Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


9 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Vecernia și Utrenia Duminicii a XXI-a după Rusalii

 
Vecernia și Utrenia Duminicii a XXI-a după Rusalii
  • 15 Oct 2017
  • 222

Duminica a 21-a după Rusalii

(Pilda Semănătorului;

a Sfinților Părinți de la Conciliul VII Ecumenic, Niceea 787).

15 octombrie 2017,

Sfântul Martir Lucian din Antiohia (+309);

Sfânta Tereza de Avila (+1582).

(V 2; L 8; Ap Galateni 2,16-20; Tit 3,8-15;

Ev Luca 8,5-15; Ioan 17,1-13)

 

Vecernia

La : Doamne, strigat-am…

 

Psalmul 140, pe versul 2, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

 

 

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 1 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 2 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Celui mai înainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu-Cuvântul, Cel întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm; că răstignire răbdând, îngropării s-a dat, precum Însuşi a voit; şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine, omul cel rătăcit.

 

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Hristos, Mântuitorul nostru, pironindu-se pe cruce, a rupt zapisul ce era asupra noastră şi împărăţia morţii a stricat. Să ne închinăm învierii Lui celei de a treia zi.

 

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Cu arhanghelii să lăudăm învierea lui Hristos, că El este Răscumpărătorul şi Mântuitorul sufletelor noastre; şi întru mărire înfricoşătoare şi întru putere tare, iarăşi va să vină să judece lumea, pe care o a zidit.

 

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Pe tine, Stăpâne, Cel ce ai fost răstignit şi înmormântat, îngerul Te-a vestit şi a zis femeilor: Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat, precum a zis, ca un atotputernic. Pentru aceasta ne închinăm Ție, Cel singur fără de moarte; Dătătorule de viaţă, Hristoase, îndură-Te spre noi.

 

Apoi, 6 Stihiri ale Sfinților Părinți, vers 6.

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Cinstitele sinoade ale Părinților, după osebite vremi așezându-le, întru una le-a adunat, cu una și aceeași îndreptare, foarte bine, patriarhul Gherman cel nou, însuși scriind și întărind dogmele acestora. Pe care și rugători neadormiți către Domnul i-a arătat și împreună păstori turmei spre mântuire.

 

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Scriptura legii a așezat cinstită săptămână fiilor evreiești, celor ce se întemeiau pe umbră și slujeau ei; tot așa au făcut părinții adunându-se la al șaptelea sinod, cu voința lui Dumnezeu, Celui ce în șase zile a făcut toate și a șaptea zi o a binecuvântat; și au făcut-o mai cinstită punând hotar credinței.

 

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Treimea care este cauza facerii lumii, puternic ați arătat-o tuturor din făpturi, de trei ori fericiților Părinți; că trei și patru sinoade așezând prin cuvânt preatainic, și apărători arătându-vă cuvântului dreptcredincios, și patru fiind stihiile, și Treimea ați dovedit, Care a zidit acestea și a făcut lumea.

 

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Destul era proorocului Eliseu ca și cu o plecare să insufle viață fiului ce zăcea, al celeia ce slujea; dar de șapte ori s-a întors și s-a plecat peste dânsul, ca un mai înainte-văzător, închipuind mai înainte ale voastre sinoade; prin care omorârea dumnezeiescului Cuvânt o ați însuflețit, omorând pe Arie și pe cei împreună lucrători cu el.

 

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Haina lui Hristos cea ruptă și spartă de câinii cei lătrători înțelepțește o ați cusut, cinstiți părinți; că n-ați răbdat nicicum a vedea goliciunea lui, ca și Sim și Iafet, cea de demult părintească; ci ați umplut de rușine pe ucigătorul de Părinte, pe Arie cel numit cu nume de nebunie și pe cei de un gând cu el.

 

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Pe macedonieni, pe nestorieni, pe eutihieni și dioscorieni, pe apolinarieni, pe Sabelie Sirianul, pe lupii cei grei ce s-au arătat în piei de oi, i-ați alungat departe de turma Mântuitorului, ca niște adevărați păstori, lăsându-i preabine goi de piei, pe ei, de trei ori ticăloșii. Pentru aceasta pe voi vă fericim.

 

Mărire…,  a Părinților, vers 6.

Pe trâmbițele Spiritului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinți, astăzi să-i lăudăm; pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii cântare întocmită de teologie, mărind o Treime neschimbată, o ființă și o dumnezeire; pe susținătorii lui Arie, și pe apărătorii dreptcredincioșilor; pe cei ce se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.

 

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 2.

Trecut-a umbra Legii când Darul a venit; că precum rugul cel aprins nu se mistuia, aşa și tu, Fecioară, ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului de foc a răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

 

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

 

Fiind, pe  lângă Duminică, și sărbătoarea Sfinților Părinți de la Sinodul VII Ecumenic, se citesc cele trei paremii prescrise.

