din Coreea de Nord nu are egal în nicio altă parte a lumii”, declară pentru Alfa y Omega Johannes Klausa, directorul național al sediului sud-coreean al fundației Aiuto alla Chiesa che Soffre.

Întreaga societate este fondată pe sistemul songbun, care clasifică cetățenii în funcție de loialitatea față de regim, determinând astfel accesul la o locuință, la educație sau la hrană. Orice ostilitate este pedepsită cu moartea – uneori prin execuții publice – sau cu detenția în lagăre de concentrare, în care sunt închiși cel puțin 100.000 de prizonieri.

Coreea de Nord se află în vârful clasamentului țărilor care persecută creștini. Potrivit Națiunilor Unite, în Coreea s-ar afla între 200.000 și 400.000 de creștini clandestini, cei mai mulți protestanți. Să te rogi sau să deții o Biblie constituie motive de arest.

Pyongyang – scrie un raport al Națiunilor Unite din 2014 – vede în creștini „o amenințare foarte gravă”, deoarece Biserica este un loc de interacțiune extern statului, iar credința pune în discuție cultul dinastiei conducătoare, care a început cu Kim-Il-sung în 1948, a continuat cu fiul său Kim Jong-il (1994-2011) și cu nepotul său, Kim Jong-un, actualul lider suprem. În toată țara sunt 30.000 de statui și portrete gigant, iar venerarea liderilor este obligatorie în fiecare casă.

Cu toate acestea, adaugă Klausa, „în era smartphone-urilor și a internetului, fluxul de informație este dificil de controlat, în special în zonele de frontieră. Anumite informații încep să fse scurgă și astfel numărul de refugiați crește”.

Odată ajunși în China viața refugiaților nu este ușoară. Această țară – în care trăiesc între 200.000 și 300.000 de nord-coreeni – nu îi recunoaște ca solicitanți de azil, tratându-i ca imigranți clandestini. În orice moment riscă să fie arestați de polițiștii chinezi sau de agenții nord-coreeni stabiliți în regiunea nord-orientală, la granița cu Coreea. Sunt apoi aduși în țara lor, unde sunt executați – printre motive fiind acuzația de a fi avut contacte cu creștinii – sau deținuți în condiții mizere.

Acesta a fost și destinul soțului lui Hea Woo, iar după câțiva ani chiar al ei însăși. A fost arestată în China și deportată în Coreea. A petrecut zece luni în închisoarea, unde a fost torturată.

„Am început să mă îndoiesc de Dumnezeu. Apoi am auzit o voce puternică: ,fiica mea dragă, pășești pe ape’. A fost El, Cel care m-a ținut în viață”, atunci când condițiile de trai din închisoare erau atât de grele, încât îi puneau viața în pericol.

Din închisoare au trimis-o, pentru câțiva ani, într-un lagăr de muncă. Acolo „fiecare zi era o tortură”: muncă forțată, reeducare ideologică și câteva linguri de orez pe zi, unica hrană.

Pentru refugiați deportarea nu era unica amenințare. Ca mulți dintre conaționalii săi, Myoung Hee a căzut în mâinile mafiei. „Am fost vândută ca soție unui cetățean chinez. Nu a fost atât de rău. Am avut un fiu cu el”. A fost norocoasă. Destinul său ar fi putut fi traficul de organe sau prostituția.

Într-o zi a descoperit că soacra sa era creștină evanghelică. A început să frecventeze reuniuni clandestine împreună cu ea, s-a convertit și a decis să se întoarcă în Coreea pentru a împărtăși vestea conversiunii cu familia, a cărei credință o respinsese până atunci.

A fost însă oprită când trecea granița. A ajuns într-un lagăr de reeducare. „Am fost tratați ca și când nu am fi ființe umane – a declarat pentru Porte Aperte într-o mărturisire inedită. Aș fi renunțat până și la viața mea. Dar exista ceva care se mișca în inima mea. Era Dumnezeu. Era cu mine și nu dorea să renunț”.

A reușit să evadeze când a fost transferată într-o închisoare cu securitate scăzută. După ce și-a vizitat familia, a fugit din nou în China la soțul ei. De această dată toată familia s-a putut transfera în Coreea de Sud.

Hea Woo trăiește și astăzi în această țară care găzuiește aproximativ 25.000 de refugiați.

Traducere: Pr. Dan Vișa



Sursa:it.aleteia.org