Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


7 - = 3
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

CÂND DEȘERTUL PRINDE VIAȚĂ: Meditația PS Claudiu la duminica a VIII-a după Rusalii

 
CÂND DEȘERTUL PRINDE VIAȚĂ: Meditația PS Claudiu la duminica a VIII-a după Rusalii
  • 01 Aug 2020
  • 927

(Duminica înmulțirii celor 5 pâini și 2 pești)


Istoria pâinii începe în Paradis cu Adam și Eva, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să fie adevărata lor pâine. La îndemnul șarpelui în schimb, aceștia gustă din pomul oprit și neascultarea le devine hrană. Regăsim  într-o formă sau alta aceleași elemente de-a lungul întregului Vechi Testament, având ca moment esențial drumul de patruzeci de ani prin deșert, în care Moise trebuie să asigure hrana poporului ales. Istoria reîncepe în Noul Testament tot în pustie, cu Isus, noul Adam, cel care ispitit de același șarpe să transforme pietrele în pâine, învinge ispita și pe ispititor, deoarece transformă nu pietrele, ci propriul trup în pâine dătătoare de viață. Unei logici de luare cu forța a fructului oprit ca cea a primilor oameni și cea a unui mesianism magic propus de cel rău, Mântuitorul opune o logică oblativă, de dăruire. Regăsită și în rugăciunea Tatăl nostru, în care este cerută și nu furată, pâinea din fragmentul de astăzi este simbol al Cinei de Taina în care Fiul lui Dumnezeu ne lasă hrana cerească, Trupul și Sângele său.

Lucrurile cu adevărat importante din viața noastră ne par adeseori puține, precum puține sunt cele cinci pâini din Evanghelie în fața mulțimii de oameni. Tentația este de a abandona misiunea primită și planul lui Dumnezeu, precum ucenicii de astăzi, recurgând la o soluție ieftină și la o logică umană. Atunci când oamenii vin să primească hrana Cuvântului lui Dumnezeu, apostolii disperați și neputincioși vor să-i trimită înspre vechea lor mâncare. Adevărata problemă însă nu e una a cantității, ci a calității, fiindcă hrana acestei lumi este cea a banchetului lui Irod. Și așa cum banchetul neascultării al lui Adam și al Evei se încheie cu darul perfid al șarpelui, moartea, la fel și cel de la palatul lui Irod se încheie cu decapitarea lui Ioan Botezătorul. Avem așadar o pâine și un banchet ce dă viață și un alt banchet cu o altă hrană dătătoare de moarte. Primul pare să se desfășoare în deșert, însă prin Cuvântul lui Dumnezeu pustiul se transformă în Rai și abundență de viață. Al doilea pare să aibă loc într-un palat, însă porțile lui se deschid înspre nicăieri.

Ca și creștini, la fiecare Sfântă Liturghie ni se oferă Trupul și Sângele Domnului. Să ne apropiem de aceste cerești odoare întotdeauna cu dragoste și credință, fiindcă prin ele, deșertul din sufletul nostru se transformă încontinuu în Rai dătător de viață, iar puținele noastre daruri și talente, în abundență și binecuvântare pentru noi și semenii noștri.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

 

Ev Mt 14,14-22.
Ieşind Isus, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Isus însă le-a răspuns: n-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Isus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.