 

Prima paremie.

De la Facere (14,14-20a), citire.

Auzind Avram că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan.

Şi năvălind asupra lor noaptea, el şi oamenii săi i-au bătut şi i-au alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului.

Şi au întors toată prada luată din Sodoma, au întors şi pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile şi oamenii.

Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor.

Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt.

Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului.

Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!"

 

A doua paremie.

De la Deuteronom (1,8-11;15-17ab), citire.

Şi a zis Moise către fiii lui Israel: Iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, lor şi urmaşilor lor.

În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur;

Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la număr, ca stelele cerului.

Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!

Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi judecători peste seminţiile voastre.

În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cît şi cu cel străin.

Să nu părtiniţi la judecată, ci să ascultaţi şi pe cel mare şi pe cel mic. Să nu vă sfiiţi de la faţa omului, că judecata este a lui Dumnezeu. 

 

A treia paremie.

De la Deuteronom (10,14-18;20-21), citire.

Zis-a Moise către fiii lui Israel: Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el.

Dar numai pe părinţii tăi i-a primit Domnul şi i-a iubit şi v-a ales pe voi, sămânţa lor de după ei, din toate popoarele, cum vedeţi astăzi.

Deci să tăiaţi împrejur inima voastră şi de acum înainte să nu mai fiţi tari la cerbice;

Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită;

Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe pribeag şi-i dă pâine şi hrană.

De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi cu numele Lui să te juri.

El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu tine acele lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi.

 

 

La Stihoavnă

După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 2.

Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat şi a mângâiat făptura Ta, Atotputernice Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Prin lemn, Mântuitorule, ai stricat blestemul lemnului, puterea morţii ai omorât cu îngroparea Ta şi ai luminat neamul nostru cu învierea Ta. Pentru aceasta strigăm Ție: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Pe cruce arătându-Te pironit, Hristoase, ai schimbat frumuseţea făpturilor; şi fără omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns; iară iudeii au cerut să pecetluiască mormântul, necunoscând puterea Ta. Ci, Cel ce pentru mulţimea milelor Tale ai luat îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne, mărire Ție.

 

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Dătătorule de viaţă, Hristoase, ai suferit patimă de bunăvoie pentru cei morţi, şi în iad coborându-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta, i-ai  smuls ca dintru o mână puternică, şi în locul iadului în rai le-ai dăruit să locuiască. Pentru aceasta şi nouă, celor ce mărim învierea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne iertare de păcate şi mare milă.

 

Mărire…,  a Părinților, vers 4.

Pomenirea ce de peste ani a purtătorilor de Dumnezeu Părinți, care s-au adunat din toată lumea, în strălucita cetate a Niceei, bine cinstind-o astăzi adunarea binecredincioșilor, cu credință o sărbătorim. Că aceștia cu bun creștinesc gând au surpat învățătura cea fără de Dumnezeu a cumplitului Arie; și de la Biserica catolicească sinodicește l-au alungat. Aceștia pe toți i-au învățat luminat a mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu de o ființă și împreună veșnic și mai înainte de veci; cuprinzând aceasta în Simbolul credinței cu osârdie și cu dreaptă credință. Pentru aceasta și noi urmând dumnezeieștilor lor dogme și tare crezând, slujim Tatălui și Fiului și Spiritului celui Preasfânt, într-o dumnezeire a Treimii celei de o ființă.

 

Și acum…, a Născătoarei, același vers.

Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele ce sunt asupra noastră, din tot necazul mântuindu-ne pe noi; că pe tine una te avem ancoră tare și nemișcată, și a ta folosință am dobândit, să nu ne rușinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.

 

 

La Tropare

Troparul Învierii, vers 2.

Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Mărire..., al Sfinţilor Părinţi, vers 8.

Preamărit ești Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe părinții noștri i-ai întemeiat și printr-înșii la adevărata credință pe noi, pe toți, ne-ai îndreptat, mult-Îndurate, mărire Ție.

 

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !

 

Utrenia

 

 

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului  de rând 2:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

 

Troparul Învierii, vers 2.

Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii Tale; şi când ai înviat pe cei morţi din cele dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.

 

Mărire..., al Sfinţilor Părinţi, vers 8.

Preamărit ești Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe părinții noștri i-ai întemeiat și printr-înșii la adevărata credință pe noi, pe toți, ne-ai îndreptat, mult-Îndurate, mărire Ție.

 

Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 2.

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L, şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L L-a pus; dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

 

Mărire…,

Mironosițelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat: Mirul se cuvine morţilor cuvios; dar Hristos putrejunii s-a arătat străin. Ci strigaţi: A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Preamărită eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pe tine te lăudăm, că prin crucea Fiului tău iadul s-a surpat şi moartea s-a omorât; cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit, raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru acesta mulţumind, mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi Unul mult milostiv.

 

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 2.

Piatra mormântului neoprind a se pecetlui, piatra credinţei, când ai înviat, o ai dăruit tuturor; Doamne, mărire Ție.

 

Mărire…,

Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu femeile mironosițe, cu un glas se bucură; că sărbătoare de obşte cu dânşii împreună prăznuim, întru mărirea şi lauda învierii Tale; şi pentru dânşii, Iubitorule de oameni, Doamne, dăruiește poporului Tău mare milă.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce  s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor?  Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

 

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

 

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară,  de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

 

După Ectenia mică,  se citește Ipacoiul.

După patimă, femeile mergând la mormânt ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, au văzut îngeri în mormânt şi s-au spăimântat; că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

 

Treptele, vers 2

Antifonul I

Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule; mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.

Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ți greşim mult în toată ora, o Hristoase al meu; şi ne dă dar, mai înainte de sfârșit, să ne pocăim.

Mărire…, Şi acum…,

Sfântului Spirit se cuvine a împărăţi, a sfinţi şi a mişca făptura; că Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

 

Antifonul II.

De n-ar fi fost Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi nevătămat de vrăjmașul și de ucigașul de om ?

Dinţilor lor să nu dai pe robul Tău, Mântuitorule; că asemenea leului se pornesc asupra mea vrăjmașii mei.

Mărire…, Şi acum…

Prin Spiritul Sfânt este începătura vieţii și mărirea; că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte, împreună le păzeşte cu Tatăl şi cu Fiul.

 

Antifonul III.

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clintesc de loviturile lui Veliar.

Spre fărădelegi mâinile să nu-şi întindă cei ce viețuiesc dumnezeieşte; că nu va lăsa Hristos certării moştenirea Sa.

Mărire…, Şi acum…

Din Spiritul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea; de aici este darul Apostolilor, şi cu biruință se încununează mucenicii, şi proorocii văd.

 

Prohimen, vers 2.

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura (Ps 7,6-7).

Stih: Doamne Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit; mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc (Ps 7,1).

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura.

 

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe versul 8:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

 

Evanghelia Învierii a opta (Ioan 20,11-18).

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

 

Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…

Apoi, Psalmul 50:

 

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

După Ectenia mică, Condacul Învierii, tropar vers 2.

Înviat-ai din mormânt, atotputernice Mântuitorule, şi iadul văzând minunea s-a spăimântat, şi morţii au înviat şi zidirea văzând se bucură de Tine; şi Adam împreună se veseleşte şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

Icosul Învierii.

Tu eşti lumina celor întunecaţi, Tu eşti învierea tuturor şi viaţa oamenilor, şi pe toți împreună i-ai înviat, împărăţia morţii prădând, Mântuitorule, şi porţile iadului sfărâmând, Cuvinte; şi morţii văzând minunea s-au mirat şi toată făptura împreună se bucură întru învierea Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi preamărim şi lăudăm umilința Ta, şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

 

Sedealna Părinților, pe antifon vers 4.

Luminători prestrăluciți ai adevărului, aievea v-ați arătat lumii, preafericiților Părinți de Dumnezeu grăitori, uscând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare și stingând tulburările cele în chipul văpăii ale celor rău-măritori. Pentru aceasta ca niște ierarhi ai lui Hristos rugați-vă să ne mântuiască pe noi.

Mărire…, Și acum..., a Născătoarei, același vers.

Degrab ne întâmpină pe noi Fecioară Maică Curată și ne scapă de vrăjmașii cei ce hulesc asupra ta și nu ți se închină. Sfărâmă toate limbile cele înveninate ale eresurilor; zdrobește cu puterea ta pornirile lor, ca să cunoască că tu una ești Maică a lui Dumnezeu, care mântuiești cu rugăciunile tale adunările dreptcredincioșilor.

 

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

 

Ectenia mică, apoi, Condacul  Părinților, vers 2.

Fiul, Cel ce din Tatăl a strălucit în chip de negrăit, din femeie s-a născut îndoit în fire; pe Care văzându-L nu ne lepădăm de închipuirea chipului; ci aceasta cu bună credință însemnând-o, o cinstim cu credință. Pentru aceasta, ținând Biserica credința cea adevărată, sărută icoana întromenirii lui Hristos.

Icosul Părinților.

Vrând întru tot înduratul Dumnezeu să ne ridice pe noi pururi spre pomenirea desăvârșită a întromenirii Sale, această întemeiere a dat oamenilor, ca să închipuie cu vopsele pe icoană cinstitul Chip; ca văzând aceasta înaintea ochilor, să credem cele ce cu cuvântul le-am auzit; înțelegând luminat fapta și numele, chipul și patimile sfinților bărbați, și al lui Hristos, Cel ce dă cununi sfinților nevoitori și mucenicilor; prin care acum mai luminat ținând Biserica adevărata credință, sărută icoana întromenirii lui Hristos.

              

Catavasia VII

Înţelepţii  lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată  lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

 

Ectenia mică,

Apoi Luminătorile (a opta), pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.

 

Mărire..., a Părinților.

Părinților cei de cele cerești gânditori, care la al șaptelea Sinod v-ați adunat, aduceți rugăciune îndelungată Treimii, ca să ne mântuim de tot eresul și de judecata cea veșnică și să dobândim împărăția cerurilor, noi cei ce lăudăm dumnezeiască adunarea voastră.

 

Şi acum..., a Născătoarei.

Pentru rugăciunile Maicii Tale, preabunule Doamne, și ale Părinților ce s-au adunat la șapte Sinoade, dă putere Bisericii și credința o întărește; și împărăției cerului pe toți îi arată părtași când vei veni pe pământ să judeci toată făptura.

 

Îndată, pe versul 2, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

 

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4, pe vers 2.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te preamăreşte, Doamne; că prin cruce moartea ai stricat, ca să arăţi popoarelor învierea Ta cea din morţi, ca un singur Iubitor de oameni.

 

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Să spună iudeii, în ce chip ostaşii păzitori au pierdut pe Împăratul? Pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii? Sau pe Cel înmormântat să-L dea, sau Celui înviat să se închine împreună cu noi, zicând: Mărire mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi! Îngerul care şedea pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă, zicând: Hristos, Mântuitorul lumii, a înviat din morţi, şi pe toate le-a umplut de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi.

 

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Înger mai înainte de zămislirea Ta, Doamne, a adus celei pline de har, acel: Bucură-te! Și tot un înger, la învierea Ta, piatra preamăritului Tău mormânt o a răsturnat. Acela, în locul întristării, semne de bucurie a vestit; iar acesta, în locul morţii, pe Domnul, Dătătorul de viaţă, L-a arătat nouă. Pentru aceasta strigăm Ție: Făcătorule de bine al tuturor, Doamne, mărire Ție.

 

Apoi 4 Stihiri ale Părinților, vers 6..

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Toată știința sufletească adunând și cu dumnezeiescul Spirit chibzuind, fericiții și cinstiții Părinți, Simbolul credinței cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învață luminat, că Cuvântul este împreună fără de început cu Cel ce L-a născut, și de o ființă cu adevărat; urmând apostoleștilor învățături, cei preamăriți și cu totul fericiți cu adevărat și de Dumnezeu gânditori (de două ori).

 

Stih: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul Părinților noștri și lăudat și preamărit este numele Tău în veci.

Toată strălucirea Sfântului Spirit cea cu minte gândită primind-o, învățătura cea mai presus de fire, cu cuvânt scurt și cu multă înțelegere o au spus, prin dumnezeiască insuflare; ca niște propovăduitori ai lui Hristos părtinind fericiții evangheliceștilor dogme și așezămintelor creștinești; de sus luând descoperirea lor, și luminându-se au alcătuit credința cea de Dumnezeu învățată.

 

Stih: Adunați-i Lui pe cuvioșii Lui, pe cei ce așează așezământul de lege al Lui.

Toată măiestria cea păstorească adunând și de mânia cea dreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieștii păstori, pe lupii cei grei și pierzători i-au alungat, împrăștiindu-i de la plinirea Bisericii cu praștia Spiritului, ca pe cei ce căzuseră spre moarte, și erau ca niște bolnavi fără vindecare, ca niște slugi adevărate ale lui Hristos și tăinuitori preasfințiți ai dumnezeieștii propovăduiri.

 

Mărire…, vers 8 propriu-zis.

Ceata sfinților părinți, de la marginile lumii adunându-se astăzi, o ființă a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit a fi au învățat, și o fire; și taina cuvântării de Dumnezeu luminat o au dat Bisericii. Pe care lăudându-i cu credință, îi fericim zicând: O, dumnezeiască adunare, de Dumnezeu grăitorilor ostași înarmați ai oastei Domnului! Stele mult luminoase ale tăriei celei înțelegătoare; stâlpii cei nesurpați ai Sionului celui de taină; florile raiului cele cu spirituală mireasmă; gurile Cuvântului celui de aur; lauda Niceei, podoaba lumii! Rugați-vă îndelung pentru sufletele noastre.

 

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 2 .

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

 

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

 

Apoi troparul, pe vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

 

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș